Atentat la semnatura

13 decembrie 2012 | 0 comentarii |

Francisco StoicaParca as fi de acord cu ideea ca fiecare decide ce pretentii poate avea de la corpul sau. Sa il ingrijeasca mai mult sau mai putin bine, sa il respecte sau nu, sa il iubeasca sau sa il trateze cu indiferenta. La urma urmei, fiecare cu felul lui de a gandi.

Unii… isi alearga trupul kilometri intregi, zilnic, convinsi ca fac bine. Sau il expun indelungat la soare pana-l inrosesc. Altii ridica greutati, isi introduc inele in nas sau isi atarna de urechi fel de fel de chestii. Nu lipsesc tatuajele, mersul pe jar, saritura cu parasuta, scaldatul in ape inghetate. Nu putini sunt aceia care nu fac economie la mancare pentru ca asa le cere trupul sau consuma bauturi peste masura.

 Exemplele ar putea continua. Este vorba de fapt de niste convingeri ale… purtatorilor de trup, niste pasiuni sau, de ce sa nu le spunem si altfel, niste comenzi care vin de la creier, greu controlabile si care dicteaza: fa asa ca sa iti fie tie bine. Fiecare dintre noi are cate o astfel de prioritate in felul in care isi trateaza fizicul. Unele se incadreaza la categoria normal, pentru ca numarul celor care le accepta este mare. Altele sunt tratate ca fiind curiozitati. Suntem oare cu toti dependenti de ceva?

Ei bine, am vrut sa ajung la consumatorii de droguri. Sa zicem usoare, pe la noi. Acestia par sa sara din anumite limite. Dependenta lor de niste substante ii scoate in cele din urma dintre cei multi, prietenii lor fiind putini si cu aceleasi probleme.

Unii nu au bani, fura, ameninta, omoara la nevoie. Ii afecteaza pe cei din jur. Familiile lor sunt disperate, stiu ca va fi foarte greu sa-i readuca la o viata normala.

Se spune ca sunt cam 35.000 de persoane care se drogheaza si vreo 300.000 care din cand in cand consuma droguri. Centrele care pot trata asa ceva, la noi in tara, pot fi numarate pe degete. Chiar unul privat, incearca sa faca ceva, pe bani multi.

 I-as intelege poate pe cei care-si cauta fericirea in prafuri periculoase, ca si pe noi, cu metehnele noastre, mai usor vindecabile si care nu-i afecteaza prea mult pe cei din jur. Dar nu-i inteleg pe cei care au permis drogurile usoare, care au efecte la fel de cutremuratoare ca si cele puternice.

Desigur, stim ca tot ce este interzis, este cautat si mai tare. Dar atunci cand gasesti foarte usor ceea ce vrei, tentatia este si mai mare…  Iar atentatul la sanatatea noastra poate fi scris cu litere mari.

Ne-a impus oare cineva, sau am hotarat singuri sa ne facem rau?


Categorii: Editorial

Adaugati un comentariu


 

*