Autoritățile, acuzate de discriminare în derularea programelor pentru fertilizarea in vitro

Potențialii beneficiari se plâng că prin unele criterii de selecție, atât în programul Ministerului Sănătății, cât și în cel al Primăria Capitalei le este îngrădit accesul la sprijinul financiar.

Asociația SOS Infertilitatea atrage atenția că, deși sunt binevenite, programele de sprijin pentru fertilizarea in vitro derulate de autoritățile din România conțin criterii de selecție discriminatorii. Din această cauză, mai multe cupluri infertile care ar fi dorit să beneficieze de acest ajutor din partea Statului pentru a avea un copil, au fost nevoite fie să renunțe la intenția de a apela la fertilizarea in vitro, fie să facă mari eforturi financiare pentru a strânge suma necesară acestei proceduri. În acest sens, Nicoleta Brunel, fondatoarea asociației, a dat două exemple elocvente, precizând însă că numărul persoanelor care s-au plâns de discriminare este mult mai mare. În cele două cazuri, criteriile discriminatorii se referă la vârsta femeilor care pot beneficia sprijin, fiind vorba de două tinere de 20 și 21 de ani. Prima din ele nu mai poate rămâne însărcinată pe cale naturală în urma unei operații suferite la 18 ani, iar în cel de-al doilea caz, este vorba de un cuplu în care soțul are probleme de fertilitate. Cele două cupluri își doresc să aibă copii, dar nu pot beneficia de cele două programe de sprijin pentru fertilizarea in vitro, întrucât una dintre condiții este ca beneficiarele să aibă cel puțin 24 de ani. În această situație, fie trebuie să aștepte 3-4 ani pentru a putea accesa sprijinul de Stat, fie să suporte pe cheltuială proprie costul integral al procedurii, care nu este unul accesibil chiar pentru orice buzunar.

Tinerele se consideră discriminate pentru că perioada de așteptare este una îndelungată și susțin că decizia de a avea un copil la un anumit moment nu ar trebui să fie influențată de o astfel de condiție, din moment ce este vorba de persoane majore, care îndeplinesc toate celelalte condiții de eligibilitate.

„Sunt condiţii un pic discriminatorii şi nedrepte pentru femeile tinere cu o rezervă ovariană slabă. Adică, există o condiţie de AMH, care indică rezerva ovariană. Aceasta trebuie să fie supraunitară, adică mai mare de unu, ceea ce cumva e corect, dar există femei tinere, sub 30 de ani, care nu mai au multe ovocite, sunt predispuse la o menopauză precoce. Cu toate acestea, ovocitele lor sunt de o calitate foarte bună şi au foarte mari şanse să reuşească la fertilizarea in vitro, dar nu au acces la subprogram”, a mai explicat Nicoleta Brunel, adăugând că, deși în ultimii 10 ani lucrurile au mai evoluat în România din acest punct de vedere, suntem mult în urma altor țări din Europa.

Nicoleta Brunel

În plus, reprezentanții asociației atrag atenția că România este singura țară din Uniunea Europeană care nu are încă o lege a fertilizării in vitro, iar din această cauză nu există norme clare referitoare la această procedură, unii medici nu respectă recomandările internaționale, iar multe paciente ajung astfel să piardă sarcina. „Recomandările sunt ferme – doar un singur embrion se transferă la pacientele tinere, adică sub 35 de ani. Atunci când o femeie are şase proceduri eşuate se pot pune trei embrioni, că este clar că e o problemă, dar norma acum, după ce s-a constat cât de riscante sunt sarcinile cu tripleţi, este de un singur embrion. Asta este regula de aur. Doi embrioni se pun doar în cazuri rare. Din păcate, în România se pun chiar şi trei la pacientele tinere, care sunt la primele proceduri. De cele mai multe ori, când în urma procedurii femeia rămâne însărcinată cu tripleţi, lucrurile se termină rău. Sarcina ajunge pe la şase luni, apoi, pur şi simplu se pierde. Nu este uşor să duci o sarcină cu tripleţi. Noi nu ne dorim doar să obţinem o sarcină cu orice preţ, ci ne dorim ca această sarcină să fie dusă la termen şi să se nască un copil sănătos”, a mai explicat Nicoleta Brunel.

În prezent cuplurile infertile care doresc să aibă un copil prin fertilizare in vitro, pot apela fie la programul lansat în 2011 de Ministerul Sănătății, prin care primesc un sprijin de 6.150 de lei, fie la programul lansat anul trecut de Primăria Capitalei, prin care primesc vouchere în valoare de circa 3.000 de euro, cu mențiunea că acest program este accesibil doar celor cu domiciliul în București.