Calciul, esențial pentru sănătatea oaselor, dinților și inimii

Calciul este un mineral important pentru ca oasele să fie sănătoase și puternice, sdar ajută și la contractarea și dilatarea vaselor sanguine și la contractarea musculară, crampele musculare putând indica o deficienţă de calciu în organism.

 

Calciul este al cincilea mineral din organism și o componentă esențială a dezvoltării și menținerii sănătății oaselor, alături de fosfor. Este cel mai abundent mineral din corpul uman şi este esenţial nu doar pentru bunăstarea oaselor şi a dinţilor, ci şi pentru sănătatea cardiovasculară. Are un rol determinant în creșterea și dezvoltarea copiilor, dar și în menținerea sănătății adulților. În cazul adulților, calciul reprezintă aproximativ 2% din greutatea corpului, din care 99% este depozitat la nivelul oaselor și dinților, în timp ce spațiul extraosos, extra și intra-celular conțin doar 1%.

„Cea mai mare parte a acestui mineral este prezent în oase, dar calciul este important şi pentru contracţia musculară, pentru secreţia de hormoni, pentru dilatarea vaselor de sânge, pentru transmiterea impulsurilor nervoase, pentru reglarea tensiunii arteriale”, explică Alice Cancellato, biolog şi nutriţinist la Centrul pentru Ştiinţe Naşterii şi Ginecologie Oncologică al Spitalului IRCCS San Raffaele din Milano.

Glandele paratiroide au un rol important în reglarea și menținerea calciului în organism.

 

Principalele surse de calciu

 

Organismul uman nu produce calciu, prin urmare, trebuie să avem grijă să beneficiem de acest mineral din alimentație. Surse bogate surse de calciu, ușor de digerat și de absorbit sunt, așa cum se știe, produsele lactate (1 cana cu lapte oferă 300 mg de calciu, iar 200 de grame de iaurt furnizează 400 mg de calciu).

„O sursă primară de calciu este apa. Apele bogate în calciu conţin mai mult de 300 mg de calciu pe litru, aşa că trebuie doar să citim eticheta apei pentru a alege una bogată. Pe lângă apă, laptele, iaurtul şi produsele lactate sunt surse bune de calciu, dar atenţie la brânzeturile învechite pentru că sodiul elimină calciul prin urină”, explică Alice Cancellato.

Bogate în calciu sunt, de asemenea, legumele cu frunze de culoare verde închis precum kale, spanac, broccoli, rucola, varza neagră, dar și fasolea boabe, cerealele fortificate, alimentele pe bază de soia și smochinele sau sucul natural de portocale. Peștele, precum sardinele, macroul, dar și crustaceele sunt, de asemenea, surse naturale importante de calciu.

 

Deficitul de calciu

 

Deficitul de calciu poate cauza anumite manifestări precum uscăciunea pielii și unghii friabile, mâncărime, crampe musculare. Când deficitul de calciu este accentuat pot apărea chiar stări de confuzie, pierderi de memorie, spasme musculare (tetanie) și tulburări ale ritmului cardiac.

Dar mai presus de orice simptom clinic, lipsa de calciu duce la apariția osteopeniei (scăderea densității minerale osoase sub valoarea normală și este stadiul premergător apariției osteoporozei) şi, în final, la osteoporoză (oasele devin fragile și o simplă căzătură sau un efort mai mare apare pot provoca fracturi). Cele mai frecvente fracturi asociate osteoporozei apar la șold, încheietura mâinii sau la coloana vertebrală.

Riscul de a dezvolta osteoporoză este crescut la adulți și mai ales la femeile vârstnice. Dieta, renunțarea la fumat, alcool sau cafea în exces, exercițiile fizice regulate, precum și tratarea afecțiunilor cu risc sunt măsuri care pot întârzia sau chiar preveni apariția osteoporozei.

 

Riscurile aportului excesiv de calciu

 

Pe de altă parte, la fel de nesănătos este și un nivel crescut de calciu. Prea mult calciu poate provoca tulburări de ritm cardiac, hipertensiune arterială, greață și vărsături, constipație, flatulență, balonare și risc crescut de calculi renali (care poate fi și genetică).

Există un echilibru foarte fin între a avea prea puțin (hipocalcemie) sau prea mult calciu în sânge (hipercalcemie), echilibru care poate fi perturbat de condițiile patologice, medicamente sau administrarea excesivă a unor suplimente alimentare.

Un nivel ridicat al calciului poate fi o consecință a unei probleme la nivelul glandelor paratiroide, dar și a alimentației, a unor afecțiuni oncologice sau a unei disfuncții care afectează oasele. Hipercalcemia foarte severa determina disfuncție cerebrală, confuzie, tulburări emoționale, delir, halucinații si comă. Se pot produce slabiciune musculară, ritm cardiac anormal și, dacă nu este recunoscută și tratată, aceasta disfuncție fi amenințătoare de viață.

Consumul masiv de lichide este de mare ajutor, însă în cazurile severe, diureticele pot crește excreția calciului.

 

Vitamina D

 

Pentru a putea fi absorbit de organism, calciul are nevoie de vitamnia D, care ajută la asimilarea calciului și a fosforului la nivelul intestinului subțire, precum și în fixarea acestora în oase și în dinți, rezultând o mineralizare osoasă corectă. Poate avea un rol important și în menținerea funcției musculare și întărirea sistemului imunitar.

Cea mai bună sursă de vitamina D este soarele, deoarece pielea o produce, în mod natural, când este expusă la razele solare. Pielea închisă la culoare nu produce însă suficientă vitamina D, așa că, persoanele cu o astfel de piele pot avea nevoie de suplimentarea acestei vitamine. Vitamina D se poate asimila și din unele alimente, precum somonul, macroul, gălbenușul de ou, anumite ciuperci sau lapte îmbogățit cu vitamina D.

Un nivel optim al vitaminei D este important și în prevenția osteoporozei. Reglementarile internaționale indică un consum de 600-800 UI de vitamina D zilnic pentru o sănătate optimă și o absorbție eficientă a calciului. Un studiu în care participanții au consumat zilnic 500 UI de vitamina D a demonstrat că aceștia au prezentat un risc cu 37% mai scăzut de a suferi o fractură de șold, în comparație cu cei care au consumat doar 140 UI.  Este însă important de știut că și un aport prea mare de vitamina D este dăunător, poate duce la acumularea de calciu în sange (hipercalcemia), care poate provoca greață, vărsături, slăbiciune, urinare frecventă, dar și sete excesivă, durere de stomac, amețeală și confuzie. Simptomele pot progresa către durere osoasă și probleme renale ca urmare a formării calculilor renali.