Caldura mare! Tu stii ce bei?

Nutritionistii atrag atentia ca exista ape minerale de 11 ori mai sarate decat apa de la robinet si recomanda citirea cu atentie a etichetei.

 

Apa minerala este considerata o alternativa sanatoasa la bauturile indulcite cu zahar. Totusi, in ciuda lipsei zaharului, unele ape minerale contin chiar si de 11 ori mai multa sare decat cea de la robinet, atrag atentia nutritionistii.

Consumul unui litru de apa carbogazoasa poate oferi necesarul zilnic de sare pentru un consumator, dar daca se depaseste acest nivel, poate aparea riscul unor  probleme de sanatate. Cantitatea de sare din apa minerala variaza in functie de marca acesteia, iar  din pacate, cu cat este mai sarata, cu atat ii determina pe consumatori sa bea si mai multa.

Marca Badoit din Franta, spre exemplu, contine 8% din necesarul zilnic de sare pentru adulti (0,45 g/ litru), in timp ce apa de la robinet contine doar 0,04 g sare/ litru, de 11 ori mai putina.

 

Contrar a ceea ce stiam cei mai multi dintre noi, pana acum, apa minerala (plata sau carbogazoasa) are gust, miros si culoare. Aceste insusiri sunt conferite de sarurile minerale pe care le contine. Daca acestea sunt in echilibru, ele isi vor pune amprenta asupra calitatilor apei si o vor face limpede, usor de baut si cu un miros placut. Toate mineralele prezente in apa contribuie la calitatea apei si la efectul pe care, odata bauta, apa il are in corpul uman.

Reziduul sec (TDS) – Total Disolved Solids, desemneaza sedimentul mineral dizolvat in apa. Multiple studii arata ca o apa cu o mineralizare totala foarte mica nu are capacitati organileptice (fara gust, miros, culoare), dar nici nu satisface senzatia de sete. Consumul apei cu valori apropiate apei distilate provoaca schimbari in  circuitul apei in organism ducand la deshidratare sau chiar intoxicatie cu apa, plumb sau alte metale grele. Nefiind suficient mineralizata, apa nu contine nici mineralele esentiale care se absorb prin consumul zilnic de apa.

Reglementarile Organizatiei Mondiale a Sanatatii arata ca TDS trebuie sa fie minim 100mg/l, si optim 200-400 mg/l, maximul admis fiind de 500 de mg/l.

 

Romania este una dintre cele mai cunoscute tari din lume in privinta izvoarelor de ape  minerale naturale de calitate. Asta nu inseamna insa ca toate apele comercializate sunt sanatoase, iar clientii trebuie sa tina cont, exact ca in cazul alimentelor, de mai multi factori.

 O apa minerala de calitate are un PH aproape neutru si o cantitate scazuta de sare.  Notiunea de pH exprima cantitativ aciditatea sau bazicitatea unei substante. Apa de baut trebuie sa aiba pH-ul de 6,8 – 8.5. Daca este sub 5,6 – apa este acida si cauzeaza modificari ireversibile la nivelul epiteliilor, iar daca pH-ul este peste 11, apa este alcalina si irita ochii, pielea si mucoasele. O apa cu un pH ideal este cea a carei valoare se apropie de 7, adica perfect neutra, dar si o depasire usoara spre alcalinitate este benefica.

Nutritionistii avertizeaza ca multi consumatori nu analizeaza eticheta apei carbogazoase cumparate si riscurile pot fi insemnate pe termen lung.

 Multe marci afiseaza cantitatea de sare sub simbolul sodiului, „Na”, generand confuzie in randul consumatorilor neavizati.

BSDA (British Soft Drinks Association) va implementa in decembrie o lege prin care etichetele trebuie sa contina cuvantul „SARE”, nu „SODIU”, mentionand cantitatea in grame si procentul RDI.

 

Sodiul din apa este unul dintre cei mai importanti indicatori minerali. Sarea, sau clorura de sodiu (Na), este un mineral esential pentru buna functionare a organismului si regleaza, impreuna cu potasiul, procesele celulare si fenomenele electrice de membrana. In cantitati mari, insa, dauneaza hipertensivilor, celor cu afectiuni cardiovasculare si copiilor, carora  li se recomanda apa cu un continut de sodiu sub 20mg/l si mult mai putin pentru bebelusii sub 1 an.

Calciul este responsabil cu transmiterea influxurilor nervoase si cu sanatatea oaselor, fiind indispensabil in buna functionare a proceselor metabolice din organism. Carenta de calciu duce la contracturi musculare, carii, tulburari menstruale, palpitatii, tulburari neurologice si, in cazuri grave, la aparitia osteoporozei. In afara de o alimentatie sanatoasa, calciul poate fi asimilat si din apa minerala, asimilandu-se direct, fara efort suplimentar din partea organismului.

Magneziul este, de asemenea, un compus mineral foarte important pentru sanatatea organismului.  Lipsa acestuia induce dureri de cap, oboseala generalizata, ameteli, fragilitatea unghiilor si a parului, stari de anexietate si depresie. Medicii recomanda un aport ajutator al consumului de magneziu si din apele minerale magneziene. O cura de mineralizare timp de doua saptamani este suficienta pentru refacerea pierderilor de magneziu.

Gustul placut al apei este oferit si de raportul dintre cantitatea celor doua minerale, cantitatea de calciu trebuind sa fie aproape dubla celei de magneziu.

Fluor-ul este un microelement mineral care se localizeaza aproape exclusiv in tendoane, oase si dinti. De aceea, rolul sau este de protectie impotriva cariilor, efect prezent chiar in cantitati mici, dar si in mentinerea structurii oaselor. Cu toate acestea, un continut ridicat al fluorului in apa poate fi daunator, de aceea limita maxima admisa este de 0.5 mg/l pentru apa.

 

Nitratii si nitritii sunt componenti naturali ai solului si fac parte din ciclul azotului, aparand odata cu mineralizarea substantelor organice azotoase provenite de la plante si animale. In mod natural, intre nitratii din sol, apa si plante se stabileste un echilibru. Insa activitatea omului rupe acest echilibru, prin utilizarea intensiva in agricultura a ingrasamintelor, mai ales azotoase sintetice. Odata ingerati, nitratii se transforma in nitriti – mult mai toxici, in urma contactului cu microflora bacteriana a stomacului. Ingerarea unei cantitati de nitrati peste limita admisa poate duce la hipertensiune, disfunctii ale sistemului circulator si glandelor tiroide, cefalee, urticarii, intoxicatie, cianoza severa, chiar cancer.

Cei mai vulnerabili in fata nitratilor sunt sugarii, care pot prezenta din aceasta cauza o serie de afectiuni, de la probleme gastrice – precum diareea infectioasa, pana la intoleranta la anumite proteine, intoxicatia cu metale grele si altele. Efectul cel mai periculos pe are il are contaminarea cu nitrati la bebelusi este afectiunea numita methemoglobinemie, cunoscuta si drept „blue baby syndrome” (sindromul albastru al nou-nascutului). Aceasta se manifesta intai prin probleme respiratorii din cauza circulatiei inadecvate a oxigenului prin sange, ducand rapid la asfixiere, ulterior, la moartea bebelusului, datorata tansformarii nitratilor in organismul sugarilor in nitriti care fixeaza hemoglobina impiedicand trnsportul oxigenului.

Legislatia Europeana permite o limita maxima de nitrati de 50mg/L, dar medicii din intreaga lume gasesc aceasta cifra prea ridicata, fiind un risc in special pentru sugari si copii mici. Recomandarea lor este de maxim  10 mg nitrati (NO3) pe litru la 1 litru de apa destinata sugarilor si copiilor mici.