Caricatura trista a cercetarii medicale

13 octombrie 2015 | 0 comentarii |

Avem 6 universitati, 6 institutii si 84 de unitati subordonate, dar un singur articol ISI pe cap de cercetator, la 4 ani, sustine cursdeguvernare.ro, in urma unei cercetari proprii.

 

creier-empatieSe vorbeste adesea despre cat de buna este scoala romaneasca de medicina, iar dovada cea mai convingatoare este statistica: cat de multi medici romani au emigrat, cum au fost ei acceptati in sisteme de sanatate mult mai avansate si cum a ajuns oferta sa nu mai faca fata cererii.

Portalul cursdeguvernare.ro a facut o analiza proprie si a ajuns la concluzia ca lucrurile stau, de fapt, putin diferit. Medicii romani emigreaza pentru ca intrarea Romaniei in Uniunea Europeana le-a deschis drumul catre locuri de munca mai bine platite si catre conditii profesionale decente. Tinerii medici romani sunt, intr-adevar, doriti in vestul Europei, dar asta pentru ca posturile neocupate – de obicei in afara marilor orase si a centrelor universitare – nu sunt atractive pentru localnici.

 

studenti-umf-carol-davilaInsa: nu trebuie confundata o conjunctura favorabila migrarii resursei umane cu o calitate intrinseca a invatamantului medical romanesc.

Valoarea unei scoli de medicina este data de contributia sa la progresul stiintific si de excelenta in activitatea clinica. Ambele atrag fonduri si studenti, asigurand implicit prestigiul national si international.

Nu este cazul Romaniei. Niciuna dintre universitatile de medicina si farmacie (sase la numar: Bucuresti, Cluj, Iasi, Targu Mures, Timisoara si Craiova) nu s-a clasificat vreodata intre primele 500 de universitati ale lumii (Clasamentul Shanghai) si nici intre primele 200 de scoli de medicina (Clasamentul Shanghai pe domenii). Si nu e vreo surpriza aici, pentru ca prestigiul international se obtine, in primul rand, prin rezultate de varf in cercetare.

 

lucrari_umf_07Pornind de la rezultate: 6 universitati, 6 institutii oficiale si 84 de unitati subordonate produc un articol la 4 ani, actorul cel mai important din peisajul cercetarii medicale nu sunt autoritatile inchipuite sau care fac figuratie, ci universitatile.

Publish or perish“ (publica sau dispari) este de mult leitmotivul activitatii academice. Nu publici, nu existi. Poti fi un foarte bun profesionist, un medic desavarsit, adorat de pacienti si cautat de toata lumea buna, daca nu poti duce inainte specialitatea pe care o practici, daca nu ai nimic original de zis, e cazul sa lasi pe altii sa faca performanta academica. Adica sa beneficieze de fonduri. Chiar daca numarul articolelor stiintifice medicale romanesti publicate in reviste indexate de Scopus (o baza de date importanta) a crescut constant in ultimii zece ani, medicina romaneasca este inca in urma unor tari mai mici precum Ungaria sau Croatia si foarte departe de „campioanele“ regionale Polonia si Cehia.

Se poate spune ca universitarii sunt, din principiu, si cercetatori, ca asta e una din obligatiile lor de serviciu: sa publice, sa castige granturi de cercetare, sa atraga fonduri prin care sa dezvolte infrastructura si cu care, apoi, sa realizeze cercetari avansate.

Romania, prin comparatie cu alte tari are cei mai multi profesori, cele mai putine performante. Dar, cu toate acestea, Romania a reusit „performanta“ de a avea cele mai slabe rezultate in cercetare (adica numarul cel mai mic de articole publicate in reviste ISI, in conditiile in care avea cele mai multe cadre didactice (inclusiv raportat la numarul de studenti)

Citeste continuarea pe CursDeGuvernare.ro

 


Adaugati un comentariu


 

*