Catastrofa de la Mihailesti, rememorata de medicii Spitalului Judetean Buzau

24 mai 2012 | 2 comentarii |

S-a intamplat in urma cu opt ani. In ziua de 24 mai 2004, la 5:00 dimineata. Un moment pe care niciunul dintre noi nu avem voie sa-l uitam. Data fatidica vine in fiecare an cu o incarcatura emotionala predominanta pentru urmasii celor 18 vieti care s-au stins, ca si pentru cei 13 raniti care au supravietuit targediei de la Mihailesti, considerata cea mai mare catastrofa  inrgistrata pe soselele din Romania.

Dar si noi, ceilalti, avem datoria sa nu uitam. Sa ne amintim cu respect si piosenie de cei 18 oameni nevionovati care si-au pierdut atunci viata, fie ca au fost ei pompieri aflati la datorie, jurnalisti in misiune, participanti la trafic sau simpli curiosi surprinsi de suflul exploziei in urma careia un crater de dimensiuni uriase s-a deschis in mijlocul soselei.

Comemorarea de astazi a celor 18 suflete pe care Dumnezeu le-a chemat atunci la El ne obliga sa nu uitam, sa invatam sa iertam, sa speram ca nimeni si niciodata nu va mai trece printr-o asemenea nenorocire. Iar astazi, cu atat mai mult cu cat se intampla sa fim partasi si la un minunat eveniment religios, Inaltarea Domnului, parca anume programat de Dumnezeu.

 

Cel mai marcant eveniment trait de medicii buzoieni

 

Spitalul Judetean a intrat in fierbere imediat dupa ora 5:30. Medicii urgentisti, chirurgii, ortopezii, chirurgii plasticieni, anestezistii, cardiologii, oftalmologii, ORL-istii au fost chemati cu totii, din sectiile unde erau de garda sau de acasa.

Au fost nenumarate cazurile care mi-au marcat cariera, dar catasrofa de la Mihailesti a fost un moment cu totul special, un accident colectiv cum nu multi medici chirurgi intalnesc intr-o viata. Oricat de tare ai fi, oricat de puternic, nu poti sa nu fii afectat si sa nu tii minte totul, sa nu revezi filmul evenimentelor din acele clipe de groaza. Sirenele ambulantelor sunau ca intr-un film de razboi. Inca unul si inca unul… Luam decizii terapeutice la secunda. Asa a fost posibil ca unii dintre raniti sa fie salvati. Din pacate, nu foarte multi”, rememoreaza evenimentele dr. Paraschiv Stanciu, seful Sectiei Ortopedie-traumatologie, directorul Spitalului Judetean din acea perioada.

 „Intregul spital era in alerta. Nu mai fuseseram martori la o astfel de tragedie colectiva. Comenzi scurte, manevre disperate, interventii rapide. Totul se petrecea cu viteza fulgerului, in speranta de a mai salva ce se mai putea salva. Este momentul cel mai marcant al carierei noastre”, isi amintesc si medicii chirurgi plasticieni Ion Draghici (directorul medical al SJU) si Mihai Tache, care au salvat patru dintre ranitii grav din 24 mai 2004.

 

Soc si groaza

 

Agitatia s-a mutat dupa ora 8:00 la Serviciul de Medicina Legala. Aici, din pacate, nu se mai salvau vieti, ci se incerca reconstituirea cadavrelor sfartecate, carbonizate, mutilate. A durat mai mult de o saptamana, in care medicii si asistentii legisti au muncit zi si noapte, pana au reusit sa redea familiilor ceea ce mai ramasese  din victimele ucise de explozie. „Suntem obisnuiti cu moartea, aceasta ne este profesia, dar tragedia de la Mihailesti a fost mai mult decat un cosmar. Nu poti sa nu fii marcat de o astfel de tragedie, de tineretea si de felul in care atatia oameni nevinovati si-au pierdut viata, ca si de suferinta famililor care refuzau sa accepte ca si-au pierdut copiii, sotii…”, rememoreaza si dr. Magdalena Dragu, ziua de 24 mai de acum opt ani.

Pe langa dificultatile pe care le-au avut in recostituirea cadavrelor, medicii legisti au fost nevoiti sa faca fata si disperarii familiilor disperate ca nu i-ar putea macar ingropa crestineste pe cei dragi, pierduti intr-o clipa…

 

Sa nu uitam !

 

Catastrofa, carnagiu, deflagratie, drama, durere, lacrimi, suferinta sunt doar cateva dintre cuvintele pe care mai ales mintea noastra, a buzoienilor, le asociaza tragicului eveniment produs la Mihailesti in urma cu opt ani, cand 18 vieti au fost curmate, iar destinul altor 18 oameni a fost marcat profund de explozia in care au fost prinsi.

Era ziua de luni, 24 mai. La ora 4:00 dimineata, Pe DN 2 E 85, in apropiere de Mihailesti, Florin Marcu, soferul unui camion care transporta azotat de amoniu de la Combinatul Doljchim catre o societate agricola de la Piatra Neamt a pierdut controlul volanului si a intrat in sant. De vina a fost, se pare, explozia unui cauciuc.

Au fost anuntati pompierii care, tinand cont de faptul ca incarcatura vehiculului era de 20 de tone de azotat de amoniu, au incercat sa ia masuri speciale si sa stinga incendiul care cuprinsese cabina camionului. Se pare ca nu a fost suficient. In jurul orei 5:30 s-a produs catastrofa. O explozie puternica s-a auzit pe o raza de zeci de kilometri. Corpuri sfartecate au fost imprastiate la o distanta de aproape un kilometru, 35 de metri de sosea erau ca dupa bombardament, iar in mijloc s-a format un crater de peste sapte metri. Bilantul: 18 morti si 13 raniti, printre care mai multi pompieri si jurnalistii Elena Popescu si Ionut Barbu, corespondentii locali ai Antenei 1.

Dincolo de toate, noi cei care suntem in viata si sanatosi, suntem datori sa nu uitam. Si, in masura in care mai credem in ceva sfant, sa ne rugam pentru sufletele celor „furati” de neinduplecata „Doamna cu coasa”.

Dumnezeu sa-i odihneasca.


Categorii: Actual, Eveniment

Comentarii (2)

  1. Mihail spune:

    Dumnezeu sa-i odihneasca.

  2. Gabi spune:

    N-am sa uit niciodata furnicarul declansat pt salvarea vietilor, implicarea tuturor pt a face interventia cadrelor medicale mai usoara.

Adaugati un comentariu


 

*