Să nu uităm! S-au scurs 19 ani de suferință pentru apropiații eroilor catastrofei de la Mihăilești

În dimineața zilei de 24 mai 2004, 18 oameni, între care șapte pompieri și doi jurnaliști și-au pierdut viața în urma uneia dintre cele mai mari catasrofe de pe șoselele României, dar urmele tragediei de la Mihăilești sunt încă vii.

 

S-a întâmplat pe 24 mai 2004, dimineața, la ora 5:00, pe raza comunei Mihăilești, pe DN2 E85, la 32 de kilometri de Buzău. O explozie puternică s-a produs în urma unui accident al unui camion care transporta 20 de tone de azotat de amoniu și zeci de oameni au fost loviți de suflul exploziei. 18 vieți au fost frânte în câteva minute (șapte pompieri, doi jurnaliști şi alte nouă persoane – localnici veniţi să vadă ce se întâmplă sau persoane aflate în trecere), iar alți 13 oameni nevinovați au fost răniți grav și au rămas cu sechele pe viață.

Un crater adânc de 6,5 metri și cu diametrul de 21 metri s-a format la locul exploziei, iar bucăți de metal au fost aruncate pe o rază de 200 de metri. Gemurile caselor din zonă au fost sparte, acoperișirile dărâmate, iar zgomotul exploziei s-a auzit până în municipiul Buzău, la 30 de kilometri.

 

Din 2004 încoace, în fiecare an, pe 24 mai, la Mihăileşti se vorbeşte despre eroi, despre sacrificiu şi datorie. Victimele dezastrului și-au câștigat un loc în panteonul eroilor contemporani. La monumentul înălțat în memoria lor, chiar pe locul tragediei, în fiecare an, la data de 24 mai, are loc o ceremonie militară și religioasă.

În această dimineață, salvatorii din cadrul ISU Buzău ți-au comemorat foștii colegi, alături de părinții, rudele și prietenii celor care și-au pierdut viața la Mihăilești și în sufletul cărora au rămas urme adânci durere și suferință și au vărsat o lacrimă „în memoria acestor eroi. Să știți că eroii nu mor niciodată, ei vor fi veșnic în sufletele noastre”, aș cum a spus comandantul ISU Buzău, inp. șef lt. col. Gabriel Divoiu.

Și prefectul Daniel Țiclea împreună cu Constantin Cristea și secretarul general Raluca Alexandru le-au adus un omagiu eroilor de la Mihăilești. „Astăzi, ne aducem aminte de cei care și-au pierdut viața la Mihăilești, în cea mai neagră zi din istoria recentă a Buzăului. Ne exprimăm recunoștința față de sacrificiul acestor oameni, al căror destin a fost curmat brusc de o explozie nimicitoare produsă pe șosea. Este important să ne reamintim consecințele acestei tragedii și să învățăm din lecțiile amare pe care ni le-a oferit. În continuare, cu toții trebuie să facem tot ce ne stă în putință pentru ca astfel de nenorociri să nu se mai întâmple vreodată”, a declarat prefectul Țiclea.

 

Se spune că timpul aduce uitarea, dar amintirile terifiante ale celor care au scăpat din acel iad și durerea celor care și-au pierdut fiii, tații, soții, frații, prietenii sau colegii nu poate fi alinată. A lăsat urme adânci, iar familiile lor nu și-au mai găsit liniștea după pierderea suferită.

„Sunt 19 ani de durere, suferință și traumă. Am crezul că nu rezistăm atât, dar Dumnezeu ne mai ține…  Avea doar 35 de ani, era sergent. În dimineața când urma să iasă din serviciu, am fost anunțați că s-a întâmplat nenorocirea, că nu mai e în viață. Am luat calea credinței, mergem la biserică și ne rugăm, sperăm ca astfel de nenorociri să nu se mai întâmple. Așa cum scrie la cărțile sfinte, vai de părinții care-și îngroapă copiii… E din ce în ce mai geru… Îi mulţumesc lui Dumnezeu că mai am un copil. Aşa cum mi-a zis şi preotul, Dumnezeu i-a cerut sufletul…”, și-a plâns amarul, cu resemnare, Neculai Necula, tatăl lui Romeo Necula, unul dintre pompierii decedaţi în urma exploziei de la Mihăileşti.

 

A fost cea mai neagră tragedie întâmplată vreodată pe șoselele din județul Buzău. Și cea mai mare dorință a celor care au pierdut pe cineva apropiat este ca astfel de nenorociri să nu se mai întâmple.

„Este greu, foarte greu. Era un copil exemplu. Un exemplu de ordine și disciplină. Îi ducem lipsa… Durerea prin care au trecut acești părinți n-o doresc nimănui, ne-a marcat pe toți… Îmi doresc ca nicio generație să nu mai treacă prin ce au trecut acești copii și să nu se mai întâmple astfel de tragedii pentru că eu cred că se putea preveni”, a spus, printre lacrimi, Elena Oprea, verişoara fostului pompier căzut la datorie.

Au fost amintite numele victimelor tragediei din 2004 și, la fel ca în fiecare an, după un ceremonial militar și religios lângă monumentul funerar de pe raza localității Mihăilești, au fost depuse coroane la monument și la Cimitirul Eroilor din Buzău.

 

Șapte pompieri aflați la datorie au plătit tributul suprem: maiorul post mortem Doru-Mihai Mihalache (33 ani), sublocotenent post mortem Romeo Necula (35 ani), sublocotenent post mortem Valentin Cezar Manta (21 ani), sublocotenent post mortem Nicolae Jianu (25 ani), sublocotenent post mortem Silviu Stan (23 ani), sublocotenent post mortem Georgian Medeleanu (21 ani) și sublocotenent post mortem Florentin Valentin Oprea (21 ani).

Printre cei care și-au pierdut viața în urma exploziei s-au aflat jurnalista Elena Popescu (26 ani) și cameramanul Ionuț Barbu (25 ani).

Alături de ei au pierit în urma deflagrației Alin Magearu (37 de ani), Camelia Simion (50 de ani), Daniel Pelmuş (37 de ani), Ion Tudose (34 ani), Rica Ionescu (34 ani), Marian Ailincăi (26 de ani), Valentin Magearu (23 ani), Florin Roman Marcu (36 ani, șoferul TIR-ului) și Emil Șerbu.

 

Au scăpat cu viață, dar cu răni grave: Gabriel Hurlup (şef de post la Mihăileşti), Marian Ilie Simi (pompier, rămas fără un picior), Constantin Vasilescu (plutonier adj. şef, 54 de ani), Romeo Panciu (pompier), Ramon Pătraşcu (pompier), Romeo Baciu (21 de ani, soldat), Raluca Novac (15 ani la momentul accidentului, venea cu maşina de la Roman spre Bucureşti), Cornel Ciobanu (taximetrist), Bianca Gheorghe (37 de ani), Nicoleta Popa (22 ani, Buzău), Gabriel Tudose (mecanic utilaje în Bucureşti, din Buzău), Gheorghe Bănică (37 de ani, Buzău), Mariana Bratu (soţia lui Alin Magearu).

„Nu avem dreptul să uităm tragedia de la Mihăilești, care a curmat vieți și a schimbat destine. Avem datoria de a-i comemora pe cei șapte pompieri și pe cei doi jurnaliști a căror viață a fost curmată într-o secundă, în timp ce se aflau la datorie, dar și pe celelelalte victime ale deflagrației. Și, la fel de important e ca autoritățile să facă tot posibilul pentru ca astfel de tragedii să nu se mai repete, vreodată, pe o șosea din România”, subliniază Instituția Prefectului.

Sacrificiul pompierilor care și-au pierdut viața constituie astăzi motive de reflecţie pentru militarii ISU Buzău și nu numai pentru ei.

 

Explozia de la Mihăilești rămâne o rană vie care nu se va vindeca niciodată. Ceea ce la început s-a crezut că este un incendiu obișnuit s-a transformat într-una dintre cele mai mari tragedii de pe șoselele României.

Camionul, încărcat cu azotat de amoniu, luase foc în urma exploziei unui cauciuc și eșuase pe marginea șoselei, pe drumul european care face legătura între Buzău și București. Fiind vorba de un incendiu, la fața locului au fost solicitați pompierii din Buzău.

Părea o intervenție de rutină, așa că salvatorii au plecat în misiune ca de obicei, cu două autospeciale, câțiva dintre ei oferindu-se chiar voluntari, întrucât erau militari în termen, iar la scurt timp ar fi trebuit să se libereze din armată și doreau să participe la ceea ce ar fi fost pentru ei „ultima misiune”. Din păcate, pentru șapte dintre ei a fost chiar „ultima misiune”, au pierit în urma exploziei care i-a surprins imediat ce au coborât din mașinile de intervenție.

 

Combinația dintre combustibil scurs din rezervorul camionului și azotatul de amoniu aflat în remorcă, ajuns la temperatura critică din cauza flăcărilor care cuprinseseră vehiculul, s-a dovedit fatală. Din nefericire, explozia a surprins mai multe persoane care se aflau în imediata apropiere a camionului, printre care pompierii sosiți de la Buzău, doi jurnaliști, mai mulți localnici și alte persoane aflate în trafic la acea oră fatidică, pe șosea.

După 19 ani, cei care s-au aflat la fața locului pe 24 mai 2004 și au scăpat cu viață sunt încă marcați de imaginile de coșmar la care au asistat: flăcări înalte de zeci de metri, un crater imens în mijlocul șoselei, bucăți de trupuri sfârtecate ca după război, pe o rază de zeci de metri. Zile întregi au fost recuperate de salvatorii de la Ambulanță.

Medicii și asistenții medicali care lucrau în 2004 în Spitalul Județean de Urgență Buzău spun și acum că atunci au dat cel mai greu test în viața lor, atât ca medici, cât și ca oameni. La fel spun și cei de la Medicină Legală, care nu pot uita cum au fost nevoiți să reconstituie, din fragmente umane sfârtecte de suflul exloziei, corpurile atâtor oameni tineri…

 

Cu toate acestea, ancheta a fost „finalizată” în timp record şi, după doar cinci ore, drumarii au început refacerea şoselei, chiar dacă rămăşiţe umane au mai fost găsite şi în următoarele zile pe câmpurile din apropiere.  După doar două zile de la producerea tragediei, muncitorii terminaseră de asfaltat şoseaua, iar circulaţia rutieră a fost reluată.

După cinci zile, la faţa locului a ajuns procurorul general al României de la acea vreme, Ilie Botoş. Câteva probe din teren au fost recuperate abia atunci și au apărut şi primele ipoteze privind producerea accidentului. Anchetatorii au luat în calcul mai multe ipoteze, iar de cel mai mare ajutor despre ce s-a întâmplat înaintea exploziei a înregistrarea operatorului Ionuţ Barbu, care ulterior a fost recuperată de anchetatori.

În decembrie 2006, Ionel Ionuț Neagoe, administratorul Ney Transport SRL, Mihai Gună, patronul Mihtrans SRL și Ion Gherghe, fost director al combinatului Doljchim din Craiova au fost găsiți vinovați și au fost condamnați la câte patru ani de închisoare și anumite despăgubiri.