Să nu uităm! S-au împlinit 18 ani de la catastrofa de la Mihăilești

Sunt 18 ani de când 18 oameni, între care șapte pompieri și doi jurnaliști, și-au pierdut viața în urma uneia dintre cele mai mari catasrofe care au avut loc pe șoselele din România, pe raza comunei buzoiene Mihăilești.

 

S-a întâmplat pe 24 mai 2004, dimineața, la ora 5:00. În comuna Mihăilești, pe DN2 E85, la 32 de kilometri de Buzău, o explozie puternică s-a produs în urma unui accident al unui camion care transporta 20 de tone de azotat de amoniu. Un crater adânc de 6,5 metri și cu diametrul de 21 metri s-a format la locul exploziei, iar bucăți de metal au fost aruncate pe o rază de 200 de metri. Gemurile caselor din zonă au fost sparte, acoperișirile dărâmate, iar zgomotul exploziei s-a auzit până în municipiul Buzău, la 30 de kilometri.

Suflul exploziei a ucis și rănit zeci de oameni. Nu mai puțin de 18 vieți au fost frânte în câteva minute (șapte pompieri, doi jurnaliști şi alte nouă persoane – localnici veniţi să vadă ce se întâmplă sau persoane aflate în trecere), iar alți 13 oameni nevinovați au fost răniți grav și au rămas cu sechele pe viață.

Deși se spune că timpul aduce cu sine uitarea, asupra tuturor, efectul a fost unul devastator. Sunt încă vii amintirile terifiante ale celor care au avut norocul să supraviețuiască acelui cumplit eveniment și care nu pot uita că au trecut prin clipe de iad. La fel de vie este durerea celor care în urmă cu 18 ani și-au pierdut fiii, tații, soții, frații, prietenii sau colegii.

 

De atunci, în fiecare an, pe 24 mai, la Mihăileşti se vorbeşte despre eroi, despre sacrificiu şi datorie. Victimele dezastrului și-au câștigat un loc în panteonul eroilor contemporani. La monumentul înălțat în memoria lor, chiar pe locul tragediei, în fiecare an, la data de 24 mai, are loc o ceremonie militară și religioasă la care, alături de pompieri participă părinții, rudele și prietenii celor care acum 18 ani și-au pierdut viața la Mihăilești și în sufletul cărora au rămas urme adânci durere și suferință, reprezentanţi ai autorităţilor judeţene şi angajaţi ai Serviciului de Ambulanţă Judeţean Buzău.

În cursul acestei dimineți, salvatorii din cadrul ISU Buzău și-au comemorat din nou foștii colegi, împreună cu noul comandant, col. Stelian Cimpoeșu, subprefectul Mihail Gabriel Ilie și rude ale celor dispăruți. Au fost amintite numele victimelor tragediei din 2004 și, la fel ca în fiecare an, a fost organizat un ceremonial militar și religios lângă monumentul funerar de pe raza localității Mihăilești, urmat de depuneri de coroane.

Un pluton al Inspectoratului pentru Situații de Urgență a dus la Mihăilești, pentru prima dată, drapelul de luptă al unității.

Ulterior, coroane de flori au fost depuse în memoria victimelor cumplitului accident și la Cimitirul Eroilor din Buzău.

 

Șapte pompieri aflați la datorie au plătit tributul suprem: maiorul post mortem Doru-Mihai Mihalache (33 ani), sublocotenent post mortem Romeo Necula (35 ani), sublocotenent post mortem Valentin Cezar Manta (21 ani), sublocotenent post mortem Nicolae Jianu (25 ani), sublocotenent post mortem Silviu Stan (23 ani), sublocotenent post mortem Georgian Medeleanu (21 ani) și sublocotenent post mortem Florentin Valentin Oprea (21 ani).

Printre cei care și-au pierdut viața în urma exploziei s-au aflat jurnalista Elena Popescu (26 ani) și cameramanul Ionuț Barbu (25 ani).

Alături de ei au pierit în urma deflagrației Alin Magearu (37 de ani), Camelia Simion (50 de ani), Daniel Pelmuş (37 de ani), Ion Tudose (34 ani), Rica Ionescu (34 ani), Marian Ailincăi (26 de ani), Valentin Magearu (23 ani), Florin Roman Marcu (36 ani, șoferul TIR-ului) și Emil Șerbu.

 

Au scăpat cu viață, dar cu răni grave: Gabriel Hurlup (şef de post la Mihăileşti), Marian Ilie Simi (pompier, rămas fără un picior), Constantin Vasilescu (plutonier adj. şef, 54 de ani), Romeo Panciu (pompier), Ramon Pătraşcu (pompier), Romeo Baciu (21 de ani, soldat), Raluca Novac (15 ani la momentul accidentului, venea cu maşina de la Roman spre Bucureşti), Cornel Ciobanu (taximetrist), Bianca Gheorghe (37 de ani), Nicoleta Popa (22 ani, Buzău), Gabriel Tudose (mecanic utilaje în Bucureşti, din Buzău), Gheorghe Bănică (37 de ani, Buzău), Mariana Bratu (soţia lui Alin Magearu).

„Nu avem dreptul să uităm tragedia de la Mihăilești, care a curmat vieți și a schimbat destine. Avem datoria de a-i comemora pe cei șapte pompieri și pe cei doi jurnaliști a căror viață a fost curmată într-o secundă, în timp ce se aflau la datorie, dar și pe celelelalte victime ale deflagrației. Și, la fel de important e ca autoritățile să facă tot posibilul pentru ca astfel de tragedii să nu se mai repete, vreodată, pe o șosea din România”, subliniază Instituția Prefectului.

Sacrificiul pompierilor care și-au pierdut viața constituie astăzi motive de reflecţie pentru militarii ISU Buzău și nu numai pentru ei.

 

Explozia de la Mihăilești a fost una dintre cele mai mari catastrofe de pe șoselele României. Rămâne o rană vie care nu se va vindeca niciodată. Ceea ce la început s-a crezut că este un incendiu obișnuit s-a transformat într-una dintre cele mai mari tragedii de pe șoselele României.

Camionul, încărcat cu azotat de amoniu, luase foc în urma exploziei unui cauciuc și eșuase pe marginea șoselei, pe drumul european care face legătura între Buzău și București. Fiind vorba de un incendiu, la fața locului au fost solicitați salvatorii Detașamentului de Pompieri Buzău, care ulterior s-a unit cu Inspectoratul Județean de Protecție Civilă, formând Inspectoratul pentru Situații de Urgență, așa cum este cunoscut, astăzi. Părea o intervenție de rutină, așa că pompierii au plecat în misiune ca de obicei, cu două autospeciale, câțiva dintre ei oferindu-se chiar voluntari, întrucât erau militari în termen, iar la scurt timp ar fi trebuit să se libereze din armată și doreau să participe la ceea ce ar fi fost pentru ei „ultima misiune”. Din păcate, pentru șapte dintre ei a fost chiar „ultima misiune”, aceștia pierind în urma exploziei care i-a surprins imediat ce au coborât din mașinile de intervenție.

 

Combinația dintre combustibil scurs din rezervorul camionului și azotatul de amoniu aflat în remorcă, ajuns la temperatura critică din cauza flăcărilor care cuprinseseră vehiculul, s-a dovedit fatală. Din nefericire, explozia a surprins mai multe persoane care se aflau în imediata apropiere a camionului, printre care pompierii sosiți de la Buzău, doi jurnaliști, mai mulți localnici și alte persoane aflate în trafic la acea oră fatidică, pe șosea.

După 18 ani, cei care s-au aflat la fața locului pe 24 mai 2004 și au scăpat cu viață sunt încă marcați de imaginile de coșmar la care au asistat: flăcări înalte de zeci de metri, un crater imens în mijlocul șoselei, buzăți de trupuri sfârtecate ca după război, pe o rază de zeci de metri. Zile întregi au fost recuperate de salvatorii de la Ambulanță.

Medicii și asistenții medicali care lucrau în 2004 în Spitalul Județean de Urgență Buzău spun, fără excepție, că explozia de la Mihăilești a fost cel mai mare test pe care l-au dat în viața lor, atât ca medici, cât și ca oameni. Greu le-a fost și în pandemia de COVID-19, dar niciodată nu s-au confruntat cu o situația atât de dramatică, într-un  timp atât de scurt. La fel spun și cei de la Medicină Legală, care nu pot uita cum au fost nevoiți să reconstituie, din fragmente umane sfârtecte de suflul exloziei, corpurile atâtor oameni tineri…

 

Cu toate acestea, ancheta a fost finalizată în timp record şi, după doar cinci ore, drumarii au început refacerea şoselei, chiar dacă rămăşiţe umane au mai fost găsite şi în următoarele zile pe câmpurile din apropiere. În noaptea de 24 spre 25 mai, ministrul Justiţiei de la acea vreme, Cristian Diaconescu, ajuns la Mihăileşti, l-a criticat pe prim-procurorul Parchetului de pe Lângă Tribunalul Buzău de atunci, Gheorghe Frângulescu, pentru „proasta gestionare a situaţiei” şi a decis redeschiderea anchetei. După doar două zile de la producerea tragediei, muncitorii terminaseră însă de asfaltat şoseaua, iar circulaţia rutieră a revenit la normal, pe toate tronsoanele afectate.

La cinci zile de la tragedie, la faţa locului a ajuns procurorul general al României de la acea vreme, Ilie Botoş. Câteva probe din teren au fost recuperate abia atunci și au apărut apoi şi primele ipoteze privind producerea accidentului. Anchetatorii au luat în calcul mai multe ipoteze, iar de cel mai mare ajutor despre ce s-a întâmplat înaintea exploziei a înregistrarea operatorului Ionuţ Barbu, care ulterior a fost recuperată de anchetatori.

În decembrie 2006, Ionel Ionuț Neagoe, administratorul Ney Transport SRL, Mihai Gună, patronul Mihtrans SRL și Ion Gherghe, fost director al combinatului Doljchim din Craiova au fost găsiți vinovți și au fost condamnați la câte patru ani de închisoare și anumite despăgubiri.