Ministerul Sănătății cumpără 1000 de doze de vaccin împotriva variolei maimuței. Ce spun experții despre această boală

Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor recomandă țărilor din UE și din SEE (Spațiul Economic European) să se concentreze pe identificarea promptă, managementul, urmărirea contactelor și raportarea noilor cazuri de variola maimuței (monkeypox).

 

„Variola maimuței”, care crează îngrijorare în multe țări europene, a determinat Ministerul Sănătății să acționeze preventiv și să achiziționeze 1000 de doze de vaccin antivariolic, despre care specialiștii spun că protejează într-o proporție apreciabilă și de forma africană, chiar dacă la noi în țară nu există niciun caz.

Variola maimuţei este o infecție virală care se transmite printr-un contact extrem de apropiat și de mai lungă durată, în special prin fluide. Tocmai de aceea, Ministerul Sănătăţii a anunţat că va cumpăra aproximativ 1000 de doze de vaccin, care vor fi administrate contacţilor foarte apropiaţi, în situaţia în care vom avea cazuri confirmate.

Ministrul Sănătății, prof. dr. Alexandru Rafila, a anunțat că până acum, în România nu a fost raportat niciun caz de variola maimuței, iar suspiciunea apărută în mediul public la sfârşitul săptămânii trecute, cu privire la un caz care ar fi fost depistat în Suceava, a fost infirmat. Infirmat a fost și cazul unui român care aflat în vacanţă în Grecia a fost suspectat că ar avea această infecție și la care s-a constatat că era vorba despre afecţiune. 

 

În contextul în care Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a anunțat că mulţi dintre pacienţii confirmaţi cu virusul variolei maimuţei nu au călătorit în zonele endemice, iar autoritățile sanitare din mai multe țări au remarcat că variola maimuței se răspândește cu precădere în rândul bărbaților homosexuali sau bisexuali, Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) a publicat, astăzi, o analiză de evaluare a riscurilor.

În baza acestei analize, ECDC recomandă țărilor din UE și din SEE (Spațiul Economic European) să se concentreze pe identificarea promptă, managementul, urmărirea contactelor și raportarea noilor cazuri de variola maimuței (monkeypox), se arată într-un comunicat al instituției europene.

„Națiunile ar trebui să-și actualizeze mecanismele de urmărire a contactelor, capacitățile de diagnostic pentru virusurile din familia Poxviridae și să verifice rezervele de vaccinuri antivariolice, de antiviralele și de echipamentele individuale de protecție pentru profesioniștii din domeniul sănătății”, transmite ECDC.

 

Cazurile diagnosticate la ora actuală se înregistrează cu precădere „în rândul bărbaților care au raporturi sexuale cu alți bărbați, ceea ce sugerează că transmiterea ar putea avea loc în timpul relațiilor intime”, se arată în comunicat.

Virusul intră în organism prin pielea lezată, tract respirator, ochi, nas sau gură și prin intermediul fluidelor corporale. „Majoritatea cazurilor au prezentat simptome ușoare ale bolii iar, în rândul populației generale, riscul de transmitere este foarte scăzut. Totuși, riscul de transmitere prin contact apropiat, de exemplu în timpul raporturilor sexuale între persoane care au mai mulți parteneri sexuali, este ridicat”, a subliniat Andrea Ammon, director ECDC.

La rândul său, comisarul european pentru Sănătate și Siguranță Alimentară, Stella Kyriakides, și-a exprimat îngrijorarea în legătură cu numărul de cazuri în creștere, la nivel global și în UE, dar a dat asigurări că situația e monitorizată îndeaproape.

Potrivit ECDC, 85 de cazuri de variola maimuței au fost raportate între 15 și 23 mai, în 8 țări membre ale Uniunii Europene – Belgia, Franța, Germania, Italia, Țările de Jos, Portugalia, Spania, Suedia.

 

Virusul care dă variola poate cauza probleme grave de sănătate anumitor grupe de populație, precum copiii mici, femeile însărcinate și persoanele imunodeprimate, atrage atenția ECDC, care recunoaște însă că sunt necesare mai multe cercetări pentru estima nivelul de morbiditate și de mortalitate al acestui nou focar.

„Dacă are loc transmiterea de la om la animal și virusul se răspândește în rândul unei populații de animale, există riscul ca boala să devină endemică în Europa. Ca atare, trebuie să existe o colaborare intersectorială apropiată între autoritățile de sănătate umane și veterinare, pentru a gestiona animalele de companie expuse și a preveni ca boala să fie transmisă în mediul sălbatic”, se mai arată în comunicatul ECDC.

Persoanele infectate ar trebui să stea în izolare până când crustele leziunilor cad și să evite în mod special contactul cu persoanele imunodeprimate și cu animalele de companie. Până la vindecare, ar trebui să se abțină de la activități sexuale și să evite contactul apropiat cu alte persoane, iar persoanele care au avut contact cu un bolnav ar trebui să-și monitorizeze eventualele simptome preț de 21 de zile de la ultima expunere, recomandă ECDC.

 

Specialiștii spun că variola maimuței este o boală autolimitată (se remite fără tratament), iar simptomele acesteia pot fi resimțite între două și trei săptămâni. În ceea ce privește mortalitatea acestei, statisticile o plasează între 3 și 6%, variațiile fiind în funcție de țară. De exemplu, în Nigeria, țară care se confruntă cu un focar important de 500 de cazuri confirmate și alte 200 de cazuri suspecte, mortalitatea a fost doar de 3%.

În cazul infectiei la om, simptomele bolii includ febră, dureri de cap, dureri de spate, dureri de muşchi şi stare generala de epuizare. După 1-3 zile, febra începe să scadă, dar apare o erupţie la nivelul pielii, care debutează mai întâi pe faţă şi ulterior se extinde pe tot corpul, preponderent pe palme şi pe tălpi. Erupţia provoacă mâncărimi puternice, iar leziunile cutanate pot trece prin diferite stadii înainte de a forma o coajă şi de a se desprinde de pe piele, lăsând cicatrici, de aceea se recomandă izolarea persoanei infectate, în această perioadă.

Perioada de incubaţie este de obicei de 7 până la 14 zile, dar poate ajunge până la 21 de zile.

 

Nu există un vaccin sau un tratament specific pentru virusul care provoacă variola maimuței, dar experții în epidemiologie spun că nu există un risc la fel de crescut de a se nstala o nouă pandemie, în primul rând pentru că diagnosticul este mult mai ușor de stabilit, pacienții infectați se recuperează, de obicei, în 2-3 săptămâni în izolare, fără tratament și rareori este necesară internarea lor în spital. În plus, persoanele cu care intră în contact pot fi mai bine supravegheate și monitorizate. În plus, specialiștii au constatat că vaccinul antivariolic poate proteja până la 85% şi împotriva variolei maimuţei. Vaccinarea antivariolocă a fost însă oprită în 1971, din cauza unui nivel foarte scăzut al incidenței bolii, astfel că mai ales persoanele sub 40-50 de ani, care nu au beneficiat de vaccinare variolică, pot fi în categoriile la risc.

În Africa de Vest, unde boala este cea mai răspândită, unul din 10 oameni mor după ce a contractat virusul. În Africa Centrală, caracteristicile virusului sunt mai agresive, iar mortalitatea ajunge până la 10%, inclusiv la copii.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a declarat că există un risc „minim” de răspândire ulterioară de la o persoana infectată în Europa de Vest, unde există protocoale eficiente de urmărire a contacților şi de izolare. Cu toate acestea, oficialităţile din unele ţări au emis avertizări, în special pentru persoanele aflate la risc.

 

Căile de transmitere descrise până acum depind de tipul infecţiei – primară sau secundară. Conform OMS, în infecţia primară virusul este transmis de la animale la om și de aceea este transmitere zoonotică. Se crede că se întâmplă acest lucru ca urmare a contactului neprotejat cu animalele infectate şi cu produsele de origine animală contaminate (sânge, fluide corporale, leziuni cutanate, mucoase). Mai rar, omul intră în contact cu picăturile respiratorii ale animalelor contaminate, dar au existat cazuri.

Infecţia secundară se referă la transmiterea de la om la om. Membrii familiei şi personalul medical care îngrijeşte pacienţii pacienții infectați sunt cei mai expuşi riscului. Femeile însărcinate ar trebui, de asemenea, să ia măsuri speciale de protecție, pentru a evita infecţia. Au existat cazuri de transmitere de la mamă la făt.

În general, infecţia poate apărea atunci când oamenii intră în contact apropiat cu: fluidele corporale (saliva, secreţii nazale, uretrale, vaginale, lacrimale, spută, plasmă etc); exudatul de la nivelul leziunilor cutanate de variolă; picăturile respiratorii ale persoanelor contaminate aflate în apropiere, dar orice material sau suprafaţă care a fost contaminată de un pacient infectat, cum ar fi aşternuturile, îmbrăcămintea, mobilierul sau echipamentele medicale, poate reprezenta un pericol pentru sănătate.