Duminica Floriilor, vestitoarea Sfintelor Paști. La mulți ani celor ce poartă nume de floare!

Creştinii ortodocși sărbătoresc astăzi Duminica Floriilor, sărbătoare care vestește intrarea triumfală a Domnului Iisus Hristos în Ierusalim. Tot astăzi sunt sărbătoriți oamenii care poartă nume de floare.  

 

Milioane de creștini ortodocși sărbătoresc astăzi Duminica Floriilor, una dintre cele mai importante sărbători creștine din an, care marchează intrarea Domnului în Ierusalim și deschide ciclul sărbătorilor Sfintelor Paşti. Duminica Floriilor este primul praznic împărătesc cu dată schimbătoare, din cursul anului bisericesc, și marchează ultima venire (a patra) a Domnului în Ierusalim, care a avut loc cu câteva zile înainte de Jertfa Sa de pe Golgota. În toate bisericile și mănăstirile din țară, preoții oficiază slujbe, iar credincioșii trebuie să respecte regulile de protecție impuse de autorități.

Evenimentele liturgice prilejuite de sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim (Floriile) din acest an se vor desfășura cu respectarea regulilor stabilite de Sfântul Sinod. Sfintele slujbe pot fi oficiate în inte­ri­orul și/sau în afara lăcașurilor de cult, cu respectarea regulilor de protec­ție sanitară prevăzute de Ordinul comun al Ministrului Sănătății și al Ministrului Afacerilor Interne nr. 1.103/95/2020, dintre care amintim: dezinfectarea mâinilor la intrarea în lăcașul de cult; purtarea obligatorie a măștii sanitare, astfel încât aceasta să acopere gura și nasul; asigurarea unei suprafețe de minimum 4 mp pentru fiecare persoană și o distanță de minimum 2 m între persoane, în interior, și 1,5 m între persoane, în exterior, transmite Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei. Aceleași reguli vor fi valabile și la slujba de Paști, în Noaptea de Înviere, când se poate circula liber toată noaptea. Fiecare unitate de cult va pregăti mai mulți voluntari, care vor purta ecusoa­ne personalizate, pentru a asigura desfă­șu­rarea în bune condiții a sfintelor slujbe și a activităților specifice perioadei prepascale și pascale.

 

În tradiția creștină se spune că Domnul Iisus Hristos a intrat în Ierusalim călare pe un asin, înconjurat de cei 12 apostoli, cu o săptămână înainte de patimile sale, anticipâd astfel biruinţa Sa apropiată asupra morţii, ca şi biruinţa întregii omeniri, pe care o purta în Sine. Mulţimea, recunoscându-l ca fiind adevăratul Mântuitor, l-a întâmpinat cu ramuri de finic (palmier), de măslin și cu flori, dar şi cu cântări de bucurie. Biserica Ortodoxă binecuvântează în această zi ramuri de salcie, pe care oamenii le duc acasă și le pun la icoane, pentru a-și aminti tot anul de intrarea Domnului în Iersalim. „Intră astăzi Hristos cu slavă în Ierusalim, ca un Împărat, ca să împărăţească în veci peste îngeri şi peste oameni. Vine să arate lumii că El singur este adevăratul Împărat şi Mântuitor. Vine Hristos în Ierusalim să se dea de bunăvoie în mâinile cărturarilor şi fariseilor plini de zavistie şi răutate, care căutau să-L omoare. Vine Mântuitorul spre patimă de bunăvoie, ca să fie vândut de ai Săi în mâinile dregătorilor, să fie răstignit pe cruce şi să moară pentru mântuirea noastră, iar a treia zi să învieze”, spunea părintele Ilie Cleopa de la Mănăstirea Sihăstria, într-una dintre predicile sale din Duminica Floriilor.

Iisus şi-a pregătit singur intrarea, ca să fie recunoscut ca Mesia, iar când l-au văzut, oamenii au început să strige: „Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului”.

 

Despre intrarea Domnului nostru Iisus Hristos în Ierusalim, vorbesc Sfinţii Evanghelişti Ioan, Luca, Marcu și Matei, dar din cele lăsate mărturie de Sfântul Ioan Teologul aflăm că Învierea lui Lazăr şi Intrarea Domnului în Ierusalim sunt strâns legate între ele, minunea învierii ui Lazăr fiind cea care a determinat poporul să creadă că El este regele pe care-l așteptau și să-l primească triumfal pe Mântuitorul Iisus Hristos, vestea răspândinsu-se cu repeziciune până la Ierusalim. „Mulţime mare de iudei au aflat că este acolo şi au venit nu numai pentru Iisus, ci să vadă şi pe Lazăr pe care-l înviase din morţi. Şi s-au sfătuit arhiereii ca şi pe Lazăr să-l omoare. Căci, din cauza lui mulţi dintre iudei mergeau şi credeau în Iisus. A doua zi, mulţime multă, care venise la sărbătoare, auzind că Iisus vine în Ierusalim, au luat ramuri de finic şi au ieşit întru întâmpinarea Lui şi strigau: Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel!” (Ioan 12, 9-13).

Așadar, așa s-a explicat faptul că oamenii se adunau pe drumurile ce mergeau spre porţile oraşului, iar unii tăiau crengi de palmier (finic) şi le aşezau pe jos, în tmp ce alţii îşi întindeau hainele pe drum pentru ca Mântuitorul să calce pe ele, amintind de ritualul practicat de popor la primirea regilor de odinioară în Ierusalim. De altfel, Sărbătoarea intrării Domnului în Ierusalim a fost suprapusă peste cea a zeiţei romane a florilor, Flora, de unde şi denumirea populară pe care a primit-o.

 

Începând cu ziua de Florii (Duminica Intrării în Ierusalim a Domnului) se intră în ultima săptămână a Postului Paştilor, numită Săptămâna Patimilor  sau Săptămâna Mare, în care creştinii se pregătesc să întâmpine marea sărbătoare a Învierii Mântuitorului Iisus Hristos.

În ziua de Florii există obiceiul ca oamenii să meargă la Biserică având în mâini ramuri de salcie înmugurite, pentru a fi sfinţite de către preot, obicei care aminteşte de intrarea triumfală a Domnului în Ierusalim. Crenguţele de salcie sunt împărţite credincioşilor după slujba de Florii, iar aceștia le vor duce acasă şi le vor pune la icoane, la geamuri, la uşi şi la porţi, pentru a le apăra casele de boli şi necazuri.

Ramura de salcie sfinţită era utilizată în trecut şi în scopuri terapeutice. Oamenii înghiţeau mâțișori de pe ramură de sălcie, pentru a fi feriţi de diferite boli. În unele zone ale țării, oamenii își încing mijlocul cu crenguțele de salciesfințite, crezând că astfel alungă boala, se vor vindeca mai ușor și devin mai puternici. Se spune că salcia vindecă durerea și este un antidot pentru mușcătura de șarpe. Exista şi obiceiul ca părinţii să-şi lovească copiii cu nuieluşa de sălcie, când veneau de la biserică, pentru că aveau credința că aşa vor creşte sănătoşi şi înţelepţi.

 

Sărbătoarea de Florii înseamnă şi a doua „dezlegarea la peşte”, după cea de la Buna Vestire, pentru cei care ţin post. Ziua de Florii reprezintă şi începutul ultimei săptămâni a Postului Paştelui sau Săptămâna Patimilor. În Duminica Floriilor nu trebuie să te cerți cu nimeni. Este o zi de sărbătoare și se sărbătorește cu vin și pește. Certurile din această zic duc la neînțelegeri în familie pentru tot restul anului.

În această zi mare nu se spală, nu se coase și nu se face curat. Se spune că dacă te împărtășești de Florii și îți pui o dorință, aceasta se va îndeplini mult mai repede față de restul anului. Tot în ziua de Florii există tradiţia ca şnurul de la  mărţisor să fie agăţat într-un copac înmugurit sau înflorit, pentru a avea sănătate şi belşug în anul ce urmează.

De Florii, oamenii merg pe la mormintele rudelor pentru a le agăţa de cruci crenguţele de salcie, astfel aceştia vor şti că Paştele se apropie.

Tot în această zi, în trecut, se făcea un ceremonial complex numit Lăzărița. Asemănător cu obiceiul colindelor, la acest eveniment participau doar fetele. Una dintre fete, numită Lăzărița, se îmbrăca în mireasă și alături de prietene, colinda pe la ferestrele caselor din zonă.

 

În alte zone, de Florii se scoate zestrea din casă, pentru a fi aerisită. Un alt obicei este acela ca părinţii să îi lovească pe copii cu nuieluşa de salcie când vin de la biserică, pentru a creşte sănătoşi şi înţelepţi.

Tradiția spune că cine se spală pe cap de Florii fără apă sfințită și descântată, riscă să albească.

Există în unele zone ale ţării şi obiceiul ca fetele singure să-şi pună sub pernă crenguțe de salcie și busuioc, ca să devină mai frumoase şi mai dorite de flăcăi, pentru a se putea mărita în acel an. În alte zone există obiceiul ca în ajun de Florii, fetele nemăritate să fiarbă busuioc în apă, la miezul nopţii, iar cu aceasta se spală pe cap şi apoi o toarnă la rădăcina unui păr înflorit. Astfel, se zice că în scurt timp îşi vor întâlni alesul. Obiceiul spune că totul trebuie făcut înainte de ivirea zorilor, pentru că altfel vor albi de tinere.

În Săptămâna Patimilor, începând din seara Duminicii Floriilor și până în seara de Vinerea Mare, dedicată Prohodului Domnului, se săvârşesc slujbele Deniilor, care cuprind cântări şi rugăciuni specifice doar perioadei Sfintelor Paşti. În aceste slujbe pot fi regăsite toate momentele remarcabile din viaţa Mântuitorului, de la intrarea acestuia în Ierusalim şi până la Învierea Sa din morţi.

 

În tradiția populară, salcia simbolizează fecioria. Din punct de vedere creștin însă, acest simbol are conotații mult mai complexe. În textele creștine, ramura de salcie este menționată pentru prima dată de pastorul Hermas. Acesta îi descrie pe creștini drept ramuri de salcie purtătoare de rod, adică o contradicție a naturii salciei, care își distruge florile înainte ca rodul să se lege. Comparația vrea să spună că cei care au murit cu dragoste de Hristos în suflet, sunt mai vii decât dacă ar fi trăit păgâni.

Nu uita să pui ramurile de salcie sfințite le icoane, la intrarea în casă, în grajduri și cotețe! Ramurile de salcie reprezintă triumful binelui asupra răului, deoarece Iisus a fost primit la intrarea în Ierusalim cu crenguțe din acest copac.

Etnografii spun că dacă legi la brâul animalelor salcie, acestea vor fi sănătoase și vor asculta de stăpâni.

O altă denumire dată sărbătorii de Florii este „Nunta urzicilor”, pentru că în această zi se spue că urzicile înfloresc şi nu mai sunt bune de mâncat.

 

Astăzi, aproximativ 1,5 milioane de români îşi serbează ziua numelui. Potrivit Ministerului Afacerilor Interne, numărul românilor care îşi sărbătoresc onomastica în ziua de Florii este de 1.374.721 (612.662 bărbaţi şi 762.059 femei). Cei mai mulţi dintre ei poartă numele Florin, Florica, Florina, Florentin, Florentina și Viorica, dar tot astăzi își sărbătoresc ziua numeui cei ce au fost botezați și cu alte nume de floare precum Camelia, Crina, Zambila, Mărgărit, Florian, Floriana, Viorel, Viorela, Violeta, Margareta, Brânduşa, Lăcrămioara sau alte nume derivate ale acestora.

Tuturor vă urăm sănătate, viață lungă, voie bună și „La mulți ani!”

 

Nu uitați să respectați normele sanitare de protecție și să mergeți să vă vaccinați!