Fii si tu donator de organe si vei trai prin vietile salvate!
Campania Asociatiei Transplantatilor de Ficat LIVERTRANS continua cu indemnul „Pro Donare” in mod constient, responsabil si informat.
Aflam, zilnic, despre accidete grave, despre vieti irosite dintr-un motiv sau altul si multi dintre noi suntem partasi la suferinta celor care pierd pe cineva drag sau chiar noi suferim aceasta pierdere. La fel de mult ne impresioneaza si sa aflam ca exista oameni in suferinta, ca tratamentele sunt neputincioase si singura lor salvare este un transplant care, din pacate, nu este tocmai la indemana celor care au nevoie de o astfel de interventie si nici a medicilor, dincauza lipsei organelor salvatoare. Dar si mai mult intelegm aceasta suferinta daca noi insine suntem pe o lista de asteptare sau cineva drag noua are nevoie de ajutor si ne dam seama ca totul depinde de soarta, de hazard, de sansa de a gasi un donator care sa ne ofere/sa-i ofere un organ salvator.
Presa abunda de stiri pozitive, din care aflam ca s-au salvat sute de vieti de romani prin transplant, dar ar fi bine sa devenim constienti ca s-ar putea salva si mai multe, daca donarea de organe ar deveni un gest firesc, inteles si asumat de fiecare dintre noi. Iar daca observam „derapaje” in gestionarea acestor situatii, sa le taxam fara echivoc, pentru ca numai daca suntem cu totii responsabili, legea, viata si bunastarea acestei natii vor intra pe fagasul cel bun, normal, al unei tari civilizate cum pretindem ca suntem.
Pentru ca multi cititori ne-au semnalat indoielile lor privind donarea de organe, incercam astazi sa revenim cu informatii lamuritoare, pentru ca asa cum arata reprezentantii LIVERTRANS prin campania „Pro Donare” pe care o sustine „este nevoie ca fiecare dintre noi sa devenim constienti, responsabili si informati atunci cand vorbim despre donarea de organe, iar legislatia ne vine in ajutor in acest sens. In primul rand trebuie reamintit faptul ca in Romania, legea prevede posibilitatea prelevarii de organe, tesuturi si celule de origine umana si transplantul acestora exclusiv in scop terapeutic si in mod gratuit, fara foloase materiale. Comercializarea de orice fel – inclusiv „donarea contra cost” – a organelor, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 5 ani. Unica institutie abilitata sa coordoneze, sa supravegheze si sa aprobe activitatea de transplant este Agentia Nationala de Transplant. Prelevarea de organe, tesuturi si celule de origine umana se poate face atat de la donatori vii, cat si de la cei decedati care si-au dat acordul in timpul vietii sau pentru care familia isi da acceptul, pentru a salva alte vieti. Este un gest suprem, un gest care salveaza voeti, de aceea trebuie apreciat sirespectat cu sfintenie”, explica dr. Crina Stefanescu, presedinte LIVERTRANS, ea insasi salvata de un transplant.
Ceea ce trebuie stiut este ca medicii care sustin si incurajeaza donarea de organe au, mai intai, in vedere, salvarea vietilor posibililor donatori si apoi pe cea a celor aflati pe o lista de asteptare pentru transplant. „Noi suntem, in primul rand, salvatori de vieti. Asa ca orice pacient, oricat de grava ar fi starea in care ajunge in spital, trebuie sa fie sigur ca facem tot ce este omeneste posibil pentru a fi salvat. Din pacate exista si cazuri in care stiinta si priceperea umana sunt depasite de realitate si nu se mai poate face nimic. In astfel de situatii exista insa o sansa ca alte vieti sa poata fi salvate. In plus, prin acceptarea recoltarii si donarii de organe de la cel care n-a mai putut fi salvat, familia va putea avea constiinta impacata ca facand acest gest umanitar va salva una sau mai multe vieti, dar in acelasi timp, cel drag va continua sa traiasca prin intermediul celor carora li s-a acordat o noua sansa la viata, in urma transplantului”, explica dr. Adrian Zoican, seful echipei de recoltare de organe/transplant de la nivelul Spitalului Judetean de Urgenta Buzau.
Potrivit legislatiei in vigoare, prelevarea de organe, tesuturi si celule se poate face atat de la donatori vii, cat si de la cei aflati in moarte cerebrala.
Situatia este mai delicata in cazul prelevarii de orgne, tesuturi si celule de la un donator decedat. Se defineste ca donator decedat fara activitate cardiaca persoana la care s-a constatat oprirea cardiorespiratorie iresuscitabila si ireversibila, confirmata in spital de 2 medici primari. Donator decedat cu activitate cardiaca persoana este cel la care s-a constatat incetarea ireversibila a tuturor functiilor creierului. Declararea mortii cerebrale se face de catre medici care nu fac parte din echipele de coordonare, prelevare, transplant de organe, tesuturi si celule.
„Mai intai de toate, noi suntem pregatiti sa salvam vieti. Din pacate, medicina are limitele ei, iar acest lucru nu mai este posibil, oricat de mare ne-ar fi dorinta si oricate eforturi am face. Daca, totusi, se intampla ca un pacient sa nu mai poata fi salvat, el poate salva, chiar si dupa moarte, alte vieti. Iar rolul nostru, al medicilor, este ca in cazul in exista acordul prezumat al persoanei decedate in acest sens, dat in timpul vietii printr-un act notarial sau daca este inscris in Registrul donatorilor de organe, tesuturi si celule, sau daca avem acordul familiei, sa mentinem organele sanatoase in functiune, pentru a putea fi prelevate in vederea transplantului. De retinut, prelevarea de organe, tesuturi si celule de la donatori decedati se efectueaza numai dupa un control clinic si de laborator complex, care sa excluda orice boala infectioasa, o posibila contaminare sau alte afectiuni care reprezinta un risc pentru primitor. Este emotionant chiar si pentru noi, faptul ca anumite parti din corpul celui care pleaca dintre cei vii vor ramane vii si vor salva alte vieti, aceste parti din cel decedat facand ca el sa supravietuisca, practic, prin intermediul celor salvati prin transplant”, explica la randul sau, dr. Victor Ionita, seful Sectiei Anestezie si Terapie Intensiva (ATI), membru de baza al echipei de transplant de la nivelul Spitalului Judetean Buzau.
In cazul prelevarii de organe, tesuturi si celule de ladonator viu, donatorul este cel care isi da acordul si isi asuma gestul de a deveni salvator, dar numai dupa ce este informat si consiliat de specialisti. Potrivit legislatiei in vigoare, prelevarea de la donator viu, in scopterapeutic, se face numai de la persoane majore, cu capacitatea de exercitiu deplina.
Potentialul donator este informat de medic, asistentul social sau alte persoane cu pregatire de specialitate asupra eventualelor riscuri si consecinte in plan fizic, psihic, familial si profesional si numai dupa aceea se obtine consimtamantului informat, scris, liber si expres al acestuia.
Dupa ce se face un set de analize de compatibilitate intre donator si receptor si o evaluare complexa a celui care vrea sa devina donator, pentru a nu-i fi pusa viata in pericol, se poate face prelevarea, respectiv, transplantul.
Este ilegal si imoral ca donatorul sa fie constrans, prin orice mijloc, ca si obtinerea unor foloase de orice natura, in schmblul donarii. Donatorul si primitorul vor semna un act legalizat, prin care declara ca donarea se face in scop umanitar, are caracter altruist si nu constituie obiectul unor acte si fapte juridice in scopul obtinerii unui folos material sau de alta natura.
Pentru ca prelevarea de organe, tesuturi sau celule de la donatorul viu sa fie posibila este nevoie de avizul Comisiei de avizare a donarii de la donatorul viu, constituita in cadrul spitalului in care se efectueaza transplantul. Aceasta are in componenta un medic cu pregatire in bioetica, un psiholog sau un medic psihiatru si un medic primar angajat al spitalului, cu atributii de conducere, neimplicat in echipa de transplant. Comisia evalueaza motivatia donarii si controleza respectarea drepturilor pacientilor, iar specialistii acesteia evalueaza atat donatorul, cat si primitorul, din punct de vedere psihologic si/sau psihiatric, in scopul testarii capacitatii de exercitiu, precum si stabilirii motivatiei donarii, independent de echipa care efectueaza transplantul, cat si de familiile donatorului si primitorului.
Avizul comisiei nu este necesar pentru prelevarea de la donatori vii de sange, piele, sperma, cap femural, placenta, sange din cordonul ombilical, membrane amniotice, ce vor fi utilizate in scop terapeutic, dar si in aceste cazuri sunt obligatorii protocoalele bioetice si terapeutice.
Datele privind donatorul si receptorul, inclusiv informatiile genetice, la care pot avea acces terte parti, vor fi comunicate sub anonimat, astfel incat nici donatorul, nici receptorul sa nu poata fi identificati. Daca donatorul nu doreste sa-si divulge identitatea, se va respecta confidentialitatea donarii, cu exceptia cazurilor in care declararea identitatii este obligatorie prin lege.
Atat in cazul donatorului viu cat si in cazul celui decedat, fiecare prelevare de organ, tesut sau celula de origine umana este anuntata imediat si inregistrata in Registrul National de Transplant, conform procedurilor stabilite de Agentia Nationala de Transplant.
Tesuturile si celulele de origine umana prelevate pot fi utilizate imediat pentru transplant sau pot fi procesate si depozitate in bancile de tesuturi si celule, acreditate sau agreate de Agentia Nationala de Transplant.
Repartitia organelor, tesuturilor si celulelor de origine umana prelevate la nivel national se efectueaza de catre Agentia Nationala de Transplant, in functie de regulile stabilite de aceasta privind alocarea organelor, tesuturilor si celulelor de origine umana in cadrul sistemului de transplant din Romania.
In conditiile in care pe teritoriul national nu exista niciun primitor compatibil cu organele, tesuturile si celulele de origine umana disponibile, acestea pot fi alocate in reteaua internationala de transplant, dar numai pe baza unei autorizatii speciale emise de Agentia Nationala de Transplant.
Prelevarea de organe, tesuturi si celule de origine umana, in cazuri medico-legale, se face numai cu consimtamantul medicului legist si nu trebuie sa compromita rezultatul autopsiei medico-legale.
Transplantul de organe, tesuturi si celule de origine umana se efectueaza numai in scop terapeutic, cu consimtamantul scris al primitorului, dupa ce acesta a fost informat asupra riscurilor si beneficiilor procedeului.
In cazul in care primitorul este in imposibilitatea de a-si exprima consimtamantul, acesta poate fi dat in scris de catre unul din membrii familiei sau de catre reprezentantul legal al acestuia. In cazul primitorului aflat in imposibilitatea de a-si exprima consimtamantul, transplantul se poate efectua fara consimtamantul prevazut anterior daca, datorita unor imprejurari obiective, nu se poate lua legatura in timp util cu familia ori cu reprezentantul legal al acestuia, iar intarzierea ar conduce inevitabil la decesul pacientului. In cazul minorilor sau persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu, consimtamantul va fi dat de parinti sau de celelalte persoane care au calitatea de ocrotitor legal al acestora.
Costul investigatiilor, spitalizarii, interventiilor chirurgicale, medicamentelor, materialelor sanitare, al ingrijirilor postoperatorii, al medicamentelor si serviciilor aferente starii postransplant, precum si cheltuielile legate de coordonarea de transplant se pot deconta din bugetul Fondului National Unic de Asigurari Sociale de Sanatate, pentru pacientii inclusi in Programul National de Transplant; de la bugetul de stat si din veniturile proprii ale Ministerului Sanatatii, pentru pacientii inclusi in Programul National de Transplant; prin contributia personala a pacientului sau, pentru el, a unui sistem de asigurari voluntare de sanatate; din donatii si sponsorizari de la persoane fizice sau juridice, organizatii neguvernamentale ori alte organisme interesate.
Principalele norme care reglementeaza donarea de organe, tesuturi si celule precum si transplantul se regasesc in urmatoarele acte normative:
Eu si familia mea militam pentru transplantul de organe. Este o binecuvintare, avand in vedere ca eu sint operata si ca eu am implinit 10 ani de la transplant si ca duc mai departe cu toata dragostea ceea ce am primit de la donatoarea mea. Dumnezeu sa o odihneasca in pace si recunostinta vesnica familiei donatoarei.
Asa ar trebui sa gandim ! Este pacat sa irosim viata noastra, dar si pe a altora! Stiam ca vor exista niste formulare sau ceva ce va trebui sa completam, la medicul de familie! Nu s-a hotarat nimic concret in legatura cu acest subiect ?