Institutul Cantacuzino marchează Centenarul Marii Uniri
Manifestările au loc la Palatul Cercului Militar Naţional din Bucureşti, iar comunicările științifice organizate cu această ocazie au ca subiect central personalitatea profesorului Ion Cantacuzino.
Cu numai câteva zile înainte de împlinirea celor 100 de ani de la Marea Unire, Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Medico-Militară (INCDMM) „Cantacuzino” organizează, în această perioadă, o serie de conferințe și comunicări științifice dedicate acestui eveniment.
Manifestările științifice au debutat ieri, cu conferința anuală a Institutului Cantacuzino, iar astăzi continuă cu o conferință omagială având ca temă principală contribuția profesorului Ion Cantacuzino, cel care dă și numele institutului, la înfăptuirea Marii Uniri de la 1 decembrie 1918. Manifestarea de astăzi are loc în Sala de Marmură a Cercului Militar Național și cuprinde o serie de comunicări științifice prin care se va sublinia activitatea profesorului Ion Cantacuzino ca medic, militar și diplomat.
Astfel, academicianul Dan Mircea Enescu, vicepreşedintele Academiei de Ştiinţe Medicale, pune în evidență rolul fundamental al profesorului Ion Cantacuzino în dezvoltarea cercetării medicale românești și mondiale, în timp ce prof. dr. Octavian Buda, de la UMF „Carol Davila”, susține o prelegere cu tema „Profesorul Ion Cantacuzino şi Tratatul de la Trianon”.
Tot în cadrul conferinței de azi, colonelul Liviu Corciu, directorul Arhivelor Militare Naționale, vorbește despre cariera militară a lui Ion Cantacuzino, în timp ce istoricul Aurel Soare, directorul adjunct al Colegiului Naţional Militar din Breaza, susține o lucrare cu tema „Ion Cantacuzino. Et facere et pati fortia Romanorum est”.
Tot în cadrul manifestărilor dedicate marcării Centenarului va fi prezentat publicului, pentru prima dată, albumul omagial „Profesorul Ion Cantacuzino. Centenarul Marii Uniri 1918-2018”, realizat de cercetătorul științific Viorel Alexandrescu, și va fi lansată emisiunea filatelică „Români celebri”. Nu în ultimul rând, cu aceeași ocazie, va fi prezentată și medalia omagială dedicată împlinirii a 100 de ani de la înfăptuirea României Mari.
Profesorul Ion Cantacuzino este o personalitate de excepție a istoriei naționale și a științei medicale mondiale, fiind totodată unul dintre creatorii şcolii naţionale de microbiologie, imunologie şi medicină experimentală. Într-un comunicat remis de Ministerul Apărării Naționale, în calitate de organizator al evenimentului de la Cercul Militar, se arată că „întreaga sa viaţa a fost dedicată asigurării protecţiei intereselor esenţiale ale siguranţei stării de sănătate a populaţiei, dezvoltării ştiinţelor medicale, în general, şi prevenirii şi combaterii bolilor infecţioase, în special”. În document se subliniază, de asemenea, contribuția profesorului Ion Cantacuzino la modernizarea României, prin participarea la elaborarea Legii Sanitare din anul 1910 şi a Constituţiei din 1923. Nu este omisă nici implicarea sa decisivă în protecţia populaţiei civile şi a militarilor Armatei Române în al doilea Război Balcanic din 1913, prin lichidarea focarelor de holeră ce au decimat aproximativ 1.000 de persoane.
Ca medic militar, a continuat apoi să coordoneze acţiunile pentru combaterea tifosului exantematic şi a holerei în timpul Primului Război Mondial, aducându-și astfel o importantă contribuţie la victoria armatei române în luptele de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz. Pe toată perioada războiului a fost director general al Serviciilor sanitare, civile şi militare.
Deosebit de importantă este și activitatea sa diplomatică, Ion Cantacuzino numărându-se, alături de Nicolae Titulescu, printre semnatarii Tratatului de Pace de la Trianon, din 1920, care consfinţeşte „unirea tuturor românilor într-un stat suveran, liber şi independent”.
În 1921 a înființat „Institutul de seruri și vaccinuri” care în prezent îi poartă numele, aceasta fiind considerată una din cele mai importante realizări ale carierei sale, marcând momentul începerii producţiei în România de preparate profilactice împotriva bolilor cu impact major în sănătatea publică.
În 1933 a fost nominalizat la Premiul Nobel cu lucrarea „Contribuţii la studierea imunităţii la nevertebrate şi a imunităţii de contact”, iar pentru meritele sale deosebite, a fost ales membru al Academiei Române şi i s-a decernat titlul de Doctor Honoris Causa de către mai multe academii de medicină şi universităţi europene.
Meritele sale în dezvoltarea științei medicale au fost recunoscute și de Organizația Mondială a Sănătății care are expus la sediul său bustul profesorului Ion Cantacuzino, printre cele 10 personalităţi de excepţie din medicina mondială.
