Învierea Domnului, minunea la care suntem cu toții părtași… Sărbători Pascale fericite!

Învierea Domnului, cea mai importantă sărbătoare a creştinătății, a adus omenirii speranţa mântuirii şi vieţii veşnice, prin sacrificiul lui Iisus Hristos. Poate ar fi mai bine ca scepticii să accepte că Iisus Hristos pur şi simplu a Înviat şi că spiritualitatea este dincolo de legile fizicii, dincolo de spaţiu-timp.

 

Creștinii ortodocși prăznuiesc în această duminică, Sfintele Paşti, cea mai veche şi mai importantă sărbătoare a creştinătăţii. Prin sacrificiul său, urmat de Inviere, care așa cum spune părintele Arsenie Boca „este singura minune care se arată tuturor, credincioşi şi necredincioşi”, Iisus Hristos a adus omenirii speranţa mântuirii şi vieţii veşnice.

În conştiinţa Bisericii, Învierea Domnului este dogma fundamentală a creștinisului, praznicul praznicelor, sărbătoare a sărbătorilor, sărbătoarea bucuriei depline, a Luminii Divine, a sufletului, a comuniunii dintre oameni și a oamenilor cu Dumezeu. Scepticii, poate ar fi mai bine să accepte pur și simplu explicaţia că Iisus Hristos a înviat şi că ştiinţa nu poate explica spiritualitatea, care este dincolo de legile fizicii, dincolo de spaţiu-timp, pentru că teoriile propuse de atei s-au dovedit mai absurde şi mai lipsite de logică decât relatările biblice, iar ipotezele ateiste sunt combătute chiar şi de inteligenţa artificială.

Potrivit Înalt Prea Sfințitul Bartolomeu Anania (1921-2011), Învierea Domnului „e o înviere pentru noi, oamenii”, iar trimiterea lui Iisus-Fiul de către Tatăl pe pământ a avut ca scop și „să ne învețe că suntem nemuritori, că suntem de esență dumnezeiască, că avem un suflet nemuritor, că suntem veșnici”. 

 

În noaptea de Înviere, toți creștinii merg la biserică pentru a primi Lumină Sfântă și pască. Sărbătoarea Învierii Domnului este cea mai mărită, îmbucurătoare şi solemnă dintre sărbătorile anului și ne amintește de trecerea noastră de la întuneric la lumină şi de la moarte la viaţă.

Lumina Sfântă pe care o primim cu toții în noaptea Învierii este considerată un miracol al Ortodoxiei, care se întâmplă în fiecare an, de Paşti, la Ierusalim, când, în timpul Vecerniei din Sâmbăta Mare, deasupra Sfântului Mormânt se aprinde un foc care se pogoară din cer şi care în primele minute nu frige.

Sfântul Mormânt este inspectat în Vinerea Mare, după Prohod, iar după slujbă, Patriarhul Ierusalimului, îmbrăcat doar cu un stihar alb, cu epitrahil şi brâu, se îndreaptă spre Sfântul Mormânt şi îngenunchează în faţa lespedei. După rugăciune, cei prezenţi în biserică au adesea prilejul să observe o lumină precum un fulger, care vine prin cupola aflată deasupra Capelei Sfântului Mormânt, ajunge la lespedea acestuia și aprinde vata presărată deasupra. Lumina din lumină este culeasă la Ierusalim cu mâinile, de Patriarh, de pe lespedea Sfantului Mormânt și este pusă în două potire de aur din care apoi sunt aprinse două mănunchiuri cu câte 33 de lumânări, reprezentând vârsta Mântuitorului. Lumânarea de la Înviere se ţine în casă şi se aprinde la nevoie, când creştinul se roagă pentru ceva special, pentru diferite trebuinţe.

 

Lumina Sfântă a fost adusă de la Ierusalim sâmbătă, de reprezentantul Patriarhiei la Locurile Sfinte, şi a fost distribuită la Aeroportul Internaţional Otopeni delegaţiilor eparhiilor Patriarhiei Române, astfel încât să ajungă mai departe în toate bisericile din țară și la credincioși, atunci când preoții îi invită să primească Lumină.

În teologia creştină, Învierea lui Iisus este „fundamentul central al credinţei creştine”, este garanţia că toţi creştinii morţi vor fi înviaţi la parusia (a doua venire) a lui Hristos.

Vremea frumoasă a scos milioane de români din case, dar bucuria Învierii a fost umbrită li anul acesta de războiul din Ucraina, pe care nici Noaptea Sfântă nu l-a oprit. Tocmai de aceea, preoții au pomenit provocările cu care se confruntă umanitatea din cauza acestui război nemilos și nedrept și s-au rugat pentru pace.

În amintirea vie a patimii, a morţii şi a Învierii lui Iisus Hristos, creștinii celebrează, anual, Sfintele Paști. După intrarea solemnă în Ierusalim, Mântuitorul Iisus Hristos a fost judecat şi răstignit, a murit pe cruce şi a fost pus în mormânt. După trei zile a înviat ca un biruitor, pentru mântuirea neamului omenesc, cu puterea Dumnezeirii Sale, „cu moartea pre moarte călcând, iar celor din mormite, viață dăruindu-le”.

 

Paştele este precedat de 40 de zile de post aspru, apoi o altă săptămână, a şaptea, a patimilor. Un rol deosebit în determinarea şi fixarea duratei Postului Mare l-a avut, probabil, numărul 40 care apare în Vechiul Testament de mai multe ori. Principalele evenimente care implică acest număr ar fi cele patruzeci de zile ale potopului, cele 40 de zile petrecute de Moise pe muntele Sinai, cele 40 de zile în care iscoadele evreilor au cercetat pământul Canaanului, în care aveau să intre, cele 40 de zile parcurse de Sfântul Prooroc Ilie spre a ajunge la muntele Hore, cele 40 de zile pe care Dumnezeu le pune înaintea poporului din Ninive, spre a se pocăi.

În Noul Testament există anumite pasaje-cheie unde se aminteşte de numărul de patruzeci de zile – cele 40 de zile petrecute de Mântuitor în pustiul Carantanie, cele 40 de zile de la Înviere şi până la Înălţare, timp în care Mântuitorul le dă Sfinţilor Apostoli ultimele învăţături.

Un ultim indiciu la fel de important ar fi cei 40 de ani petrecuţi de poporul lui Israel în pustiu. Simbolismul acestei perioade reprezintă cu siguranţă timpul în care Dumnezeu încearcă lealitatea fiilor lui Israel, în vederea renaşterii unei noi generaţii fidele lui.

 

Potrivit tradiției, duminică dimineaţa, înainte de micul dejun, toţi membrii familiei se spală pe faţă cu apa în care a fost pus un ou roşu şi un ban, eventual de argint, pentru a fi sănătoşi tot anul şi a avea noroc (simboluri ale sănătăţii şi belşugului). Tot duminică, cei mici primesc hăinuţe noi, pe care le poartă în ziua de Paşte.

Evreii nu cred că Iisus este Dumnezeu, Fiul lui Dumnezeu sau o persoană a Treimii, aceste concepte fiind incompatibile cu teologia evreiască. Ei cred că Iisus nu a împlinit profeţiile mesianice care stabilesc criteriile pentru venirea mesiei, așa că nu-l acceptă pe Iisus ca fiind o fiinţă divină, un mijlocitor între oameni şi Dumnezeu, un mesia sau un sfânt.

Musulmanii îl recunosc pe Iisus ca pe un profet trimis de Dumnezeu, dar nu ca pe un fiu al lui Dumnezeu sau ca pe o parte a unei Treimi. Musulmanii cred că Iisus a fost ridicat la cer de Dumnezeu înainte de a fi răstignit şi că va reveni la sfârşitul timpurilor ca un semn al Judecăţii de Apoi, respingând ideea că Iisus a murit pentru păcatele omenirii şi că a înviat din morţi.

Noi mărturisim că „Hristos a Înviat!” și vă dorim „Sărbători Pascale luminate, binecuvântate și fericite!”