Sărbători Pascale fericite! Creștinii pot merge la slujba de Înviere fără restricții de deplasare
Învierea Domnului este cea mai veche și mai importantă sărbătoare a creştinătății, praznic al praznicelor şi sărbătoare a sărbătorilor, care a adus omenirii speranţa mântuirii şi a vieţii veşnice, prin sacrificiul lui Iisus Hristos.
Creștinii ortodocși prăznuiesc duminică, 2 mai, Sfintele Paşti, cea mai veche şi mai importantă sărbătoare a creştinătăţii, care a adus omenirii speranţa mântuirii şi a vieţii veşnice, prin sacrificiul lui Iisus Hristos.
Anul acesta, în noaptea de sâmbătă spre duminică, 1/2 mai, românii pot merge la biserică pentru slujba de Înviere, fără declarația pe proprie răspundere. Autoritățile au ridicat restricțiile de deplasare în noapte de Înviere, așa că toți creștinii pot merge la biserică pentru a primi Lumină Sfântă și pască.
În conştiinţa Bisericii, Învierea Domnului este nu doar cea mai veche sărbătoare creştină, ci dogma fundamentală a creștinisului, praznicul praznicelor, sărbătoare a sărbătorilor, sărbătoarea bucuriei depline, a luminii divine, a sufletului, a comuniunii dintre oameni și a oamenilor cu Dumezeu. Părintele Arsenie Boca spunea că „Învierea este singura minune care se arată tuturor, credincioşi şi necredincioşi”.
Sărbătoarea Învierii Domnului este cea mai mărită, îmbucurătoare şi solemnă dintre sărbătorile anului. Duminica Învierii guvernează întocmirea întregului ciclu mobil de sărbători al anului bisericesc, amintindu-ne de trecerea noastră de la întuneric la lumină şi de la moarte la viaţă. Sărbătorile pascale din acest an stau sub semnul relaxării. Dacă anul trecut, armata ne păzea să nu ieșim din case, iar Lumina Învierii și pasca erau aduse de polițiști sau voluntari, în 2021 putem merge la biserică pentru a asista la slujbă până dimineața, pentru că autoritățile au relaxat restricțiile și putem circula liberi în noaptea Învierii.
Comitetul Național pentru Situații de Urgență a prelungit starea de alertă cu încă 30 de zile, însă au fost ridicate unele restricții în perioada Sărbătaorilor pascale. În noaptea de Înviere putem circula fără restricții până la ora 05.00 dimineața, însă doar bisericile vor fi deschise, restaurantele, barurile sau cluburile rămân închise. Premierul a transmis că are încredere că „oamenii vor merge la slujbă și vor respecta restricțiile în vigoare: măsurile de distanțare, mască și dezinfectant”, a precizat premierul Florin Cîțu.
Medicii cred că cei care s-au vacinat se vor bucura mai mult, dar si cei care nu s-au vaccinat vor putea participa la manifestările religioase. Ei speră însă că oamenii vor respecta regulile sanitare și că, după două săptămâni, nu vom asista la un val mai mare de infectări, ce poate pune din nou presiune pe sistemul sanitar, iar în loc de mai multe relaxări, la vară, să avem noi restricții.
Cancelaria Sfântului Sinod a rugat preoții din toată țara să-și formeze echipe de voluntari, care vor avea ecuson și se vor asigura că vor exista fluxuri de intrare și de ieșire atât în biserici, cât și în curțile bisericilor, pentru a nu se forma îmbulzeală de credincioși. Voluntarii vor purta, evident, mască și mănuși de protecție.
În noaptea de Înviere, credincioșii vor merge să ia Lumina Sfântă, iar Paștile, pâina binecuvîntată și stropită cu aghiazmă și vin, se vor distribui în locuri special amenajate în exteriorul bisericilor, în punguțe, pachete de unică folosință, de către voluntari.
Potrivit tradiției, Lumina Sfântă de la Ierusalim ajunge în România în ziua de Sâmbăta Mare, adică pe 1 mai, anul acesta, și va fi oferită preoților, în Aeroportul Otopeni. Spre seară, Lumina Sfântă va ajunge și în majoritatea bisericilor din țară, iar la miezul nopții, spre deosebire de anul trecut, credincioșii vor putea aștepta în fața lăcașurilor de cult pentru ca preoții să iasă și să-i îndemne „Veniți de luați Lumină”. Trebuie doar să păstrăm masca de protecție și să avem grijă să nu ne apropiem foarte mult de cei din jur și ne vom bucura de aceste sărbători atât de importante pentru noi.
Ulterior se va putea intra și în biserică, unde va continua slujba, cu condiția să să respcte regulile sanitare și de distanțare. Se vor implica și autoritățile locale, în fiecare parohie.
În amintirea vie a patimii, a morţii şi a Învierii lui Iisus Hristos, creștinii celebrează, anual, Sfintele Paști. După intrarea solemnă în Ierusalim, Mântuitorul a fost judecat şi răstignit, a murit pe cruce şi a fost pus în mormânt, iar după trei zile a înviat din morţi. Duminică dis-de-dimineaţă, Iisus Hristos a înviat ca un biruitor, cu puterea dumnezeirii Sale, ca să împlinească Scriptura şi cele hotărâte de iconomia divină pentru mântuirea neamului omenesc. La Cina cea de Taină, în noaptea când a fost trădat de Iuda Iscarioteanul, unul dintre apostoli, Iisus a instituit sărbătoarea Paştelui nou testamental, după porunca ce I-a fost dată de Dumnezeu, înainte de a fi prins şi arestat.
Sfânta Scriptură a Noului Testament spune că Iisus Hristos, înainte de a pătimi, a prezis de mai multe ori că va fi răstignit, iar a treia zi va învia „cu moartea pre moarte călcând, iar celor din morminte viață dăruindu-le”.
Temându-se că Iisus Hristos va învia, iudeii au pus soldaţi de pază la mormântul Său, dar minunea tot s-a întâmplat. În Duminica – a treia zi după Scripturi – femeile purtătoare de mir au găsit mormântul Mântuitorului gol.Împotriva tuturor a celor care L-au acuzat şi batjocorit, numindu-l în derâdere Regele Iudeilor, rege încoronat cu spini, rege al cărui tron era o Cruce, părăsit de ai săi, păzit sub grea şi rece lespede de piatră, Hristos a izbândit cea mai strălucită biruinţă ce s-a văzut vreodată: biruinţa asupra morţii şi asupra răutăţii omeneşti. Această biruinţă nu putut fi tăgăduită şi nu i-a putut fi smulsă niciodată.
Paştele este precedat de 40 de zile de post aspru, apoi o altă săptămână, a şaptea, a patimilor. Un rol deosebit în determinarea şi fixarea duratei Postului Mare l-a avut, probabil, numărul 40 care apare în Vechiul Testament de mai multe ori. Principalele evenimente care implică acest număr ar fi cele patruzeci de zile ale potopului, cele patruzeci de zile petrecute de Moise pe muntele Sinai, cele patruzeci de zile în care iscoadele evreilor au cercetat pământul Canaanului, în care aveau să intre, cele patruzeci de zile parcurse de Sfântul Prooroc Ilie spre a ajunge la muntele Hore, cele patruzeci de zile pe care Dumnezeu le pune înaintea poporului din Ninive, spre a se pocăi.
În Noul Testament există anumite pasaje-cheie unde se aminteşte de numărul de patruzeci de zile – cele patruzeci de zile petrecute de Mântuitor în pustiul Carantanie, cele patruzeci de zile de la Înviere şi până la Înălţare, timp în care Mântuitorul le dă Sfinţilor Apostoli ultimele învăţături.
Un ultim indiciu la fel de important ar fi cei patruzeci de ani petrecuţi de poporul lui Israel în pustiu. Simbolismul acestei perioade este unul forte şi reprezintă cu siguranţă timpul în care Dumnezeu încearcă lealitatea fiilor lui Israel, în vederea renaşterii unei noi generaţii fidele lui.
Săptămâna Sfintelor Pătimiri, cea care precede Învierea, are în cultul ortodox slujbe şi rânduieli speciale. Astfel, luni, marţi şi miercuri se săvârşeşte Liturghia darurilor mai înainte Sfinţite, iar joi şi sâmbătă, Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, unită cu Vecernia.
Lumânarea de la Înviere se ţine în casă şi se aprinde la nevoie, când creştinul se roagă pentru ceva special, pentru diferite trebuinţe. Potrivit tradiției, duminică dimineaţa, înainte de micul dejun, toţi membrii familiei se spală pe faţă cu apa în care a fost pus un ou roşu şi un ban, eventual de argint, pentru a fi sănătoşi tot anul şi a avea noroc (simboluri ale sănătăţii şi belşugului). Tot duminică, cei mici primesc hăinuţe noi, pe care le poartă în ziua de Paşte.
În anumite zone din Transilvania, în Sâmbăta Patimilor, băieţii împodobesc brazii cu panglici colorate, iar la lăsarea întunericului se strecoară în curţile fetelor de măritat şi le agaţă în brazii la poartă. Fetele, care l-a rândul lor pândesc la ferestre, ştiu pe cine vor răsplăti la stropit, în prima şi a doua zi de Paşte. După numărul de crenguţe primite, fetele din sat ştiu care are cea mai mare trecere la băieţii din comunitate. Obiceiul îşi are originea în perioada precreştină, ca simbol al vieţii şi fertilităţii şi în amintirea faptului că evreii i-au stropit cu apă pe adepţii lui Iisus care aduceau vestea Învierii. În trecut se folosea apa, dar astăzi se foloseşte apa de colonie cu care tinerii stropesc fata, iar aceasta îi cinstește cu ouă roşii, băutură şi prăjituri.
Cel mai răspândit obicei este vopsirea ouălor roşii, nelipsite de pe masa de Paşti. În folclorul românesc există mai multe legende despre acest simbol al sărbătorii Învierii Domnului. Una dintre ele spune că Maica Domnului, care venise să-şi plângă fiul răstignit, a aşezat un coş cu ouă lângă cruce şi acestea au fost înroşite de sângele care picura din rănile lui Iisus.
Mărturisimși noi că „Hristos a Înviat!” și vă dorim „Sărbători Pascale luminate, binecuvântate și fericite!”
