Jumătate dintre românii cu tulburări mintale sunt diagnosticați și tratați instituțional
La Conferința Națională de Psihiatrie, specialiștii au tras un semnal de alarmă privind nevoia de reformare a sistemului de sănătate mintală din România, astfel încât să se pună accent pe prevenție și recuperarea în comunitate, cu beneficii majore pentru pacient și pentru societate.
Problema sănătății mintale insuficient diagnosticată și tratată în România a fost unul dintre subiectele de dezbatere la cea de-a XV-a ediție a Conferinței Naționale de Psihiatrie, cu participare internațională, organizată zilele acestea la București, de Asociația Română de Psihiatrie și Psihoterapie (ARRP), cu tema „Multidisciplinaritatea și continuitatea serviciilor de îngrijire în sănătatea mintală”.
În contextul în care în România se estimează că peste 6 milioane de persoane suferă de tulburări psihice, statisticile arată că „1 român din 2 cu tulburări mintale și de comportament este diagnosticat și tratat instituțional pentru boli psihice”. Cei peste 800 de specialiști din țară și din străinătate prezenți la eveniment au atras atenția că la noi țară nu se poate vorbi, încă, de un acces civilizat la servicii medicale de specialitate, subliniind totodată nevoia de prevenție și necesitatea dezvoltării serviciilor de psihiatrie comunitară, de psihiatrie de legătură, psihogeriatrie, psihiatrie forensică și medicina adicțiilor, astfel încât povara tulburărilor psihiatrice să se reducă atât pentru persoanele care se confruntă cu aceste afecțiuni cât și pentru societate.
Personalități ale psihiatriei internaționale precum prof. dr. Norman Sartorius, prof dr Oyebode și prof dr. Sir Graham Thornicroft au abordat, în cadrul Conferinței Naționale de Psihiatrie de la București, teme variate legate de multidisciplinaritate și de servicile de îngrijire în sănătatea mintală.
Un studiu privind „Sănătate Mintală pentru Toți” prezentat de Cod4România în cadrul conferinței a identificat 55 de probleme sistemice în domeniul sănătății mintale, pentru care au fost propuse 17 soluții digitale, apreciate de participanții la eveniment. Raportul integral poate fi accesat AICI.
În acest context s-a accentuat necesitatea realizării unei reforme a sistemului public de sănătate mintală în România. Persoanele care suferă de tulburări psihiatrice au nevoie de îngrijiri complexe, care necesită atât intervenția medicului psihiatru cât și a colaboratorilor săi din domenile conexe (prevenție, asistență medicală primară, servicii din spitalele generale, servicii comunitare, spitale de psihiatrie). Și nu în ultimul rând, alfabetizarea populației generale în domeniul sănătății mintale ar aduce beneficii majore.
Președintele ARRP, dr Ana Giurgiucă, spune că „domeniul psihiatriei și al sănătății mintale a realizat, în ciuda contextului instituțional și legislativ din România, progrese remarcabile, ceea ce a condus la abordări terapeutice mai eficiente și la generarea unor servicii de calitate în beneficiul pacientului și al satisfacției noastre profesionale” și că „rolul medicului psihiatru este unul central în cadrul serviciilor de sănătate mintală”.
Potrivit medicului, „nevoile complexe de îngrijire necesită și prezența altor specialiști, pentru a forma echipe multi- și interdisciplinare”, iar „lipsa unei reforme în sănătatea mintală din România crește povara deja existentă, care este asociată tulburărilor psihiatrice. Stigmatizarea, inconsistența legislației, lipsa serviciilor integrate și resursele limitate alocate sănătății mintale sunt doar câteva dintre obstacolele cu care ne confruntăm în misiunea noastră de a oferi servicii complexe tuturor celor care au nevoie de ele”, a atras atenția dr. Giurgiucă, exprimându-și speranța că pe lângă beneficiile științifice ale Conferinței, semnalul de alarmă tras cu această ocazie și concluziile la studiile și analizele prezentate vor determina autoritățile publice să acorde o importanță mai mare domeniului psihiatriei, în acord cu normele europene și mondiale în domeniu.
Tulburările psihiatrice au o incidență și o prevalență crescute la nivel mondial. Conform estimărilor Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), 1 din 8 peroane trăiește cu o tulburare psihiatrică. Prevalența diferitelor afecțiuni din sfera sănătății mintale variază în funcție de sex și de vârstă, cele mai frecvente fiind tulburările anxioase și cele depresive.
Înainte de pandemie (în anul 2019) se estima că aproximativ 970 de milioane de oameni trăiau cu o tulburare de sănătate mintală în lume, adică aproximativ 13% din populația globală. Cercetări mai recente sugerează că procentele au crescut semnificativ în pandemie. Spre exemplu, s-au înregistrat creșteri de aproape o treime (26%-28%) doar pentru anxietate și depresie (OMS, 2022). Totodată, persoanele deja diagnosticate au fost afectate negativ de perioada pandemică, au experimentat o amplificare a anxietății, a izolării sociale sau o reducere în accesarea serviciilor de sănătate mintală, din cauza restricțiilor. În consecință, sistemele de sănătate mintală necesită investiții urgente pentru a veni în întâmpinarea acestor nevoi tot mai acute.
În România, potrivit datelor Institutului Național de Sănătate Publică (INSP), numai în anul 2021 au fost diagnosticate 232.000 de cazuri de tulburări mintale și de comportament, dar medicii psihiatri estimează că numărul acestora este mult mai mare, pentru că, pe de o parte, nu există suficienți specialiști, iar pe de altă parte, mulți români care prezintă semnele unei tulburări psihice refuză să se adrezeze specialiștilor, de teama stigmatului care, la noi în țară, este în continuare foarte apăsătoare.
Statistic, în fiecare an sunt diagnosticate aproximativ 250.000 de cazuri noi, ceea ce înseamnă aproximativ 30 de cazuri noi la 1000 de locuitori/an. În România nu există însă un studiu național despre prevalența bolilor psihice. În plus, medicii psihiatri pe care-i avem în sistem sunt inegal distribuiți în teritoriu, iar când vorbim de medici specializați în psihiatrie infantilă, situația este și mai dramatică, iar copiii și adolescenții nu reușesc să primească serviciile necesare de sănătate mintală, din lipsa specialiștilor. Sistemul medical românesc dispune doar de 0,1 psihiatri la 1000 de locuitori, de 1 pat la 1000 de locuitori în centrele de specialitate și doar de 0,38 centre de sănătate mintală la 100.000 de locuitori, cu mult sub media europeană (în Franța sunt 2,27, în Germania 2,77 -EUROSTAT, 2022) și mondială în domeniu.
Conform Organizației Mondiale a Sănătății, bolile/ tulburările de sănătate mintală afectează starea de sănătate generală a populației, pot face persoanele mai vulnerabile în fața unor posibile abuzuri asupra drepturilor lor fundamentale, duc la pierderi economice semnificative la nivel de societate și chiar la moarte prematură.
Suicidul afectează persoanele și familiile acestora, din toate păturile socio-economice și din toate categoriile de vârstă, iar 1 din 100 de decese survine din cauza suicidului. Și mai alarmant este că se estimează că, pentru fiecare deces prin suicid, există încă 20 de tentative suicidare ale individului în cauză.
Schizofrenia, tulburare psihiatrică majoră cu o prevalență de 0.5% în cadrul populației generale, reprezintă o preocupare esențială pentru sistemele de sănătate mintală, întrucât în fazele acute este cea mai dizabilitantă dintre toate bolile. Persoanele care suferă de schizofrenie sau de alte tulburări psihiatrice majore supraviețuiesc, în medie, cu 10-20 ani mai puțin față de populația generală, în special datorită unor comorbidități somatice care pot fi prevenite.
Pandemia COVID-19 a generat o criză globală de sănătate mintală, crescând nivelul de stres pe termen scurt și lung și, astfel, subminând sănătatea mintală a milioane de persoane. Conform estimărilor OMS, în primul an de pandemie s-a înregistrat o creștere cu peste 25% a tulburărilor anxioase și depresive, simultan cu scăderea accesului la serviciile de sănătate mintală, fapt ce a dus la creșterea timpului pentru obținerea tratamentului corespunzător pentru afecțiunile psihiatrice. Un aspect pozitiv a fost însă faptul că odată cu pandemia s-a înregistrat o creștere a serviciilor de telemedicină sau a celor de psihoterapie la distanță (online), dar s-a constatat că acestea au fost accesate preponderent de persoane cu suficiente resurse financiare și abilitățile digitale necesare pentru a accesa aceste servicii.
Stigmatizarea omniprezentă în populația generală și în sectorul sanitar este o barieră majoră în calea accesului pacienților către îngrijiri și în calea îmbunătățirii serviciilor de sănătate mintală. Stigma poate duce la izolare socială, discriminare și încălcarea drepturilor omului în multiple contexte, având un impact negativ major asupra capacității unei persoane de a câștiga un venit, de a avea o locuință, de a avea acces la servicii sanitare de calitate, de a contribui în cadrul comunității și de a se recupera. Pentru combaterea stigmei cel mai eficient tip de intervenție este contactul social, pentru îmbunătățirea cunoștințelor și atitudinilor legate de stigmatizare.
Când vine vorba despre pacienții spitalelor de psihiatrie de maximă siguranță, acestea sunt finanțate doar din bugetele de sănătate, deși trebuie să ofere și măsuri de siguranță cu caracter penal, care ar trebui sprijinite financiar și de Ministerul Justiției, ceea ce nu se întâmplă în momentul de față.
În plus, spitalele de psihiatrie sunt nevoite uneori să găzduiască, timp îndelungat, pacienți cu afecțiuni psihice care ar putea fi tratați și urmăriți medical în comunitate, dar care nu pot fi externați pentru că nu există servicii și resurse pentru a fi tratați și sprijiniți în afara unui spital, deși studiile arată că beneficiind de servicii comunitare, prognosticul li s-ar îmbunătăți și și-ar putea construi o viață independentă.
Strategia Națională de Sănătate 2022-2030 prevede „abordarea comprehensive a sănătății”, centrată pe cetățean și cu un puternic caracter de prevenție.
