Pa. Altul la rând!
Nu inteleg cum atentia forurilor noastre alese se indreapta de cele mai multe ori spre probleme care nu au impact asupra celor care au cu adevarat nevoie de sprijin. Nu pricep nici cum ne afisam cu zambete electorale din cele mai cuceritoare, cand oameni necajiti, multi, foarte multi, nu gasesc solutii la problemele pe care le au. Si care sunt de fapt ale lor doar pentru ca sunt generate de un sistem a carui indiferenta incepe sa nu aiba limite.
Ma refer la cei care sufera crunt, pentru care viata devine o povara, un chin fara de sfarsit. Cursul leului, costul benzinei, seceta, accidentele pe sosele, numele presedintelui, partidul aflat la guvernare? Toate acestea dispar total pentru cei care au nenorocul de a avea in ingrijire un tata, o mama sau un copil aflat in imposibilitatea de a se mai intretine singur din cauza unei infirmitati, a unui accident vascular sau a unei paralizii partiale sau totale.
Ce sa-i faci? Ti-l da spitalul acasa, ca nu-l poate tine o mie de ani, si… descurca-te! In momentul acela nu conteaza ca omul a platit pentru asigurarea sanatatii lui toata viata sau ani buni. Incepi sa-i cumperi medicamente, sa recunoastem, poate compensate, dar cand resursele financiare sunt mici, slaba consolare!
Nimic de zis, este vorba despre parintele sau copilul tau, dar acasa nu poti fi asistent medical, nu poti oferi sprijin permanent. Mai mergi la serviciu, ai familie, mai apar fel de fel de alte probleme care trebuie rezolvate. Si mai esti si sub presiunea vecinilor, a cunoscutilor. Ia uite, l-a crescut si nu vrea sa aiba grija de el! Grija asta poate sa insemne o luna, un an, zece, sau chiar mai multi. Iti iei concediu, mai fugi de la serviciu, mai angajezi pe cineva sa-ti tina locul, cat te tin buzunarele. Intri in datorii, apar nervii, incepi sa tipi fara motiv, nu mai dormi bine noaptea. Esti la un pas de a te imbolnavi si tu sau chiar ai nevoie la randul tau de ingrijire medicala. Totul se transforma intr-un cosmar. Fara iesire.
Aceste lucruri se intampla din cauza indiferentei celor care dijmuiesc banii nostri. Care nu au fost in stare sa construiasca acele camine pentru batrani in care sa gasesti conditii de trai decente, de ce nu excelente, cu asistenta medicala, locuri in care sa doreasca omul sa mearga, unde sa poata socializa, nu sa stea singur acasa, intre patru pereti, cu ochii pe usa care i se deschide rar.
La noi, azilul, spre exemplu, inseamna ceva jenant. Cum adica, ai avut casa, masa, si te duce acolo? Este aceeasi poveste cu mersul la psiholog, unde zic unii ca trebuie sa ajungi fara sa te vada cineva si despre care nu trebuie sa povestesti ca, cine stie, incep sa te ocoleasca cunoscutii sau te mai trezesti si dat afara de la serviciu…
Bineinteles, exista si la noi locurile acestea speciale dar, din cate stiu eu, si acolo se plateste. Iar numarul de locuri este limitat. Nu pricep deloc cum este posibil sa dai bani statului, luna de luna, pentru sanatatea ta, si la o adica sa-ti spuna: Ce vorbesti ma? Nu ai bani, pa. Altul la rând!
Felicitari pentru articol! Bine gandite si la obiect argumentele expuse! Cei care au trecut printr-o astfel de situatie pot sa puna “punctul pe i”..Din pacate, toti avem parinti si traiul in Romania este pentru majoritatea varstnicilor un cosmar, din care numai moartea ii poate “salva”..
Toate guvernarile sunt de vina. Problema asistentei sociale este de multi ani. Toate partidele au trecut pe la guvernare si doar s-au promis lucruri dar nu s-au facut. Au fost platite nenumarate persoane pentru a fi asistenti sociali, pentru a face studii de impact, etc dar camine nu s-au construit. Chiar ca s-au desfintat spitale cu promisiunea de a se construi camine. Poate ca s-au infiintat 3-4.
O persoana in varsta, care se misca greu, care poate a paralizat nu mai prezinta interes ca alegator pentru ca nu se poate duce la urne – in consecinta poate fi uitat de politicieni.