Zâmbete până la nivelul parchetului
Dumneavoastra intelegeti cum este posibil ca spitalele sa aiba datorii catre furnizori? Se tot vorbeste pe aceasta tema de mult timp, directorii se vaita. Aceiasi directori se plang de ani buni si eu ma intreb cum de mai sunt in functii.
Oare inainte de a te angaja sa platesti unui furnizor suma prevazuta in contract nu ai stiut cati bani ai si cati urma sa primesti? Nu ti-au venit banii promisi? Pai cum ai reactionat? Nu mai este adevarat ca furnizorul te poate da in judecata pentru ca nu i-ai virat banii la timp? Nu este adevarat ca toate penalitatile le plateste institutia, pentru ca, la urma urmei cine te-a pus, domnule, sa cumperi seringi daca nu stiai sigur ca vei avea bani? De ce te-ai intins mai mult decat trebuie?
Ei bine, directorii nu prea dorm bine noaptea din aceste motive, iar furnizorii sunt mai mult decat intelegatori, ei stiu ca pana la urma statul, chiar in urma unor intarzieri mari, le va da banii. Un compromis care carpeste strictul necesar pentru functionarea spitalelor, care toaca nervii beneficiarilor.
Se joaca la limita legii, nu numai in sistemul sanitar. Ma intreb ce fac cei care auditeaza toate aceste contracte, ce concluzii scriu, stampileaza si semneaza. Un lant de ochi inchisi sau de fraze goale de continut. Un acord tacit, o intelegere nesanatoasa cu multi bani la mijloc. Situatii cu final imprevizibil uneori, cu oprirea temporara a furnizarii celor necesare derularii actului medical. Sau cu incendii, gandaci, bolnavi care pleaca in pijama peste drum la farmacie pentru a cumpara, din banii lor, medicamentele de care au nevoie.
Curios este ca tocmai intr-un asemenea sistem, in care bisturiul este arma salvatoare atunci cand nu se mai poate, se prefera boala lunga. Poate din acest motiv nu s-au luat masuri radicale. Adica, domnule, daca nu ne dati tot ce trebuie, ne oprim.
Improvizezi la fotbal, in pictura, la volan, cand gatesti, dar nu cu bolnavul din pat. Ne-am invatat, probabil, cu raul. Nu mai stim cum este sa traiesti fara stres, fara situatii care te duc in afara legii. Nu vrem sa punem punct si sa o luam de la capat, la brat cu normalitatea. Umblam cu mintea si sufletul carpite, ne rugam ca si ziua de maine sa treaca fara evenimente. Si sa nu sune furnizorul. Si sa intre in cont banii necesari.
De nu, sunam, imploram, trimiteti-ne bani macar pentru o luna… Iar de vine peste noi furnizorul, ii zambim pana la nivelul parchetului! In spatele usii capitonate, sa nu ne simta bolnavii din paturi.
Pleaca multe si de la ceea ce se spune, vrei sa fii director, bine, taci si descurca-te, nu ne deranja. Altfel, gasim pe altul!
