Taxa pentru uitatul pe geam

27 septembrie 2012 | 0 comentarii |

Francisco StoicaMa tot gandesc cum ar fi daca eu as plati mai mult decat altii la taxa de drum. Desigur, in schimbul unor avantaje. Sa pot circula cu o viteza mai mare decat ceilalti, sa am anumite etichete pe masina care sa-mi dea prioritate in anumite situatii. Sau cum ar fi daca as da o taxa care sa-mi dea dreptul sa nu mai stau la rand nicaieri, sa intru in fata in virtutea unui drept platit.

Ar trebui desigur sa am niste nervi de otel, sa suport privirile rautacioase, chiar vorbele urate cu care m-as alege. As fi intr-o postura bizara, dar nu pentru mult timp, pentru ca legea ar fi cea care permite, iar daca nu as face eu apel la aceste avantaje, oricum ar face-o altii, instalandu-se astfel o normalitate nedorita.

Am dat aceste exemple pentru ca am auzit de ceea ce se pregateste in noua lege a sanatatii. Printre altele, prevederea asigurarilor suplimentare de sanatate facultative. Asigurari dincolo de pachetul de baza la medicamente, sau, mai direct, asigurarea unor conditii pentru categoria VIP,  contra a 10-20 euro lunar. Deci, pe langa asigurarea de cetatean de rand, pe langa propusa coplata, inca o asigurare, una peste alta, un teanc de bani in speranta ca in cele din urma dincolo de usa spitalului totul va fi in ordine. Pai, atunci de ce nu m-as duce la doctorii care au cabinete particulare? Sau tocmai asta se urmareste?

Nu cred ca mai exista in vreo tara, sa zicem din UE, care sa ceara atatia bani pentru un serviciu medical. Urmeaza probabil taxa pentru uitatul pe geam, pentru circulatul pe hol, pentru folosirea toaletei, pentru consultul la pat…

Problema cea mai grava este ca nu apare nicio minte luminata care sa simplifice toate aceste lucruri, ducandu-le in folosul cetateanului.

In ziua de astazi totul este permis, incalcarea regulilor este la ea acasa. Pe orice usa intri, ai teama ca nu vei fi respectat, ca vei fi valorizat dupa hainele pe care le ai pe tine si dupa banii din buzunar. Frica de sistem genereaza lipsa de incredere. Adica dai banul, cat ti se cere, sau cat afli de la ceilalti bolnavi ca este „mercurialul”, dar nu stii unde se duce. Nu poti spune: domnilor, eu sunt asigurat, de ce nu va uitati la mine?

Banii pe care i-am da in plus ar fi o mare pacaleala. Ar fi gazduiti intr-un sac gaurit, in conditiile in care eu nu stiu daca sumele stranse se duc exact pe actul medical si nu pe salariile medicilor, pe intretinerea cladirilor si pe alte fel de fel de chestii straine de tratamentul in sine.

Revenind la asigurarile suplimentare, cred ca se vor gasi multi care sa creada ca vor beneficia de rezerve elegante, de medicatie completa. Ceilalti? Vor avea tristete in ochi cand vor fi trimisi sa-si cumpere medicamente sau vor sta doi in pat. Sau chiar trei, daca se vor mai desfiinta spitale…


Categorii: Editorial

Adaugati un comentariu


 

*