Pacientul, in plasa profitorului

21 februarie 2013 | 3 comentarii |

Francisco StoicaMa tot gandesc de care parte a baricadei as fi in conditiile actuale daca meseria mea ar fi cea de doctor. De doctor bun, cautat zi si noapte la telefon. Probabil astazi as fi angajat intr-un spital, cu un salariu care ar produce zambete unui strangator de taxe de protectie. Si as avea si un cabinet particular, ca de, suntem in capitalism, banii de la stat nu ajung si am si eu o viata, nu?

Ma trezesc asadar dimineata, frunzaresc ceva mancare si ajung la spital. Lume multa la usa cabinetului. Asistenta imi spune ca asteapta mai multi decat cei programati. Nimic in plus, nu am mai mult decat timpul planificat! Vag, mai realizez ca au trecut vremurile cand as fi stat peste program pana nu mai aveam pe nimeni la usa. Suna… ceasul, strang repede si ies printre cei care mai asteapta. Ajung acasa, reusesc sau nu sa ma odihnesc, alerg la cabinetul particular. Sala de asteptare plina. Le zambesc tuturor, desi nu este zambetul meu. Pacientii trec prin fata mea, schimb cuvinte cu ei, unii imi povestesc despre durerile lor. Ma surprind destul de des ca ii privesc dar nu sunt atent la ce spun. Mai suna si mobilul. O voce de femeie, a, nu-i pacienta, fii mai atent este nevasta ta. Zice ceva despre copilul tau. Ca a luat nu stiu ce nota la matematica. Da, parca are ceva probleme la materia asta si am discutat cu el. Oare cand? Anul trecut? Apoi ce sa fac mai intai, trebuie sa aduc bani, nu? Cu ce sa intretii o vila in oras, o casa la tara, doua autoturisme, sase telefoane mobile, cu ce sa platesc angajatii de la cabinet?

Deci, fara sa imi dau seama sunt prins in malaxorul muncii non stop, cred ca fac ceea ce este mai bine pentru familia mea. Dar nu se stie daca sunt pe drumul cel bun. Doar timpul va vorbi daca am facut bine sau rau. Nu prea realizez acum ca as putea trai la fel de bine cu o singura casa, cu o singura masina, cu un singur serviciu. Ar fi oare mai bine sa am un salariu bun, adica sa se adopte plata dupa valoare? As renunta la cabinetul particular sau la slujba de la stat? Greu de ales. La spital am totul asigurat, doar imi iau geanta si plec acasa. In afacerea mea cheltuielile sunt mari, trebuie sa am un castig care sa le acopere. O goana dupa profit.

Cred in cele din urma ca mai sanatos pentru toata lumea ar fi ca doctorii sa fie platiti bine. Sa duca o viata lipsita de griji care sa le permita sa fie conectati cat mai bine la sarcinile de serviciu. Si nu prea cred ca munca pe doua fronturi aduce lucruri prea bune. Dincolo de bani, alergatura continua, stresul, uzura, nervii, care, amestecate ating si pacientul, nevinovat…

 


Categorii: Editorial

Comentarii (3)

  1. Buzoianu spune:

    Analiza si concluzii corecte
    O precizare – limitarea numarului consultatiilor la cabinetele in relatie cu CNAS o face chiar statul si nu medicul. Orice serviciu peste cel contractat nu este platit nici medicuklui si nici institutiei

  2. Julia spune:

    Ar trebui sa se hotarasca. Din descrierea dumneavoastra, respectivului nu i se potriveste nici postul de la stat nici cel din particular (nu mi se pare corect sa scoti bani din buzunar si el sa fie cu gandul aiurea). Dar cum ar fi daca ei (si ma refer aici la marea majoritate a bugetarilor) ar munci cu adevarat si noi (contribuabilii) ne-am face ca-i platim?!

  3. Ioana Codin spune:

    Este f.adevarat din pacate! Au ajuns medicii sa se dezumanizeze, sa fie sclavii banului!!!!!!!!!! Nu sunt ei vinovati ci sistemul “capitalist” prost inteles in care am ajuns sa traim. Se spunea:”dintre intelectuali,cei mai cei sunt medicii”. Oare? Acum nu se mai zice asa;se zice:cei mai cei sunt cei fara nici-un pic de omenie, de cultura si stiinta de carte, sunt cei care, intr-un cuvant au bani! Cum au reusit sa faca acesti bani? Ccu ajutorul nostu, al tuturor celor care nu am stiut sa alegem la conducere oameni adevarati, profesionisti, verticali, cu dragoste de semeni si cu dragoste de Dumnezeu.

Adaugati un comentariu


 

*