Să ne spălăm pe mâini!

27 martie 2020 | 0 comentarii |

În aceste zile când medici, asistenți medicali, paramedici, polițiști, jandarmi și militari se expun să ne protejeze și să ne salveze pe noi, toți ceilalți. La rândul nostru avem datoria să respectăm măsurile de prevenție și de igienă.  

Spălatul pe mâini este „regulă de aur”, așa că haideți să aflăm istoria acestei practici și să o aplicăm zâmbind…

   

Spălatul mâinilor cu apă și săpun este considerat, de secole, o măsură de igienă personală, fiind în general, înglobat obiceiurilor religioase și culturale. Legătura dintre spălatul mâinior și răspândirea bolilor infecțioase a fost stabilită însă corect, din punct de vedere medical, abia acum două sute de ani. Vă puteți imagina cum ar fi dacă spălatul pe mâini ar fi fost o măsură de igienă opțională în cazul medicilor chirurgi?

În țările dezvoltate, spălatul pe mâini este intens promovat în rândul populației de toate vârstele, dar câți cunosc începuturile acestei măsuri elementare de igienă?

 

Ignaz Semmelweis (1818 – 1865), un medic maghiar care lucra la Spitalul General din Viena, este considerat părintele igienei. În 1846, el a observat că femeile care nășteau într-o instituție medicală de învățământ asistate de studenții la medicină aveau mai multe riscuri de deces decât cele care își aduceau pe lume copiii într-o altă secție a spitalului, administrată de moașe. Semmelweis a decis să facă mai multe cercetări, căutând diferențe între cele două secții. El a observat că studenții și medicii mergeau adesea în maternitate după ce efectuau o autopsie, astfel că a tras concluzia că „particule cadaverice” de la autopsii erau aduse de aceștia, în maternitate. În schimb, moașele, care nu efectuau autopsii, nu erau expuse acestor particule.

Descoperirea lui Semmelweis este importantă și în zilele noastre: spălatul pe mâini este una dintre cele mai importante măsuri de sănătate publică.

 

Ca urmare, Semmelweis a impus regula ca doctorii să se spele pe mâini și să și le dezinfecteze cu o soluție cu clor. Rata de deces din maternitate a scăzut simțitor. A fost prima dovadă că spălarea și dezinfectarea mâinilor ajută la prevenirea infecțiilor. Totuși, unii medici au presupus că Semmelweis insinua că ei sunt de vină pentru decesele înregistrate și au încetat să se spele pe mâini, argumentând cu ideea la modă în acele timpuri, potrivit căreia apa era cauza potențială de îmbolnăvire.

Medici precum Semmelweis nu au mai considerat însă îmbolnăvirea ca o consecință a spiritelor rele sau a aerului urât mirositor. Mai mult, el a încercat să îi convingă și pe alți medici din spitalele europene de beneficiile spălatului pe mâini, dar fără succes la acel moment.

Dincolo de a fi considerat părintele spălatului pe mâini, Semmelweis este și cel care a implementat un model epidemiologic de prevenire a infecțiilor.

 

Câțiva ani mai târziu, în Scutari, Italia, Războiul Crimeei a adus un nou campion al promovării spălatului pe mâini: Florence Nightingale.

Într-o vreme în care majoritatea oamenilor considerau că infecțiile erau cauzate de mirosurile neplăcute (miasme), Florence Nightingale a implementat spălatul pe mâini și alte reguli de igienă în spitalul în care lucra. Practicile sale au ajutat la reducerea numărului infecțiilor.

 

Din nefericire, practicile promovate de Ignaz Semmelweis și de Florence Nightingale nu au fost adopate la scară largă în acele vremuri. Abia în 1980, Centrul pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din Statele Unite (CDC) a identificat spălatul pe mâini ca o modalitate importantă de a preveni răspândirea infecțiilor. În acest fel, au apărut primele recomandări la nivel național privind igiena mâinilor.

 

În ultimii ani, spălarea mâinilor cu apă și săpun și alte măsuri de igienă au fost recunoscute ca fiind esențiale pentru sănătate și alimentație.

Acum, când eficiența spălării mâinilor nu mai este pusă în discuție, preocuparea principală este ca această măsură să devină universală. Practicarea spălării mâinilor în momentele importante este asociată cu noi schimbări comportamentale la nivelul întregii populații.

Oricine poate promova obiceiul spălatului pe mâini și fiecare dintre noi putem fi un exemplu pentru cei mai mici.

 


Categorii: Umor

Adaugati un comentariu


 

*