Sanatatea valorilor

Am scris, initial, despre  teroarea legislatiei pe care ministrul Sanatatii, Vasile Cepoi, a reusit s-o induca in randul populatiei in ultima saptamana si despre iminenta caderii capului premierului Ponta din cauza acestor aberatii.

A aparut, insa, vestea ca Sandra Izbasa a cucerit medalia de aur la Olimpiada de la Londra, iar imnul Romaniei s-a auzit emotionant, in timp ce fata noastra de aur se afla pe cea mai inalta treapta a podiumului.

Am avut o strafulgerare si am simtit nevoia sa scriu despre elite, despre sanatatea valorilor  pe care  aceasta natie a inceput sa uite ca le are, pe care nu mai stie sa le cultive, desi ceea ce a facut mica gimnasta pentru Romania, prin munca, seriozitate si rigoare, inseamna „o lectie despre o natie sanatoasa” pentru noi toti si mai ales pentru cohorta de poiliticieni care se sfasie mai rau decat o haita de lupi infometati.

Las, deci, revolta pentru alta data, iar acum voi vorbi despre elite, despre valorile care ar trebui sa fie repere de orientare in mediul social sa reprezinte totodata forme de exprimare a creativitatii si a resurselor acestei natii.

Fac asta pentru ca inca mai cred in sanatatea morala si spirituala a popotului roman din care fac parte, pe care limbi belicoase il clameaza prea des in interese meschine, pentru ca eu inca mai cred ca exista valori creative, cu efecte proactive asupra noastra a tuturor, exista repere la care sa ne raportam si este de datoria noastra, a mass-media, sa le pomovam cat mai des cu putinta, pentru ca ele sa fie recunoscute, asumate si asimilate de fiecare dintre noi.

Omul creativ este, prin urmare, un om de valoare. Axiologia se ocupa de studiul scarii valorilor si a ierarhiilor, dar cel mai important este ca noi toti sa folosim in viata cotidiana acesta scara de valori care rezulta din competitia axiologica la care am facut referire. Ierarhia legitima este principalul beneficiu al concurentei intre valori, sedimenteaza elitele, ne ajuta sa identificam unde si cum arata pragul care desparte relativul de valoarea autentica.

Prin urmare, elitele sunt varfuri ale planului vietii sociale care si-au asumat liber si neconditionat apartenenta la un grup. Ele se nasc din intrecerea dreapta si nu din arbitrariu, monopol sau alta forma de impunere. Sunt firesti, naturale, lipsite de snobism sau de discriminare si constituie singura cale de a asigura o sanatate sociala de care depinde dezvoltarea si forta unei societati. Trebuie sa recunoastem, o societate puternica poate fi doar aceea care se lasa condusa doar de cei mai buni dintre cei buni, care recunoaste, de la varf pana la baza, ca omul de elita, individul moral si cu principii solide, profesionist desavarsit in meseria sa este capabil sa inspire incredere si speranta celor de langa el, nicidecum teama sau angoase.

Tocmai de aceea cred ca un astfel de reper trebuie sa vedem in Sandra Izbasa si antrenorii Mariana Bitang si Octavian Belu, care nu numai ca au reusit sa spele rusinea in care politicienii amesteca Romania, ci chiar au facut sa renasca speranta noastra, a tuturor, sa ne aduca aminte ca este posibil ca elitele sa razbata pana la urma si sa se inalte dintre reziduurile care ne sufoca.

Si, cum sa nu recunosti in cuplul Belu – Bitang un varf al elitelor, cand Octavian Belu a intrat în Cartea Recordurilor drept „Cel mai de succes antrenor al tuturor timpurilor”? El are in palmares, cu echipa de gimnastica a Romaniei, 39 de medalii olimpice (16 de aur, 9 de argint si 14 de bronz), gimnastele antrenate de el (si mai tarziu impreuna cu Mariana Bitang) reusind sa obtina in total 279 de medalii, dintre care 106 de aur, 86 de argint si 87 de bronz, la Campionatele Mondiale, Europene şi la Jocurile Olimpice. In urma cu 4 ani, Marian Bitang a intrat la randul sau in Cartea Recordurilor, ca „Cea mai de succes antrenoare din lume”.

Cred ca avem nevoie de elite si de un mediu meritocratic , am convingerea ca ele aduc plusvaloare si constituie o cerinta fundamentala pentru o lume stabila, curata, bazata pe o dimensiune reala a progresului unei natii. Altfel, vorba proverbului romanesc, „Unde nu-i cap, vai de picioare!”.