Specialiștii explică de ce și cum a fost posibilă tragedia de la Spitalul Săpoca și vin cu soluții

18 august 2019 | 0 comentarii |

Doi renumiți medici psihiatri, dr. Maria Cristache și dr. Gabriel Diaconu, arată care sunt cauzele, efectele și riscurile în psihiatrie și spun ce ar trebui făcut pentru ca astfel de tragedii să poată fi evitate. Între timp, ministrul s-a deplasat, personal, la unitatea medicală, pentru „a coordona personal ancheta internă”.

 

Ceea ce s-a întâmplat azi-nopate, la Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță Săpoca, a șocat întreaga comunitate, iar comentariile apărute în spațiul public, atât din partea unor colegi din presă cât și a unor persoane fără nicio pregătire medicală, ne-au determinat să cerem părerea avizată a unor specialiști psihiatri din afara spitalului, pentru a ne face o imagine imparțială a situației și pentru a înțelege, de la persoane avizate, ce s-a întâmplat acolo și cum ar putea fi prevenite astfel de situații. Nu mai revenim cu amănunte asupra întâmplărilor, pe care le-am prezentat detaliat într-un articol precedent, ci ne dorim doar să aflăm cauzele care au putut duce la un astfel de eveniment nedorit și să încercăm să afșăm cum s-ar putea evita astfel de tragedii pe viitor.

Pentru asta, am contactat mai mulți medici psihiatri, care ne-au explicat că tragedia de la Săpoca s-ar putea oricând repeta, iar în pericol sunt, atât pacienții cât și personalul medical. În mod normal, pacientul este internat și evaluat, medicul curant îi prescrie tratamentul adecvat, iar dacă pacientul nu răspunde la tratament și devine recalcitrant, este transferat în secția special destinată bolnavilor periculoși. Există însă riscul unor episoade de furie imprevizibile, iar dacă nu există suficient personal specializat, se poate ajunge la situații ca cea de noaptea trecută.

Soluția, spun specialiștii, nu constă în găsirea unor „țapi ispășitori”, ci în adoptarea unor măsuri prin care să poată fi protejați atât pacienții cât și personalul medical.

Am selectat pentru cititorii SănătateaBuzoină.ro două opinii reprezentative, una de la un medic cu experiență în psihiatrie și în management, iar cealalată a unui reprezentant al noii generații de psihiatri, școlit atât în România cât și în Canada, unde a și profesat o perioadă și care .

 

Dr. Maria Cristache

Cunoscutul medic psihiatru buzoian Maria Cristache, cu o experiență în domeniu de peste 30 de ani și fost manager al Spitalului Săpoca, ne spune că „ceea ce ar trebui să observăm în primul rând este că deși tragedia de la Săpoca este una majoră, pericolul nu este singular și îi vizează, în aceeași măsură, pe pacienți dar și personalul medical. Psihiatria este un domeniu sensibil al medicinei căruia, din păcate, nu i s-a prea acordat importanță din partea autorităților care s-au concetrat, în ultimii 30 de ani, mai mult pe investiții în condițiile hoteliere decât pe reorganizarea și dotarea corespunzătoare a unităților medicale cu acest profil. Gândiți-vă la faptul că Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță Săpoca este cel mai mare din țară cu acest profil și că, în ciuda faptului că are în structură și o secție în care sunt internați pacienți deosebit de periculoși, care au săvârșit fapte cu violență dar nu pot fi trimiși la penitenciar pentru că nu au discernământ, structura de personal este similară cu cea a spitalelor în care sunt tratați doar bolnavii psihici fără antecedente penale. Nu sunt create condiții speciale, nu este prevăzut un număr mai mare de angajați, supraveghetorii nu trebuie să aibă o pregătire specială pentru astfel de cazuri, iar pacienții, fie ei și deosebit de periculoși, au anumite drepturi, care trebuie respectate.

În țările civilizate, fiecare patologie este tratată diferit, bolnavii nu sunt internați în același loc, există protocoale clare și personal specializat suficient, pentru fiecare tip de afecțiune, pentru că acești pacienți au nevoie de supraveghere permanentă și condiții speciale de îngrijire.

Nu știu ce va găsi, acolo, Corpul de control al ministrului, nici pe cine sau dacă va găsi un „țap ispășitor”, dar ceea ce susțin este că ar trebui să înțeleagă doamna ministru Sorina Pintea, iar consilierii săi ar trebui să-i explice, că sistemul psihiatric are nevoie de o reformă structurală, în profunzime, iar Statul ar trebui să-și asume responsabilitatea pentru multe dintre tragediile care se întâmplă, de altfel, în tot sistemul medical românesc. Nu trebuie să inventăm noi roata, putem să preluăm modelul altor țări, unde s-au obținut rezultate notabile în acest domeniu. Altfel, riscăm să ajungem din nou ca acum câțiva ani, când doar câțiva medici erau nevoiți să se ocupe de sute de pacienți cu probleme psihiatrice dintre cele mai diverse. Dacă nu vrem să ne plece din nou tinerii din țară, ar trebui nu numai să le majorăm salariile, ci mai ales să le creăm condițiile pentru a profesa așa cum au învățat în atâția ani de școală, dar și în siguranță, așa cum se întâmplă în toate țările civilizate”, a declarat pentru SănătateaBuzoiană.ro, dr. Maria Cristache.

 

Dr. Gabriel Diaconu

Dr. Gabriel Diaconu, considerat „o voce distinctă și profesionistă a psihiatriei” și a generației tinere de medici, director medical al MindCare – Grupul MedLife, cu supraspecializare în suicidologie și psihotraumatologie la Universitățile McGill și UQAM  din Montreal, co-director al Secțiunii privind Consecințele Torturii și Persecuției din Asociația Mondială de Psihiatrie, a publicat pe pagina sa de Facebook un comentariu referitor la situația de la Săpoca, pe care cu aprobarea sa, îl redăm, integral:

„Las aici câteva considerente preliminare, după ce azi noapte un bărbat internat la Spitalul Săpoca a atacat mai multe persoane, dintre care, până la această oră, patru au decedat și alte nouă sunt rănite.  Din informațiile făcute publice, bărbatul de 38 de ani se internase voluntar pentru tratament al dependenței lui cronice de alcool/ asistarea sevrajului. Deocamdată presa caută să înțeleagă ce anume s-a întâmplat, și – din câte am înțeles – declarația directoarei spitalului este că bărbatul se afla într-un episod psihotic acut. 

Trebuie să insist, înainte de orice, că majoritatea persoanelor cu psihoză acută/ cronică NU sunt violente, sau dacă se angajează în comportament agresiv e pe fondul agitației și/sau anxietății, nicidecum escaladării homicidare. Ce este cel mai probabil că s-a întâmplat la Săpoca este un furor, o formă rară, extremă și periculoasă de tulburare a comportamentului, nu nepărat asociată psihozei, cât mai degrabă unei patologii organice de tip epileptic. Ce se știe mai puțin despre alcool este că, fiind o neuro-toxină, atât în faza de intoxicație cât și în faza de sevraj este capabil să scadă pragul convulsivant. Drept urmare, dacă o persoană are factori de vulnerabilitate, e posibil că va face crize convulsive, sau – mai rar – episoade de agitație, confuzie, cu agresivitate. 

Pe de altă parte furorul este indiscriminat. Prieteni de-ai mei care lucrează în Poliție mi-au povestit de experiențe avute, de-a lungul timpului, cu unii consumatori de substanțe care, sub influență, mai ales dacă aveau istoric de violență, erau foarte greu de contenționat, chiar de persoane cu pregătire specială în domeniu. Caracterul dezorganizat al furor-ului este contrazis, cel puțin la nivelul declarațiilor din această dimineață, de directoarea spitalului, care spune că bărbatul a atacat doar pacienți, nu și personal medical. Asta sugerează că, și de sub umbrela unei descărcări paroxistice de violență, persoana era capabilă să deosebească între cei pe care i-a lovit, și cei pe care nu i-a lovit. 

Adiacent, trebuie spus că, și acolo unde motivația unui act violent este psihotică, asta nu degrevează individul de responsabilitate în fața legii câtă vreme expertiza va fi dovedit că înțelege ce se întâmplă, devreme ce lovește, anume că pune viața altei persoane în pericol (independent de motiv). 

Chestiunea de clarificat, finalmente, este dacă persoana în cauză avea antecedente penale sau istoric de violență. Șansele sunt că da, ba mai mult, șansele sunt că era cunoscut clinicii (sau altui centru de psihiatrie), respectiv că era cunoscut inclusiv poliției pentru fapte similare, sau încadrabile în același spectru. 

După cazul de la Caracal am văzut mai multe comentarii defensive ale unor colegi de breaslă privind eventuale colaborări cu forțele de ordine. E nevoie de o platformă mai bună de cooperare. Evident, rolul psihiatrului NU este să furnizeze informații despre sănătatea pacienților lor. Pe de altă parte, legea este restrictivă prin aceea că o eventuală conversație nu poate avea decât în preajma riscului „iminent” de escaladare a comportamentului, termen care este nu doar inexact, dar și subiectiv. Cine evaluează iminența, cum este ea operaționalizată, nimeni nu știe. La fel de bine cum, până la săvârșirea unei fapte ori infracțiuni, nimănui n-ar trebui să-i fie îngrădite drepturi și libertăți. 

Acestea fiind spuse, medicii, procurorii, polițiștii ar trebui să aibă module comune de pregătire periodice. Pentru că experiența poliției privind escaladarea comportamentului este extrem de relevantă, comparativ – să zicem – cu cea a unui psihiatru care poate a citit despre astfel de cazuri doar în cărți (despre personalul mediu nu mai vorbesc). 

Ce s-a întâmplat azi noapte la spitalul Săpoca este îngrozitor, și va reverbera în întreaga comunitate psihiatrică. Presiunea la care sunt supuși medicii, vulnerabilitatea lor dar și a pacienților lor în anumite situații, toate fac parte dintr-o conversație care mult prea mulți ani a fost amendată de autorități ca fiind neinteresantă, sau neimportantă. Nu poți să nu-ți pui întrebarea, privind la corespondențele în psihiatrie ale celor două cazuri recente/ Caracal respectiv Săpoca/ privind complicitatea morală a Statului în ce privește înzestrarea serviciilor de asistență în Sănătate Mintală (sau, mai exact, lipsa de înzestrare). 

O dată în plus am să o spun: faptele sunt despre victime și agresori, despre consecință dar și despre mintea făptașului la momentul acțiunii. În schimb mediul în care se întâmplă, ecologia violenței, constituie o placă Petri pe care cresc patogenii favorizanți crimei. 

Am văzut mulți pacienți, în cariera mea, cu internări anterioare la Săpoca. Și sunt câțiva pe care i-am încurajat să se interneze acolo. Sunt medici al căror nume a ajuns până la mine, de-a lungul timpului, medici buni, care au făcut cinste meseriei lor. E absolut groaznic ce s-a întâmplat acolo, și un semnal de alarmă pentru autorități. Cred că nu e mare diferență între Săpoca, și multe alte centre de psihiatrie din România. Ori asta ar trebui să dea de gândit, când ne gândim la ecologia violenței.
#medicinromania”, scrie dr. Diaconu. 

 

Sorina Pintea

Între timp, ministrul Sorina Pintea a anunțat că se va deplasa la Spitalul Săpoca, la dispoziția premierului Viorica Dăncilă, pentru „a coordona personal ancheta internă privind întâmplările din noaptea trecută și pentru a asigura tot suportul necesar organelor de urmărire penală. Este un caz tragic care impune rigoare în analiză și măsuri urgente. Am spus de fiecare dată că sănătatea și siguranța pacienților sunt menirea întregului sistem medical, iar orice eroare de procedură trebuie corectată prompt, pentru a preveni astfel de drame. Suntem alături de familiile îndurerate și le transmitem toată compasiunea noastră, precum și asigurarea că toți cei ce se vor dovedi vinovați, vor plăti”, a scris Sorina Pintea pe pagina sa de socializare, menționând că primul ministru este informat permanent despre evoluția situației. A plecat cu elicopterul de la Baia Mare, așa că este de așteptat să ajungă la Săpoca spre seară.

Într-o nouă informare a Ministerului Sănătății se precizează că, la ora actuală, în urma ultimelor decizii medicale, deoarece spitalul din Buzău nu are secție de neurochirurgie, COSU (Centrul Operativ pentru Situații de Urgență – n.r.) a anunțat MS că s-a decis transferul tuturor pacienților din Spitalul Județean de Urgență Buzău, după cum urmează: 2 pacienți transferați la Floreasca București, alți 2 pacienți la Spitalul  Sf. Pantelimon București, 3 pacienți la Spitalul Bagdasar, 2 pacienți la Spitalul Universitar.

 

La rândul lor, procurorii Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău, care coordonează ancheta, transmit, printr-un comunicat, că bărbatul acuzat de atrocitățile de la Săpoca este în continuare internat în unitatea medicală, sub paza lucrătorilor Serviciului pentru Intervenții și Acțiuni Speciale al IPJ Buzău, urmând ca după audiere să fie solicitată instanței aprobarea „internării nevoluntare” a acestuia, pentru a se stabili dacă a avut discernământ la momentul comiterii faptei. Se pare că, pe lângă patima alcoolului, bărbatul suferea și de epilepsie, iar când avea crize, devenea foarte nervos. Până acum însă nu a atacat pe nimeni, așa că este greu de explicat violența ieșită din comun pe care a manifestat-o noaptea trecută, în spital.

Reamintim că în noaptea de sâmbătă/duminică 17/18 august 2019, un bărbat în vârstă de 38 de ani, internat la Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță Săpoca, voluntar, pentru dezalcoolizare, a atacat cu un stativ pentru perfuzii, în jurul orei 3,30, trei pacienți cu care era coleg de salon și i-a ucis, dar și alți zece pacienți din saloanele alăturate, unul dintre aceștia decedând ulterior, la Spitalul Județean Buzău.

După comiterea faptei, ucigașul a încercat să părăsească spitalul, dar a fost prins și imobilizat de un echipaj de poliție aflat într-o altă misiune, la același spital, mai spun procurorii, care menționează că, în cauză „s-a început urmărirea penală sub aspectul infracțiunii de omor calificat”.

 

O tragedie asemănătoare a avut loc la Spitalul Săpoca în anul 2002, în noaptea de 20 spre 21 august 2002, când 10 bolnavi au suferit arsuri, după ce un tânăr de 24 de ani, din Tulcea, diagnosticat cu schizofrenie a blocat accesul în salonul în care erau internați și a provocat un incendiu. Pentru că era destinată bolnavilor psihotici, care au manifestări violente, încăperea avea gratii la geamuri, astfel încât cei blocați în interior nu au avut pe unde fugi, arzând ca într-un crematoriu.

Directorul de atunci al spitalului, dr. Ovidiu Mihai, a explicat că, în momentul în care a fost declanșat incendiul, cei doi supraveghetori de serviciu se aflau într-un alt salon, unde ajutau o asistentă medicală să facă o injecție unui pacient „nervos”. Alertați de urletele pacienților blocați în salonul cuprins de flăcări, cei doi supraveghetori, împreună cu personalul medical al spitalului, au reușit cu greu să spargă ușa și au chemat pompierii în ajutor.

Între timp, au încercat, cu găleți cu apă și cu extinctoare, să stingă singuri focul, în timp ce nouă bolnavi, împreună cu piromanul, ardeau ca o torță și urlau de durere. Nouă dintre ei au fost internați la Spitalul Județen Buzău, cu arsuri de gradul III și IV, pe suprafețe ale corpului între 15% și 60%. Trei dintre ei, fiind în stare foarte gravă, au decedat, ulterior.

Și atunci a fost o anchetă, dar nu s-au schimbat prea multe în ceea ce privește circuitul pacienților și nici personalul medical nu a fost redimensionat. Singurul lucru bun care s-a întâmplat este că, acum câțiva ani, a fost făcută o secție specială pentru copii și astfel, aceștia sunt acum protejați de eventuale manifestări imprevizibile ale unor adulți cu probleme psihice greu de controlat.

 

 


Adaugati un comentariu


 

*