Știi și câștigi sănătate: Bolile toamnei și prevenția

Toamna este un anotimp frumos, dar pe măsură ce zilele se răcoresc, iar copiii se întorc la școală și vremea se schimbă de la o zi la alta, sistemul imunitar poate deveni și el mai vulnerabil, mai susceptibil la bolile sezoniere, dar care pot fi prevebite și tratate…

 

 „A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva”…  spunea Nichita Stănescu într-una dintre cele mai frumoase poeme deicate toamnei, acest anotimp frumos, în care natura se întrece cu cei mai renumiți pictori și ne oferă o cromatică greu de egalat. Distinsa doamnă toamnă a pășit mândră pe meleagurile însetate de liniște și a început să schimbe culorile copacilor, iar frunzele au început să cadă și se lasă purtate de vânt… Grădinile, parcurile, livezile sunt din ce în ce mai colorate, frunza din vii începe și ea să ruginească, iar la picioare ni se așterne covor de frunze multicolore. Ogoarele și-au dăruit bogățiile, hambarele și cămările încep să se umple, iar toamna parcă și-a pus în gând să ne asculte gândurile, tânguirile, să ne picteze sufletele în culori jucăușe, să ne ofere lungi momente de meditație, să ne îmbete serile cu miros de fructe coapte, iar să ne învăluie nopțile în mister…

Pe lângă atâta frumusețe, toamna schimbă și vremea, care devine mai răcoroasă, iar sistemul nostru imunitar poate deveni și el mai vulnerabil și mai susceptibil la boli sezoniere. Există însă metode de prevenție ale principalelor boli de toamnă și tratamente eficiente! 

 

Răcelile obișnuite pot afecta pe oricine, în orice moment al anului, însă cele mai multe apar după venirea toamnei și schimbarea temperaturii, în timpul iernii și în lunile ploioase. Organizația Mondială a Sănătății urmărește evoluția virusurilor gripale și face recomandări periodice, în funcție de aria geografică. Anul trecut și anul acesta, însă, recomandările se dublează cu cele referitoare la prevenția și limitarea infecțiilor cu virusul SARS-CoV-2, care a dat și încă dă mari bătăi de cap omenirii.

Revenim însă la răcelile și gripa sezonieră și amintim că printre simptomele de care trebuie să ținem seama se numără durerea în gât, nasul înfundat, strănutul și tusea. Pentru a evita răcelile urâte și complicațiile pe care le pot provoca, medicii recomandă să ne spălăm mâinile în mod regulat, pentru a îndepărta orice germeni, să rămânem permanent hidratați, să bem ceai călduț îndulcit cu miere de albine și aromat cu o felie-două de lămâie și să ne oferim mai multă odihnă. O metodă de prevenție aflată la îndemana oricui și recomandată de toți medicii este adoptarea unei diete alimentare bogată în fructe și legume pe care toamna ni le oferă din abundență, în alimente ce conțin antioxidanți, combinată cu mișcare zilnică.

Adenoidita acută apare în cazul copiilor deoarece amigdala faringiană involuează treptat de la pubertate și reprezintă inflamația acută a acesteia. Inițial, apare obstrucția nazală bilaterală, rinoreea mucopurulentă atât la nivelul foselor nazale, cât și la nivelul peretelui posterior al faringelui, febră. Se recomandă administrarea de dezobstruante nazale, antiinflamatorii, antitermice, mucolitice, iar în cazul recidivelor (mai mult de 4 episoade în decurs de 6 luni) este necesară eliminarea acestora prin tratament chirurgical.

 

Infecțiile acute apar mai frecvent în timpul lunilor reci decât în ​​orice alt sezon, mai ales din cauza faptului că aerul este mai rece, iar modificările climatice pot spori sensibilitatea și pot duce la apariția unor infecții acute ale nasului, a gâtului și a urechii. O infecție virală acută a căilor respiratorii superioare (nas, gât) sau renumita „răceală obișnuită” este, de obicei, auto-limitată. Perioada în care este cea mai contagioasă ține de la apariția simptomelor și continuă până la două săptămâni de la debut. Apar frecvent obstrucția nazală, rinorea, strănutul, tusea seacă sau productivă, odinofagia, disfonia, iritabilitatea, scăderea apetitului, tulburări de somn, iar acestea pot persista de la 3 la 5 zile și se remit în aproximativ 14 zile.

Tusea reziduală în urma acestor infecții poate persista timp de 3 sau chiar mai multe săptămâni. Diagnosticul clinic pentru afecțiunile tipice ale căilor respiratorii superioare este suficient, iar investigațiile paraclinice (analize sangvine, radiografii) sunt necesare pentru excluderea altor boli secundare. Prelevarea proteinei C reactive (CRP) este utilă pentru identificarea infecției bacteriene și facilitează scăderea posibilității administrării antibioticelor necorespunzător. Studiile recente din literatura de specialitate arată că  există 46% de afecțiuni virale tratate inutil cu antibiotice.

 

Fosele nazale sunt cele mai expuse segmente din căile respiratorii superioare, având legătură directă cu mediul exterior. Astfel, ele reprezintă prima „poartă de intrare” a diverșilor microbi în organismul uman (virusuri, bacterii, alergeni). Ținând cont de fiziopatologia tractului respirator superior, de comunicarea între fosele nazale cu faringele, laringele și prin intermediul trompei lui Eustachio și cu urechea medie, se explică și apariția frecventă a afecțiunilor ORL în sezonul rece.

Deși „răceala obișnuită” este o boală respiratorie, cercetătorii au descoperit că infecțiile virale respiratorii superioare sunt transmise mai mult de pe mâinile pacienților prin contactul apropiat al acestora. Din acest motiv, o metodă eficientă de prevenire a răcelii este spălarea mâinilor și folosirea de soluții ce conțin antiseptice tegumentare.

Rinitele sunt afecțiuni a căror etiologie o au diverse virusuri cu tropism respirator (rinovirusuri, adenovirusuri și mixovirusuri), frecvent apărând și suprainfecția bacteriană. Acestea debutează cu alterarea stării generale, obstrucție nazală, rinoree apoasă, hiposmie (diminuarea sensibilității mirosului), astenie, strănut, febră; la 2-4 zile apare îngroșarea secrețiilor nazale ce devin mucoase sau mucopurulente. Tratamentul are la bază medicație simptomatică: antiinflamatoare, antipiretică, decongestionante nazale, aport hidric crescut, vitaminoterapie, dat fiind faptul că evoluția spre vindecare spontană apare la 7-8 zile de la debutul simptomelor.

 

Performanța sistemului imunitar scade în lunile de toamnă din cauza scăderilor de temperatură, a ploilor și a umidității crescute, dar și a lipsei de Vitamina D, iar astfel crește susceptibilitatea organismului la virusul gripal. Fiind o boală respiratorie, gripa se răspândește de la o persoană la alta, mai ales prin tuse, strănut și chiar prin apropierea de o persoană bolnavă. Ne putem alege cu gripă și prin atingerea unei suprafețe infectate cu virusul gripal și ducerea mâinii la gură, nas sau ochi, transmițând astfel virusul organismului.

Cea mai eficientă modalitate de prevenție a gripei este vaccinarea, iar pentru anul acesta, Ministerul Sănătății a promis că în luna septembrie vor începe să vină vaccindurile gripale și că, pentru acest sezon, au fost comandate 2 milioane de doze care se vor putea administra gratuit, persoanelor vulnerabile, prin cabinetele medicilor de familie.

Conform studiilor existente, până la 20% din populație poate fi afectată de gripă în fiecare an, iar cele mai comune simptome sunt febra ridicată, dureri musculare, dureri de cap, tuse uscată, oboseală. Aceste simptome pot să dispară în câteva zile, cu tratamentele bunicii, adică un ceai cald, o supă caldă, băi calde, poate o frecție bună și odihnă. Dacă se observă însă o modificare a stării de sănătate, o vizită la medicul de familie este cea mai indicată și mai eficientă soluție pentru un tratament corespunzător.

 

Rinofaringolaringitele sunt infecții ale căilor respiratorii superioare frecvent virale. Cele mai des întâlnite virusuri sunt rinovirusurile, adenovirusurile, virusurile influenzae și parainfluenzae. Infecțiile virale scad apărarea locală faringiană și favorizează infecțiile bacteriene – streptococul hemolitic de grup A (deseori întâlnit la copii și tineri), klebsiella, moraxella sau haemophilus influenzae, stafilococi. În cazul etiologiei virale, acestea debutează prin subfebrilitate, disfagie ușoară sau moderată, odinofagie, însoțite de obstrucție nazală, rinoree seroasă sau seromucoasă, tuse iritativă, disfonie. În situația în care s-a produs suprainfecția bacteriană, disfagia este înaltă și dureroasă, apare febra mai mare de 38°C, pot apărea frisoane, otalgii reflexe, tumefierea ganglionilor subangulomandibulari și laterocervicali, iar la examinarea locală se observă un exsudat pultaceu la nivelul criptelor sau pe suprafața amigdalelor palatine. Examenul bacteriologic al exsudatului faringian este util în identificarea germenului implicat, iar antibiograma este utilă în vederea stabilirii sensibilității acestuia la multiple antibiotice. Rinofaringolaringitele de etiologie virală se vor trata simptomatic, utilizând antiinflamatorii, antiseptice orofaringiene, dezobstruante nazale, aerosoli, iar antibioterapia este rezervată doar suprainfectării bacteriene. În cazul producerii suprainfectării bacteriene și în lipsa tratamentul antibiotic pe cale orală instituit precoce, pot să apară periamigdalita bacteriană și ulterior flegmonul periamigdalian (este o urgență chirurgicală), ce necesita internare și supraveghere medicală pe lângă tratament intravenos și drenajul chirurgical al colecției purulente.

 

În cazul urechilor, simptomele apar, de obicei, la 2-7 zile de la o raceală sau o infecție a tractului respirator superior, iar simptomele sunt ușor de recunoscut, întrucât se resimte durere la nivelul urechii, crește febra, scade apetitul, pot apărea episoade de vărsături, se accentuează irascibilitatea, apar tulburări ale somnului, ameteală și chiar pierderea echilibrului.

Otitele medii acute (congestive, presupurative sau supurative) pot apărea secundar unor infecții (virale sau bacteriene) la nivel rinosinusal, prin obstrucția trompei lui Eustachio. Se manifestă prin otalgie bruscă și intensă (în special la copiii mici), senzație de plenitudine auriculară, autofonie, hipoacuzie, otoree (în faza supurativă). Tratamentul este prescris în funcție de stadiul evolutiv, de la cel simptomatic, până la antibioterapie pe cale intravenoasă.

Otita virală (otodinia) are o etiologie strict virală și apare secundar infecțiilor de căi aeriene superioare. Se manifestă prin durere la nivelul urechilor, hipoacuzie, iar când veziculele pline cu lichid seros fistulizează spontan, apare otoragia (scurgerea de sânge). Diagnosticul se confirmă în urma examinării locale prin otomicroscopie, iar tratamentul vizează afecțiunea de bază și, uneori, sunt necesare și soluții topice, în vederea diminuării otodiniei.

 

Bronșita este o afecțiune comună a sistemului respirator, caracterizată prin inflamarea bronhiilor terminale, căile respiratorii ce fac legătura între trahee și plămâni, prin care aerul este transportat la nivelul plămânilor. În urma inflamației apare mucusul (spută), care determină la rândul său, tusea și respirația greoaie. În cazul în care inflamația se localizează și la nivelul traheei și al bronhiilor, avem de-a face cu traheobronșită. Este o afecțiune comună, ce nu ține cont de vârstă sau sex. Totuși, copiii și persoanele în vârstă prezintă un risc mai ridicat de îmbolnăvire, din cauză că au un sistem imunitar mai vulnerabil.

Bronșita este o boală contagioasă, iar cauzele sale sunt agenții patogeni – virusuri, bacterii – în cazul bronșitei infecțioase, dar și vaporii toxici sau praful, în cazul bronșitei iritative. Bronșita poate fi acută sau cronică și trebuie tratată în funcție de forma cu care ne confruntăm. Se mai poate vorbi despre bronșiolită (întâlnită mai ales la bebeluși și copii mici), ca și despre bronșita astmatiformă (când bronșita se suprapune cu astmul).

Cele mai frecvente simptome ale bronșitei acute sunt: senzația de arsură în piept, tuse seacă însoțită de durere, urmată de tuse expectorantă, cu eliminare de spută, secreții nazale, dureri de cap, frisoane, febra ușoară, respirație greoaie și șuierătoare. Dacă apar aceste simptome, este indicată efectuarea unei consultații la medicul de familie, care va decide dacă este cazul să mergeți la un specialist pneumolog sau dacă este nevoie de anumite investigații, pentru a stabili  diagnosticul corect și a recomanda tratamentul adecvat.

 

Pentru prevenirea acestor boli sunt necesare: consumul mare de lichide zilnic (apă, ceaiuri, supe), alimentație sănătoasă bazată pe fructe și legume bogate în vitaminele C, A și B, evitarea spațiilor aglomerate, evitarea consumului de alcool și a fumatului, spălatul cât mai des al mâinilor, utilizarea batistelor de unică folosință, evitarea stresului, evitarea expunerii prelungite la frig, repaus la domiciliu pentru persoanele bolnave în vederea evitării transmiterii bolii și precauția în administrarea automedicației.

Ca orice afecțiune ORL, și cele care apar cu precădere în sezonul rece necesită un consult de specialitate, pentru un diagnostic cert și în vederea  prescrierii  tratamentului adecvat.

 

* Informațiile din acest articol au caracter informativ și nu înlocuiesc consultul medical sau recomandările medicului specialist.