Știi și câștigi sănătate: Mituri medicale

Eficacitatea unui tratament este direct proporțională cu încrederea pacientului în tratamentul respectiv. „A administra un tratament înseamnă a introduce o substanță despre care nu știm prea multe într-un organism pe care îl cunoaștem și mai puțin”. Aceasta veche observație are șanse să rămână valabilă încă multă vreme.

Ponderea intervenției medicale propriu-zise în actul terapeutic (lăsând la o parte cazurile extreme) este însă direct proporțională cu atitudinea ulterioară a pacientului. Pacientul pleacă din cabinet cu o rețetă și câteva sfaturi. Dacă medicul nu a reușit să fie suficient de convingător asupra utilității lor, probabilitatea ca pacientul să le urmeze e destul de mică. 

În aceste condiții, nu e de mirare că mulți pacienți cu boli cronice aleg să abandoneze recomandările medicale în favoarea unor tratamente cu eficiență îndoielnică, găsite pe Internet și multe mituri circulă fără ca cineva să le poată controla. E bine să știți însă că efectele secundare sunt prețul plătit pentru efectul terapeutic. În medicină nu există „glonț magic”, care să meargă direct la țintă, fără pagube colaterale.

 

Dacă te ridici flămând de la masă, trăiești mai mult. O nutriție adecvată este esențială pentru supraviețuire, astfel că trebuie acordată o atenție deosebită modului de alimentare. Deoarece nu există suficiente dovezi care să confirme beneficiile pe termen lung ale dietelor ce prevăd restricții calorice sau repaus alimentar, aceste diete nu pot fi recomandate oamenilor. Atunci când se încearcă slăbirea cu ajutorul dietelor menționate, trebuie să se evite greșelile și totodată trebuie să fie cunoscute riscurile.

Cercetări recente arată că persoanele care reduc consumul caloric zilnic au niveluri mai scăzute de colesterol și o tensiune arterială mai bună. De asemenea, studiile efectuate pe primate, șoareci sau păianjeni au demonstrat extinderea duratei de viață. Cu toate acestea, nu există niciun studiu concludent care să confirme o eventuală sporire a speranței de trai pentru oamenii care reduc consumul zilnic de calorii. Majoritatea studiilor efectuate pe oameni s-au derulat pe perioade scurte de timp, rezultatele nefiind unele elocvente. Din cauza inexistenței unor studii concludente efectuate pe oameni, dar și din cauza greșelilor frecvente comise în timpul unui regim ce prevede restricție calorică, afirmația „dacă te ridici flămând de la masa, trăiești mai mult” nu poate fi în întregime confirmată.

 

Creșterea dinților la copii cauzează febră. Apariția primilor dinți este una dintre cele mai dezbătute și mai îngrijorătoare teme pentru părinți. Erupția dinților de lapte nu este însă o cauză a febrei; dacă apare, este provocată de cele mai multe ori o infecție, care nu trebuie ignorată doar pentru că bebelușului îi apar dinții de lapte.

Din cele mai vechi timpuri și până astăzi, creșterea dinților de lapte a fost asociată cu numeroase semne și simptome la copii: febra, agitația, salivarea excesivă, modificări ale cantității de hrană și a frecvenței de alimentare, diareea, probleme cu somnul. Până la începutul secolului al XIX-lea se credea chiar că erupția primilor dinți ar putea fi o cauză pentru mortalitatea infantilă. În afară de această ultimă concepție, multe dintre presupunerile de atunci s-au păstrat și astăzi, deși între timp descoperirile în medicină și fiziologia corpului uman au fost numeroase. În realitate însă toate aceste presupuse simptome sunt doar asocieri sau coincidențe. Efectul cel mai probabil al erupției primilor dinți este disconfortul celui mic.

Aproximativ în perioada în care apar primii dinți, încep să dispară anticorpii primiți de la mamă, ceea ce îi face pe cei mici mai susceptibili de a contacta bacteriile, mai ales că este și perioada în care încep să exploreze lucrurile din jur, cel mai frecvent introducându-le în gură. Găurile care se formează în gingii odată cu erupția dentară îi pot predispune mai mult la infecții, ceea ce ar putea explica o posibilă asociere între cele febră și erupția dentară, însă nu și una de cauzalitate.

 

Morcovii sunt buni pentru vedere. Mulți dintre noi am crescut cu ideea transmisă de părinți sau bunici că dacă mâncăm morcovi, vederea noastră va fi bună și nu vom (mai) avea nevoie de ochelari. Morcovii ne ajută vederea însă doar dacă organismul nostru are un deficit de vitamina A. În caz contrar nu vor face minuni, chiar dacă zilnic consumați o cantitate mare de morcovi. Un efect vizibil va fi însă cu siguranță colorarea pielii.

Morcovul conține betacaroten, un pigment care dă culoare fructelor și legumelor galbene și portocalii, din care organismul sintetizează vitamina A, în cantitatea necesară. Când necesarul a fost făcut procesul de sintetizare încetinește. Vitamina A este esențială pentru vedere, o protejează și o menține în parametri de funcționare. Când avem o deficiență de vitamina A, fotoreceptorii încep să se deterioreze, putând duce chiar la pierderea vederii. Un studiu realizat pe femei însărcinate din Nepal cu carențe de vitamina A și cu probleme de vedere a arătat că un consum de alimente bogate în beta-caroten (morcovi) și de suplimente alimentare de vitamina A le-a ajutat să-și îmbunătățească vederea.

De unde a pornit însă acest mit? În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, presa britanică a făcut cunoscut „secretul” unui pilot din Royal Air Force care avea o vedere nocturnă excelentă – mânca zilnic mulți morcovi. Ulterior, armata britanică aeriană s-a folosit de această poveste pentru a ascunde tehnologia aparatelor de luptă pe care o dezvoltaseră, spunând că performanța armatei aeriene se datorează de fapt faptului că piloții consumau mulți morcovi. Această propagandă a convins însă și populația despre eficiența morcovilor și mitul a fost astfel perpetuat.

 

Personalitatea și stilul cognitiv sunt influențate de dominanța unei emisfere cerebrale. Una dintre ideile foarte populare din psihologie este că cele două emisfere cerebrale ar controla două „moduri” diferite de a gândi și că la fiecare persoană este dominantă fie emisfera dreaptă, fie cea stângă, dominanța fiind „vizibilă” prin trăsăturile care sunt mai evidente în ceea ce privește personalitatea și stilul cognitiv. Astfel, persoanele la care prevalentă este jumătatea stângă a creierului sunt considerate analitice, logice, organizate, în timp ce o dominanță a jumătății cerebrale drepte ar fi asociată cu creativitatea, intuiția, sensibilitatea.

Teoria pare să aibă sens, având în vedere că unele funcții cognitive au localizare la nivelul emisferei drepte sau stângi, însă comunitatea științifică nu a susținut niciodată această teorie, iar specialiștii în neuroștiințe o consideră eronată.

Originea acestui mit se presupune că ar fi legată de cercetările din anii 1960 ale lui Roger Sperry, câștigător al premiului Nobel. Acesta a studiat pacienții cu epilepsie, care primeau un tratament sever constând într-o secționare la nivelul creierului de-a lungul formațiunii corpus callosum. Pentru că aceasta face legătura între cele două emisfere, după intervenție emisferele nu mai comunicau.

 

Antiperspirantele sunt o cauză a cancerului de sân. În ultimii anii a devenit tot mai răspândită ideea că antiperspirantele, prin conținutul lor de aluminiu și parabeni, dar și în urma aplicării frecvente într-o zonă atât de apropiată de sâni, ar contribui la apariția cancerului mamar. Cercetările desfășurate până acum nu susține însă o relație de tip cauză-efect între folosirea antiperspirantelor și instalarea cancerului de sân, această cauzalitate fiind cu atât mai improbabilă cu cât nicio corelație între cele două nu a fost sugerată. Totuși, îngrijorarea persistă, mai ales că este vorba de un produs de igienă utilizat zilnic de majoritatea femeilor.

O meta-analiză a studiilor realizate pe tema legăturii dintre folosirea antiperspirantelor și cancerul mamar a fost realizat în 2008. Un total de 59 de studii au fost identificate, dintre care 19 care utilizaseră metode de cercetare variate, au fost selectate pentru o analiză mai amănunțită. Concluzia meta-analizei, similară cu a autorităților medicale din Europa și SUA, este că nu există dovezi care să susțină ipoteza că antiperspirantele pot fi o cauză pentru cancerul de sân.

Ceea ce se cunoaște însă cu certitudine, în urma cercetările realizate până acum, este că factorii predictori ai cancerului de sân sunt de natură genetică (existența unor cazuri similare în familie) și biologică (vârsta primei menstruații, numărul de nașteri, vârsta la care se instalează menopauza etc.). Cu o influență mai mică, dar importantă totuși, sunt și factorii care țin de stilul de viață: sportul are un rol protector, în timp ce consumul de alcool crește riscul de cancer.

 

 

*Articolele noastre nu pot înlocui consult medical și nu trebuie interpretate ca sfaturi sau recomandări medicale, acestea aparținând exclusiv unui medic calificat.