Știi și câștigi sănătate: Stângaci, dreptaci sau ambidextru?

Oamenii se nasc dreptaci, stângaci sau ambidextri. Unele persoane au capacitatea de a folosi ambele mâini la fel de bine, însă numărul este destul de redus. Oamenii de știință au analizat ce determină un om să fie stângaci sau dreptaci. Datele statistice ne arată că doar 2% din populația globului are abilitatea de a-și folosi ambele mâini la fel de bine, iar 11% sunt stângaci, în timp ce restul preferă să folosească mâna dreaptă. 

Mai multe studii din secolul XX arătau că 70-90% din populaţia lumii ar fi alcătuită din dreptaci. O estimare mai precisă, realizată în anul 2008, după analiza a 144 de studii, sugerează că, la nivel global, aproximativ 10% dintre femei şi 12% dintre bărbaţi ar fi stângaci.

Pentru că sunt atât de puțini stângaci și pentru că ei se descurcă mai greu în unele profesii, organizația „Lefthanders International” a inițiat Ziua Internațională a Sângacilor, marcată anual, la 13 august, cu scopul de a sensibiliza opinia publică referitor la dificultăţile şi frustrările cu care stângacii se confruntă în viața de zi cu zi.

 

Odinioară, particularitatea de a fi stângaci era privită aşa la fel ca mai toate abaterile de la „normă”, cu suspiciune, teamă şi antipatie, stângacii devenind adesea victime ale discriminărilor şi persecuţiilor. Astăzi, opoziţia dreptaci-stângaci este tot mai puţin un criteriu de discriminare şi tot mai mult un fascinant obiect de studiu pentru neurologi, fiziologi, psihologi, sociologi, medici și chiar s-a constatat că stângacii se evidenţiază mai mult în anumite profesii şi domenii de activitate.

Preferinţa pentru utilizarea mâinii drepte sau a celei stângi este o manifestare a unui fenomen natural numit lateralitate – tendinţa fiinţelor vii înzestrate cu simetrie bilaterală (cum sunt toate vertebratele, prin urmare şi omul) de a utiliza predominant o parte sau alta – stânga ori dreapta – a corpului. Deşi manifestarea cea mai evidentă este preferinţa pentru o mână sau alta, tendinţa se manifestă şi în alte aspecte, chiar şi în utilizarea, pentru diferite sarcini, a uneia sau alteia dintre emisferele cerebrale.

Lateralitatea se manifestă, de exemplu, şi în folosirea picioarelor,  persoanele care practică sporturi ce necesită utilizarea intensivă, dar nesimetrică, a picioarelor (snowboard, de exemplu) simt şi spun că au un picior dominant.  Interesant este că, adesea, această dominanţă nu corespunde cu cea a mâinii.

Mai puţin studiat, dar prezent, este fenomenul dominanţei oculare, care constă în favorizarea aportului de informaţii vizuale de la un anumit ochi, dreptul sau stângul.

Cel mai bine studiat rămâne însă aspectul lateralităţii în utilizarea mâinilor care, așa spun mulţi savanţi, au jucat un rol crucial în devenirea noastră ca oameni.

 

Nu există o explicație unanim acceptată pentru folosirea prioritară a mâinii stângi în locul celei drepte, dar unele teorii susţin că este o problemă genetică, în timp ce altele consideră factorii externi determinanți.

Potrivit uneia dintre aceste teorii, abilitatea de a prinde lucrurile și tendința de a folosi o mână mai mult decât pe cealaltă se dezvoltă în etapa intrauterină, iar genetica este considerată a avea un rol important aici. În urmă cu peste 40 de ani s-au făcut anumite cercetări și s-a descoperit că ar exista o genă care ar determina care mână va fi folosită mai intens sau dacă persoana respectivă va fi ambidextră. Ulterior, studiile au arătat că la nivelul genomului, aproape toate trăsăturile umane sunt influenţate nu de o singură variantă genetică, ci de sute sau chiar mii de variante.

În anul 2009, oamenii de știință au realizat cel mai amplu studiu pentru a vedea câte variante de gene determină ce fel de mână va folosi o persoană mai des, adică dacă este stângaci, dreptaci sau ambidextru. Datele cercetătorilor au arătat că există 41 de regiuni ale genomului asociate cu stângăcia şi 7 regiuni asociate cu ambidexteritatea.

Situația s-a complicat însă, când s-a observat că multe dintre regiunile genomului asociate cu stângăcia conţineau gene care codifică proteinele microtubulilor. Potrivit cercetătorilor, aceste proteine ajută la dezvoltarea organismului și capacitatea creierului de a se adapta la schimbările din mediu. Totodată, s-a admis că ambidexteritatea este mai complicată decât se credea.

 

Câteva studii au scos la iveală corelaţii interesante între anumite elemente la care este expus fătul în viaţa intrauterină şi şansele de a se naşte dreptaci ori stângaci. Un studiu din 2003, susţinut de Center of Disease Control din SUA, a arătat că expunerea prenatală la dietilsilbestrol (un medicament folosit în tratamentele de fertilitate, derivat din estrogen) a copiilor de sex masculin măreşte şansele ca acești copii să fie stângaci, iar studiile pe animale au evidenţiat o corelaţie similară.

Un alt studiu arată că o influenţă ar avea-o şi poziţia fătului în uter, în ultimul trimestru de sarcină (şi, în consecinţă, şi prezentaţia – poziţia copilului în momentul naşterii). Studiul sugera că poziţionarea prenatală asimetrică ar crea o stimulare de asemenea asimetrică la nivelul aparatului vestibular (care este implicat, printre altele, în manifestarea lateralităţii la nivelul membrelor.) Teoria este sprijinită de observaţia că, la persoanele care prezintă probleme ale funcţionării mâinii drepte, se constată şi existenţa unor anomalii vestibulare.

O altă teorie sugerează că ultrasunetele  ar influenţa dezvoltarea creierului copiilor încă nenăscuţi, într-un mod care ar favoriza „stângăcia”. Rezultatele unor cercetări recente (2011) sugerează că ar putea exista o corelaţie slabă între ecografiile realizate în timpul sarcinii (pentru care se folosec ultrasunete) şi şansele ca un copil să fie stângaci.

 

Oamenii de ştiinţă de la Universitatea de Nord-Vest din Illinois au încercat să demonstreze că oamenii fiind extrem de sociali, populaţia generală a evoluat spre o parte, pentru a îmbunătăţi capacitatea de cooperare extrem de apreciată. Ei susțin însă că, dacă societăţile ar fi în totalitate cooperante, toată lumea ar folosi aceeaşi mână.

O altă teorie, teorie – numită ipoteza Homo loquens – se referă la partea creierului care controlează mâna dreaptă. Partea dreaptă a corpului este controlată în mare parte de emisfera stângă a creierului, care este aceeaşi parte a creierului care se ocupă de limbaj. Pe baza dovezilor dominanţei mâinii drepte, descoperite iniţial prin instrumentele găsite în Kenya acum aproximativ 1,5 milioane de ani, emisfera stângă procesează abilităţile lingvistice. Deoarece sunt adesea forţaţi să folosească ambele mâini, la stângaci se pare că ar creşte, în mod natural, conectivitatea dintre cele două emisfere cerebrale.

În concluzie, cercetatorii au stabilit că genele umane determină multe dintre trăsăturile unei persoane, printre care și abilitatea de a fi stângaci, dreptaci sau ambidextru, dar această capacitate este dată de un număr mare de gene, fiecare cu un efect redus, și nu de una singură, dar teoria cea mai acceptată pare să rămână cea legată de creier și de modul în care acesta controlează mișcările corpului.

 

Întrucât mâine este Ziua Internațională a stângacilor, aflăm și noi că, pentru o zi „dictatura” dreptacilor este abolită, iar la data de 13 august, toţi participanţii la manifestările dedicate acestei zile vor încerca să fie „stângaci”.

Pentru a atrage atenţia asupra situaţiei şi a oferi stângacilor un mijloc de a se exprima colectiv, în 1990 a fost înfiinţată o asociaţie, Clubul Stângacilor, iar în 1992, clubul a instituit chiar o Zi Internaţională a Stângacilor, sărbătorită anual la data de 13 august.

E ziua în care în multe ţări se organizează evenimente ce aduc în prim-plan existenţa stângacilor şi este un prilej de a-i face pe oameni conştienţi de avantajele şi dezavantajele faptului de a fi stângaci. Se organizează tot felul de competiţii sportive între dreptaci şi stângaci, demonstraţii ale abilităţilor sportive şi artistice ale stângacilor, precum şi evenimente unde dreptacii sunt îndemnaţi să încerce să folosească unelte şi echipamente proiectate pentru mâna stângă, pentru a simţi, pe pielea lor, cum este să trăieşti într-o lume proiectată pentru cealaltă mână.

 

Din fericire, multe dintre culturile lumii au depăşit faza în care stângacii erau stigmatizaţi, fiind consideraţi aducători de nenoroc, blestemaţi ori răuvoitori. În numeroase limbi ale planetei „stânga” şi „stângăcia” poartă tot felul de conotaţii negative, dovezi ale discriminării de care au avut parte, în trecut, acei 10% dintre locuitorii lumii care, fără voia lor, se abăteau de la norma fiziologică a dominanţei mâinii drepte.

În trecut existau chiar o serie de superstiţii în legătură cu stângacii: în iconografia creștină, diavolul era stângaci și se presupunea că spiritele rele se furişează peste umărul stâng, de aceea se arunca sare peste acest umăr, pentru a le îndepărta. Vărsarea solniţei cu sare însemna ghinion şi putea fi contracarat doar prin aruncarea unei cantităţi mici de sare peste umărul stâng. De asemenea, se crede că dacă te mănâncă palma dreaptă primeşti bani și dar dacă te mănâncă palma stângă, atunci dai bani, iar dacă ţi se bate ochiul drept, te întâlneşti cu un prieten, în timp ce dacă ţi se bate cel stâng, vezi un duşman. O superstiție extrem de acceptată este acea că, dacă porneşti într-o călătorie cu piciorul stâng, vei avea ghinion, iar dacă pui piciorul drept la primul pas, atunci totul va merge bine.

Urmele acestor concepţii sunt vizibile în multe limbi ale lumii, inclusiv în română, în care „stângaci” nu înseamnă doar un om care are mâna stângă dominantă, ci înseamnă şi „neîndemânatic” sau lipsit de capacitatea de a se comporta cu uşurinţă firească în societate, în timp ce „drept” are şi sensul de „corect”, „just”, „cinstit”.

Mai mult, cuvântul „sinistru” provine din latinescul „sinister”, care, iniţial, însemna pur şi simplu „stâng”. Iar „dexteritate”, sinonim cu „îndemânare”, vine de la cuvântul latin „dexter”, care înseamnă „drept” în sensul direcţiei (în dreapta, dinspre partea dreaptă etc.

 

Dreptaci ori stângaci, important e să fie sănătos şi să conștientizezi că nu există niciun motiv pentru care un om stângaci, în sensul strict fiziologic al termenului, să nu se descurce în viaţă la fel de bine ca şi dreptacii, cu condiţia să fie lăsat să-şi urmeze calea lui, din acest punct de vedere.

Lateralitatea manifestată la nivelul mâinilor, prin existenţa stângacilor şi a dreptacilor, este unul dintre numeroasele şi fascinantele aspecte ale diversităţii umane, una dintre multele enigme ale corpului omenesc. Suntem 7 miliarde de oameni, identici prin apartenenţa la aceeaşi specie şi totuşi diferiţi în mii de feluri – o variabilitate care îmbogăţeşte lumea şi face mai pasionantă cercetarea rădăcinilor ei…

Studii publicate în 1989 şi 1991 sugeraseră că stângacii ar avea, în medie, o speranţă de viaţă mai mică decât dreptacii, însă cercetări mai recente au infirmat aceste rezultate: preferinţa pentru utilizarea uneia sau alteia dintre mâini nu are nicio influenţă asupra duratei vieţii.

Alţi cercetători susţin că stângacii ar fi diferiţi în sensul că organizarea diferită a creierului le-ar conferi o gamă mai largă de abilităţi, iar stângacii ar fi, istoric vorbind, un grup în care se găseşte un număr peste medie de indivizi care au reuşit performanţe deosebite şi au obţinut mari succese în viaţă. (Pintre argumentele frecvent citate se numără acela că Leonardo da Vinci a fost stângaci şi acela că, dintre ultimii 7 preşedinţi ai SUA, patru – inclusiv actualul preşedinte, Barack Obama – erau stângaci.)

 

Ideea că stângacii ar fi, în general, mai inteligenţi decât dreptacii este însă respinsă astăzi de majoritatea oamenilor de ştiinţă, iar marea creativitate a stângacilor comparativ cu dreptacii este şi ea subiect de dispută, dar există încă specialişti care susţin că stângacii au, în mai mare măsură decât dreptacii (statistic vorbind), anumite talente, înzestrări, daruri care le conferă o aură specială.

Cercetătorii de la  Lafayette College şi Johns Hopkins University, SUA au publicat, în 2006, un studiu conform căruia ar există o corelaţie între preferinţa pentru utilizarea mâinii stângi şi nivelul mediu al venitului. Dacă în populaţia generală nu s-a descoperti o legătură specială, printre cei cu studii superioare, stângacii câştigau, în general, cu 10-15 % mai mult decât semenii lor dreptaci. Şi alte cercetări au evidenţiat corelaţii între dominanţa mâinii stângi şi câştiguri salariale mai mari (cifrele diferă), unele dând la iveală şi diferenţe legate de sex – de exemplu, că bărbaţii stângaci câştigă ceva mai mult decât cei dreptaci, dar corelaţia n-ar fi valabilă şi în cazul femeilor.

Între cei mai cunoscuţi stângaci ai planetei se numără Pablo Picasso, Isaac Newton, Albert Einstein, Leonardo da Vinci, Michelangelo Buonarroti, Wolfgang Amadeus Mozart, Charlie Chaplin, Marilyn Monroe, Jimi Hendrix, Robert DeNiro, Martina Navratilova, Phil Collins, Paul McCartney, Hugh Jackman, Ricky Martin, Nicole Kidman, Demi Moore, Morgan Freeman, Tom Cruise, Pierce Brosnan, Jim Carrey, Lady Gaga, Bill Gates, Oprah Winfrey, Justin Bieber, Barack Obama.

 

 

* Informațiile din acest articol au caracter informativ și nu înlocuiesc consultul medical sau recomandările medicului specialist.