Știi și câștigi sănătate: Dermatita atopică
Este o afectiune cutanata inflamatorie, care crează o senzație intensă de mâncărime, cu evolutie cronică, are la bază o interrelaţionare între factori genetici şi factori de mediu și se asociază frecvent cu alergii respiratorii.
Dermatita atopică este o boală inflamatorie cutanată cronică, asociată cu prurit intens și apare frecvent la copii, afectând unu din patru copii la nivel mondial, dar se poate manifesta și la adulți. Atopia este, de fapt, o stare genetic programată, în care avem o sensibilizare exagerată a organismului față de anumite elemente de obicei inofensive din mediul înconjurator și care, în timp, se pot traduce în reacții alergice.
Principalii factorii de risc sunt reprezentaţi de istoricul familial pozitiv de atopie (eczeme, astm sau rinită alergică) şi anomalii ale barierei pielii determinate de interrelaționarea unor factori genetici cu mediul.
Dermatita atopică este o afecţiune cronică, ce evoluează cu episoade de acutizare (variate leziuni inflamatorii cutanate) şi cu remisiuni, pe un fond de piele uscată, cu efecte vizibile, atât fizic, cât și psihic. Patogenic, se descriu modificări ale funcţiilor unor celule şi molecule cutanate ce duc la uscăciune tegumentară, afectând funcţia de barieră a pielii și crescând sensibilitatea la diferiţi alergeni, provocând alterări ale reacţiilor imunologice cutanate, cu predispoziţie către variate reacţii alergice. Potrivit Asociației Române de Educație în Alergii, ,,deși leziunile cutanate se pot ameliora în timp și severitatea bolii poate scădea, dermatita atopică poate persista indefinit, chiar toată viața, la pâna la 60% dintre pacienți. Un procent mai mic de pacienți, aproximatix 18%, dezvoltă primele simptome ca adulți, după vârsta de 20 de ani”.
Etiologie
Numărul pacienţilor care se prezintă la medicul de familie ș la medicul pediatru pentru diferite manifestări ale dermatitei atopice a crescut în ultima perioadă, în special părinţii sugarilor şi ai copiilor mici având îngrijorări referitoare la aceasta.
Dermatita atopică are o etiologie multifactorială, încă necunoscută în totalitate. În patologie se consideră că sunt implicate mecanisme genetice, epigenetice, dar şi numeroşi factori de mediu, în special alimentari. Noile perspective asupra geneticii şi fiziopatologiei dermatitei atopice dezvăluie un rol important al anomaliilor structurale de la nivelul epidermului şi al reglării imune, modificări determinate genetic, dar şi prin interacţiunea cu factorii de mediu.
Epidermul este prima linie de apărare a organismui față mediu și în acelaşi timp previne pierderea excesivă de apă prin tegument. Factorii alergeni din mediu, toxicele, iritanţii şi microorganismele sunt astfel împiedicați să intre în organism. În dermatita atopică, scăderea funcţiei de barieră a epidermului se asociază cu afectarea producţiei de filagrină – proteină bazică ce conţine histidină, cu un rol important în menţinerea hidratării epidermale şi în troficitatea epidermală.
Studiile genetice au arătat implicarea genelor ce codează proteine structurale epidermale/epiteliale, precum şi ale genelor care reglează funcţiile acestor proteine, dar și ale genelor ce codează elemente principale ale sistemului imun (interleukine, citokine, eotaxina-1). Modificările imunologice cutanate sunt înregistrate atât la nivelul leziunilor, cât şi al epidermului intact, determinând creşterea hiperreactivităţii la factorii de mediu.
Pacienţii cu dermatită atopică au o predispoziţie unică la colonizare sau infecţie de către organismele microbiene, în special Staphylococcus aureus, Malassezia spp. şi virusul herpes simplex.
Factori de risc
Medicii dermatologi ne spun că dermatita atopică, la fel ca și celelalte boli alergice, este în continua creștere, înscriindu-se în așa-numita „epidemie alergică” a mileniului al treilea, fiind cea mai cunoscută afecțiune cronică cutanată a copilăriei. Riscul de a dezvolta dermatită atopică este de trei ori mai mare pentru un copil care are un părinte cu istoric de atopie şi de cinci ori mai mare dacă ambii părinţi sunt atopici. Dermatita atopică afectează până la 25% din copii, iar mai mult de jumătate din cazuri sunt diagnosticate până la vârsta de 1 an (60%). Aproximativ 70% din cazurile diagnosticate la copil se vindecă, doar o treime vor prezenta puseuri evolutive, de intensitate variabilă. Debutul la vârsta de sugar este factor de prognostic favorabil. Boala se ameliorează, de obicei, la pubertate, iar incidența scade la maturitate. La adulţi, prevalenţa dermatitei atopice variază de la 2-4% până la 10%.
La producerea dermatitei atopice contribuie mai mulți factori, iar expresia ei clinică este guvernată de interacțiunile complexe dintre aceștia. Predispoziția ereditară este factorul determinant (70% dintre pacienți au un istoric familial de atopie), condițiile socioeconomice (apariţia dermatitei atopice se asociază cu creşterea nivelului socioeconomic), rangul copilului (copiii care au fraţi mai mari sunt expuşi timpuriu la prezenţa unei flore cutanate saprofite diverse şi au un risc mai mic de a dezvolta dermatita atopică), igiena excesivă în primele luni de viaţă (există o relaţie inversă între igiena excesivă a sugarului şi apariţia dermatitei atopice), poluarea (expunerea timpurie la factorii poluanţi din mediu predispune la apariţia dermatitei atopice), clima (temperaturile scăzute şi umiditatea crescută), dieta (alergenii alimentari cel mai frecvent implicaţi în apariţia dermatitei atopice sunt laptele de vacă, ouăle şi alunele), , obezitatea (excesul de greutate este asociat cu un risc crescut de dermatită atopică), apa dură (studiile epidemiologice au arătat existenţa unei corelaţii între duritatea ridicată a apei menajere şi prevalenţa crescută a dermatitei atopice). În contextul pandemiei de COVID-19, dr. Alin Nicolescu, secretarul general al Societății Române de Dermatologie, a atras atenția că pacienții cu dermatită atopică trebuie să adopte măsuri de protecție fără a provoca iritare la nivelul pielii cauzată de spălarea frecventă a mâinilor și folosirea dezinfectantului. „Atunci când este asociată cu astm, cu rinita alergică, febra fânului, dermatita atopică dublează povara bolii pentru pacient”, a subliniat dr. Nicolescu
Tablou clinic
Tabloul clinic este foarte variabil, în funcţie de vârsta pacientului şi de evoluţia şi intensitatea bolii. În funcţie de vârstă se poate vorbi despre dermatită atopică infantilă, dermatita copilului sau dermatita adultului. Extinderea afectării cutanate este variabilă, de la uşoară şi limitată până la leziuni extinse severe, cu evoluţie cronică. Pruritul şi xeroza cutanată sunt manifestări clinice caracteristice. Eczema acută se caracterizează prin papule şi vezicule eritematoase intens pruriginoase, slab delimitate. Leziunile subacute sau cronice sunt reprezentate de papule eritematoase. În timp apare îngroşarea pielii la nivelul leziunilor cronice, însoţită de fisuri. La mulţi pacienţi se pot evidenţia în acelaşi moment leziuni în diferite stadii.
La sugari, dermatita atopică apare frecvent sub formă de leziuni eritematopapulare sau papuloveziculare localizate preponderent la nivelul pomeţilor, frunţii sau al scalpului, însoţite de prurit marcant. La copilul mic se evidenţiază leziuni microscuamoase, lichenificate, prezente la nivelul zonelor de flexie ale membrelor superioare, pe faţă sau gât. La adolescenţi şi adulţi, sunt caracteristice leziunile scuamoase, însoţite de prurit intens, la nivelul zonelor de flexie ale membrelor superioare şi inferioare, pe faţă sau gât. La adulţi se pot observa alopecia laterală a sprâncenelor (semnul Hertoghe), paloare centrofacială, dermatografism alb şi hiperpigmentare perioculară.
Simptomele dermatitei atopice apar cel mai frecvent până la vârsta de 5 ani (85% din cazuri), puţin mai frecvent la fete (1,3/1). Unele forme de dermatită atopică asociază creşteri ale anticorpilor de tip IgE la antigene alimentare sau din mediu, precum şi istoric personal sau familial de atopie (rinită sau astm alergic).
Diagnostic
Diagnosticul dermatitei atopice este clinic, bazat pe istoric, debut şi aspectul leziunilor cutanate. În momentul în care se manifestă, este indicat consultul unui dermatolog. Acesta va gestiona pe termen lung boala si eventualele complicatii ale pielii atopice. În cazul formelor severe și agravate este nevoie de alergolog, pentru că o treime din ele se asociază cu alergii alimentare, iar mai tarziu vor fi insotite de rinită alergică și de astm bronșic.
Pe fondul de xeroză (uscăciune) cutanată însoţită de prurit apar leziuni inflamatorii variate, caracteristice, care sunt încadrate ca leziuni de eczemă acută (plăci şi placarde eritematoase, edemaţiate, care pot avea pe suprafaţa lor vezicule, cruste, fisuri, care pot exuda, sunt însoţite de o senzaţie de prurit foarte intensă și se pot suprainfecta), leziuni de eczemă subacută (plăci eritematoase, cu scuame şi cruste) sau leziuni de eczemă cronică (plăci şi placarde îngroşate, lichenificate, de culoare brun spre gri, cu descuamare şi fisuri pe suprafaţă, uneori cruste hematice).
Există zone predilecte la nivelul cărora se manifestă mai des leziunile de dermatită atopică, iar acestea sunt zonele de flexie, faţa, regiunea cervicală, dar ele pot avea orice localizare şi orice extindere. Leziunile pot fi limitate la aceste zone caracteristice sau pot fi extinse, afectând o suprafaţă semnificativă de piele.
Trebuie avut în vedere faptul că, de cele mai multe ori, dermatita atopică poate coexista cu alte afecţiuni dermatologice. Din acest motiv, evaluarea pacienţilor cu dermatită atopică cu evoluţie severă impune diagnosticul diferenţial. O mare atenţie trebuie acordată manifestărilor cutanate apărute ca reacţie adversă la diferite medicamente, care uneori sunt diagnosticate în mod eronat ca dermatită atopică.
Tratament
Dermatita atopică nu se vindecă, dar simptomele ei pot fi ameliorate, prin aplicarea unor tratamente topice, cum ar fi cremele hidratante și anti-inflamatorii. Fiind o boală imunologică, uneori este tratată cu medicație care suprimă sistemul imunitar, cum ar fi tratamentul cu corticosteroizi, cu ciclosporina sau cu antihistaminice.
Potrivit Asociației Române de Educație în Alergii, dermatita atopică este „o boală costisitoare, iar costul de îngrijire pentru unii este inaccesibil. Tratamentele medicamentoase sunt acoperite doar parțial de asigurările de sănătate, iar produsele complementare medicamentelor, precum creme emoliente, produse de igienă și de curățenie, lenjerie de pat, haine, alimente, purificatoare, dezumidificatoare și alte aparate electrocasnice sunt susținute din bugetul propriu”.
Managementul dermatitei atopice include aplicarea unor măsuri nespecifice, precum evitarea alergenilor, dacă au fost identificaţi, şi programe educaţionale, pe lângă tratamentul medicamentos. Prin tratament se urmăreşte reducerea simptomelor, menţinerea hidratării pielii, controlul pruritului, utilizarea agenţilor antiinflamatori topici şi tratamentul infecţiei, prevenirea exacerbărilor, îmbunătăţirea calităţii vieţii şi minimizarea riscurilor terapeutice.
Terapia optimă ține cont de severitatea bolii şi presupune eliminarea factorilor exacerbanţi, refacerea funcţiei de barieră a pielii, tratamentul farmacologic al inflamaţiei cutanate (tratament topic sau sistemic, în funcţie de severitatea bolii), precum şi educaţia pacientului.
Din păcate, aceste terapii sistemice suprimă sistemul imunitar, iar în contextul epidemiei de COVID-19, pacienții care le folosesc sunt mai expuși riscului de a lua virusul.
(Surse: Asociația Română de Educație în Alergii; Societatea Română de Dermatologie; Williams H, Flohr C. How epidemiology has challenged 3 prevailing concepts about atopic dermatitis; Flohr C, Yeo L. Atopic dermatitis and the hygiene hypothesis revisited)
* Informațiile din acest articol au caracter informativ și nu înlocuiesc consultul medical sau recomandările medicului specialist.
