Știi și câștigi sănătate: Sindromul burnout, efectul „bombardamentului” informațional asupra creierului

Creierul reprezintă mai puţin de 1% din greutatea corpului dar consumă un sfert din energia pe care o produce organismul, de aceea este important să ştim să procesăm informaţia, să alegem ce ne trebuie, să ştim să o integrăm şi să o folosim adecvat, dar asta vine „la pachet” cu bolile moderne, precum sindromul burnout. 

 

Bombardamentul informaţional şi faptul că nu ştim să alegem informaţiile reprezintă una dintre bolile moderne la care este supus creierul uman, dar și o provocare în educarea copiilor, în sensul formării de instrumente cu care aceștia să învețe să „negocieze” volumul imens de informaţie primit într-un timp relativ scurt, atrag atenția medicii psihiatri, neurologii și psihologii. Creierul uman este bombardat, spun specialiștii, este obligat să facă față la informații de tot felul, venite din toate părțile, în mare parte inutile și cele mai multe dăunătoare și agresive, infinit mai multe decât era nevoit să suporte creierul, spre exemplu, acum un secol. 

Desigur, creierul este făcut pentru a procesa informații, dar în ciuda faptului că reprezintă doar 1% din corpul uman, consumă un sfert din energia organismului, pentru a putea procesa informațiile primite. Problema este însă cât din informațiile primite îi sunt omului necesare și cât îl costă energetic procesarea lor, iar asta vine „la pachet”, de cele mai multe ori, cu  sindromul burnout, una din bolile moderne definite drept o afecțiune complexă asociată cu epuizarea mentală, fizică și emoțională care apare ca urmare a stresului excesiv acumulat pe termen lung. În traducere aproximativă în limba română, burnout este asociat cu „epuizare” sau cu mai vechiul „surmenaj”. Burnout-ul nu e clasificat de Organizația Mondială a Sănătății ca boală de sine stătătoare, ci ca o cauză care poate contribui la apariția unei boli. Câteva studii americane l-au inclus pe lista bolilor ocupaționale. Pentru prima dată, acest termen a fost menționat de psihologul Herbert Freudenberger in cartea sa «Burnout: The High Cost of High Achievement», în 1974.

 

Sindromul de burnout nu se asociază neapărat cu orele suplimentare de la locul de muncă, ci cu stresul cronic acumulat, starea de epuizare, insatisfacția față de activitatea desfășurată zilnic și sentimentele de inutilitate resimțite. Etapele prin care trece o persoană pană ajunge la epuizare sunt: nevoia puternică de afirmare, neglijarea nevoilor personale, apariția situațiilor conflictuale fie acasă fie la birou, negarea problemelor, izolarea de familie și de grupul social, schimbarea comportamentului, autodevalorizarea, sentimentul de gol interior, stări depresive, colaps fizic și emoțional. S-a constatat că mediul ostil nu reprezintă întotdeauna factorul care cauzează în mod direct burnout, ci trebuie să îi fie direct asociată şi inabilitatea individului de a face față unor noi condiții de la locul de muncă.

Nevrotismul, extraversiunea și conștiinciozitatea sunt trăsături de personalitate care oferă predictibilitate pentru cel puțin două dintre dimensiunile sindromului burnout. De aceea, spun specialiștii, companiile ar trebui să investească în prevenție, să țină cont de raportul dintre sarcinile atribuite angajatului și ceea ce i se oferă în schimb, precum și o monitorizare periodică a stării angajatului prin comunicare, feedback și stabilirea de noi obiective, pentru a avea angajați care să-și atingă potențialul maxim.

 

Există trei tipuri de burnout. Burnout-ul individual este cauzat de vorbirea excesivă negativă de sine, nevroza și perfecționismul, în cazul în care individul își plasează standarde extrem de ridicate pentru sine sau crede că nimic din ceea ce face nu este suficient de bun. Burnout-ul interpersonal este cauzat de relații dificile cu ceilalți la serviciu sau acasă. Burnout-ul organizațional este consecința unei organizări slabe, a unor cerințe extreme și termene nerealiste, care fac angajatul să simtă că ratează termenul și că locul său de muncă este în pericol. Când vorbim despre mediul de lucru, principalii factori asociați cu apariţia burnout-ului sunt presiunea de timp exagerată, lipsa de comunicare și sprijin din partea unui manager, lipsa clarității rolului, lipsa autonomiei, volumul mare de lucru, lipsa aprecierii pentru munca depusă, tratamentul nedrept precum bullying sau favorizarea altor colegi. SE pare că medicii și personalul medical, în general se numără printre angajații cu un risc crescut de burnout.

La toate acestea contribuie bombardament informațional și dezinformarea constantă și în creștere accelerată, așa cum se întâmplă în zilele noastre, care nu fac altceva decât să exercite presiune asupra creierului și să-l supună la o tensiune psihică formidabilă, căreia mulți oameni nu-i pot face față.

Unele persoane pot prezenta un risc crescut de a suferi de acest sindrom din cauza unor predispoziții genetice sau a unor momente dificile din viață (traumă, divorț, deces ). Trăsăturile de personalitate precum pesimismul, perfecționismul, labilitatea emoțională, capacitatea redusă de adaptare la situații de stres, nevoia de a deține controlul, competitivitatea au și ele un aport negativ. Există și cauze care țin de stilul de viață precum timpul liber insuficient, lipsa orelor necesare de odihnă și somn, lipsa orelor rezervate pentru familie, sport și relaxare, alimentația nesănătoasă, un consum mai mare de alcool, utilizarea frecventă de antialgice.

 

În stadii incipiente, simptomele burnout-ului includ cefalee, oboseală, sentiment redus de realizare, reziliență scăzută, labilitate dispozițional – afectivă și conflicte interpersonale. Dacă aceste semne și simptome nu sunt recunoscute și, ulterior, „tratate”, sindromul de epuizare profesională trece treptat într-un stadiu avansat caracterizat prin prezența simptomelor somatice, retragere socială, depersonalizare, cinism, epuizare, iritabilitate, astenie, senzație de subapreciat și suprasolicitat.

Tabloul clinic al sindromului burnout este multifactorial și poate fi descris ca un set simptome de disfuncție socială și de tulburări psihosomatice și somatice. Diversitatea simptomelor nespecifice determină însă necesitatea unei abordări interdisciplinare. Burnout-ul are trei mari categorii de simptome ale stresului: epuizare fizică cu prezența simptomelor fizice, epuizarea emoțională cu simptome legate de atitudini și sentimente și simptome comportamentale cu productivitate scăzută, insatisfacție la locul de muncă.

Principalele semne de alarmă sunt: dificultăți de concentrare, scăderea capacității de a rezolva probleme, oboseală permanentă, lipsa energiei și a motivației, sensibilitate, retragere în sine, furie, agresivitate, pierderea sensului, stimă de sine scăzută, tulburări ale somnului, dureri de cap, dureri de stomac, izolare socială, consumul de alcool și/sau droguri.

În plan organizațional, consecințele se concretizează în: insatisfacţia profesională, persoana renunţând la inițiativă sau neimplicându-se, atât în munca în sine, cât şi în raporturile cu organizaţia, scăderea iniţiativei în muncă, reacţii nepotrivite faţă de colegii de muncă, deteriorarea randamentului și a productivităţii, creșterea numărului de concedii medicale, accentuarea lipsei de apreciere din partea celorlalţi.

 

Nu există metode bine studiate pentru a stabili diagnosticul de sindrom burnout. Sunt disponibile o serie de chestionare pentru auto-evaluare, cel mai frecvent utilizat fiind „Maslach Burnout Inventory” (MBI), disponibil pentru diferite grupuri profesionale, însă nu este acreditat pentru a fi folosit ca test diagnostic. Majoritatea chestionarelor disponibile nu sunt capabile să distingă dacă simptomele sunt provocate de burnout sau de alte tulburări mintale, precum depresia, anxietatea, sindromul de fatigabilitate cronică.

Trebuie avut în vedere că nu trebuie confundat cu stresul, care este rezultatul unei tensiuni pasagere, pe când burnout-ul al unei tensiuni continue, permanente. Burnout-ul poate fi considerat stadiul final al unei rupturi de adaptare, care rezultă dintr-un dezechilibru pe termen lung între exigențe și resurse, deci al unui stres profesional prelungit.

Stresul există independent de burnout, pe când acesta din urma este indispensabil legat de stres. Stresul bine gestionat poate fi depășit. În schimb, stresul incorect sau prost gestionat se transformă în burnout. Burnout-ul conține mai multe aspecte obiective, sociale, iar caracteristicile și constrângerile reale ale vieții profesionale trec în prim-plan. Burnout-ul apare atunci când individul nu mai face față constrângerilor profesionale.

Există mai multe boli care au trăsături similare cu sindromul burnout, între care și depresia. Ambele includ oboseală excesivă, tristețe accentuată și performanțe reduse la locul de muncă, dar unele caracteristici ale sindromului burnout sunt specifice (ex. boala apare, în majoritatea cazurilor, pe fondul unor probleme la locul de muncă). În cazul depresiei, gândurile negative sunt legate de toate aspectele vieții, simptomele includ o stimă de sine scăzută, un sentiment de inutilitate a vieții și tendințe suicidale, simptome care nu sunt tipice sindromului burnout. Așadar, cei care suferă de extenuare profesională nu au întotdeauna depresie. Cu toate acestea, sindromul burnout crește șansele de a deveni depresivi.

 

Este important de știut însă că burnout-ul nu este o condiție permanentă. Schimbarea anumitor factori de la locul de muncă, mediul de lucru suportiv sau dezvoltarea anumitor abilități de adaptare, determină de multe ori „dispersarea” epuizării. Gestionarea burnout-ului ține atât de companie cât și de angajat. Printre aspectele care țin de organizație se regăsim programe de asistare a salariaților, traininguri de management al stresului, intervenții punctuale în situatii de stres.Există însă aspecte care țin de individ, iar între acestea regăsim gestionarea problemei sursă, evaluarea adaptării, setarea limitelor și evitarea suprasolicitării, suport social, prioritizare atât la locul de muncă, cât și în viața de zi cu zi, odihnă, sport, alimentație sănătoasă, timp liber pentru activități relaxante (yoga, mediatație, tehnici de mindfulness), deconectare, reglare emoțională, angajarea într-un proces terapeutic.

Centrul Cultural Clujean a testat, la sfârșitul anului trecut, pri intermediul unui proiect-pilot denumit sugestiv „prescripții culturale”, ipoteza prin care arta poate ajuta persoanele care suferă de burnout, organizând organizat ateliere creative, la care persoane cu simptome de burnout au participat timp de 7 săptămâni la activități care să le crească starea de bine, îndrumați de o echipă de artiști locali. Înainte și după intervenția artistică, nivelul de burnout a fost măsurat în cazul fiecărui participant, fiind astfel evaluat modul în care participanții au reacționat și s-au implicat în tehnicile artistice. Pentru toți participanții, nivelul de surmenaj a scăzut, 9 din 11 persoane au avut un nivel mediu de burnout după intervențiile artistice și 2 persoane au avut un nivel scăzut, arată raportul de cercetare Impact of Artistic Interventions on Participants with Burnout. Cu alte cuvinte, arta poate reduce gradul de epuizare, poate crește starea de bine și îi poate inspira pe oameni să își dezvolte potențialul creativ, într-o lume din ce în ce mai grăbită și apăsătoare. Un studiu publicat în 2016 de Drexel University a demonstrat că terapia prin artă are efect în reducerea hormonilor care provoacă stres. Aproximativ 75% dintre participanții la acel studiu au avut o scădere a cortizonului după 45 de minute după implicarea într-un act de creație. Cititul și scrisul contribuie, de asemenea, la relaxare și pot funcționa „ca un fel de meditație”.

 

Dr. Sebastian Armean, medic psihiatru la Spitalul Clinic de Boli Infecțioase din Cluj-Napoca și asistent universitar, a inițiat anul trecut un studiu internațional despre impactul pandemiei COVID-19 asupra sănătății psihice în rândul publicului larg și al personalului expus riscului crescut de contaminare (sănătate, situații de urgență, ordine publică, apărare și siguranță națională). „COVID-19 PsyImpact & PsySafe Program” a fost gândit ca un proiect-pilot de sprijin psihologic pentru a crește reziliența la stres, controlul mai bun al emoțiilor și munca în condiții cât mai bune, fiind elaborat împreună cu o echipă a UMF „Iuliu Hațieganu” și cu ajutorul unor colaboratori externi.  „Cea mai bună cale spre recuperare este să recunoști că nu ești bine. Trebuie să îți înțelegi starea din punct de vedere psihologic. Trebuie să vezi ce caracter are munca ta, ce tip de aptitudine are echipa cu care lucrezi, cum sunt relațiile în echipă. Toate contribuie la plasa ta de siguranță. Trebuie să îți dai seama spre ce duce stresul acesta extrem. Spre burnout ocupațional, insomnie, iritabilitate, stări de anxietate?”, explică dr. Armean pentru scena9.ro.

În astfel de cazuri trebuie să fii conștient de tine. Să știi ce îți place și ce nu. Să ai grijă de tine, să îți iei pauze care să te destindă, să ieși în natură, să asculți muzică, să citești o carte, să îngrijești o grădină de zarzavaturi sau de flori, să „pigulești” la ele. Toate aceste activități te detensionează și îți duc mintea spre ceva ce poți controla. În al treilea rând, trebuie să îmbrățișezi starea de nesiguranță. „Când ai burnout, nu ai control asupra a ceea ce se întâmplă în jurul tău și asupra a ce ți se întâmplă. Mergând în grădina de trandafiri, tu alegi ce boboc tai, ce plante sădești”, mai spune medicul clujean.

Pandemia de coronavirus a creat o situație nouă, care a venit ca un tăvălug printre noi și ne-a retezat strategiile de coping. Rezultatele din punct de vedere psihiatric le vom vedea mai târziu, spune dr. Armean. Poți să ai inclusiv reacții de tip anxios sau de tip depresiv în fața COVID-19 și dacă ai avut astfel de episoade înainte, cel mai probabil ești mai predispus episoadelor de burnout.

 

Profesor dr. Alexandru Vlad Ciurea, unul dintre cei mai apreciați neurochirurgi din România și nu numai, își îndeamnă, în fiecare weekend,  urmăritorii de pe pagina sa de socializare, să-și ofere timp pentru ei înșiși. „Sper că v-ați făcut timp în acest weekend pentru voi înșivă. Sper că ați petrecut câteva ore în natură, că ați luat o pauză de la „treburi”. Credeți-mă, nu avem cum funcționa continuu! Bucurați-vă ochii, sufletul și eliberați-vă mintea de stres, ca să o puteți lua de la capăt mâine! Eu așa fac! Sănătate!” – este unul dintre îndemnurile renumitului medic.

Și tot profesorul Ciurea ne spune, la început de săptămână, că scrisul de mână ne menține creieru în formă și ne îndeamnă ca oriunde mergem să avem la noi „un instrument de scris și foi, notes sau agendă. Scrisul m-a ajutat mereu să îmi mențin mintea în ordine. Cum se spune? Verba volant, scripta manent. Așa este! Am mai vorbit despre scrisul de mână și importanța lui pentru creier. Recomand să nu renunțați la el, chiar dacă suntem cu toții obișnuiți cu computerele, tabletele sau, mai nou, telefoanele. Faceți zilnic un mic exercițiu și folosiți, câteva minute, un pix, creion, stilou, ce-o fi! Poate că nu ne dăm seama, dar credeți-mă că ajută. Se poate scrie oriunde, chiar și pe o terasă, în aer liber, cu un apus de soare spectaculos în spate… Să nu uitați: avem o țară minunată! O săptămână bună vă doresc! Sănătate!”

 

* Informațiile din acest articol au caracter informativ și nu înlocuiesc consultul medical sau recomandările medicului specialist.