Știi și câștigi sănătate: Riscul de infarct miocardic

24 august 2021 | 0 comentarii |

Infarctul miocardic (atacul de cord) și accidentul vascular sunt principalele cauze de deces în Romania, dar un pacient cu infarct are șanse MAJORE de a fi salvat și de a fi recuperat dacă ajunge la spital în primele 4-6 ore de la debut. 

 

România ocupă locul 1 în Europa la mortalitatea prin boli cardiovasculare, cu o medie de 109 decese la 100.000 de locuitori, faţă de media UE de 44 la 100.000 de locuitori. La fiecare 30 de minute, un român moare de infarct, de trei ori mai mult decât prin cancer. În fiecare an, aproximativ 45.000 de persoane sunt nou diagnosticate cu infarct, iar în spitale sunt internați aproape 350.000 de pacienți cu boli cardiace  – conform Societății Române de Cardiologie. 

Am învățat cu toții la școală că inima este un mușchi irigat de mai multe artere, numite artere coronare, care sunt, în mod normal, în număr de trei, iar fiecare are mai multe ramificații. Atunci când una dintre acestea este astupată de un cheag de sânge, circulația spre inimă este blocată, iar porțiunea de mușchi alimentată de vasul respectiv are de suferit – apare ischemia miocardică, urmată de necroză.

Infarctul miocardic (sindrom coronarian acut) este o afecțiune extrem de serioasă, care apare prin astuparea (OCLUZIA) uneia dintre arterele coronare. Ocluzia are loc din cauza unui cheag de sânge (TROMB) care se dezvoltă rapid la nivelul unei plăci de aterom care se rupe. Astfel, porțiunea de miocard care era irigată de artera coronară respectivă nu mai este alimentată cu sânge, fapt care este urmat de distrugerea progresivă a fibrelor musculare din zona respectivă, proces denumit NECROZĂ. Prin urmare prin infarct de miocard se înţelege necroza miocardică indusă de ocluzia bruscă (acută), printr-un tromb, a unei artere coronare, potrivit Societății Române de Cardiologie.

 

Jumătate din cei care fac infarct mor în primele două ore de la declanşarea unui infarct. Viteza cu care bolnavul recunoaşte simptomele şi ajunge într-o unitate de primiri urgenţe face, de cele mai multe ori, diferenţa între viaţă şi moarte. Problema e că majoritatea pacienţilor nu ştiu cu adevărat care sunt semnele unui atac de cord. Orice durere în piept care durează mai mult de zece minute trebuie privită ca un potențial infarct. Durerea în capul pieptului, mai ales dacă merge în gât, eventual în maxilarul inferior, în mandibulă, trebuie să ne alarmeze.

În primul rând trebuie știut că inima nu doare, durerea e resimțită în alte zone ale corpului: stern, umăr, braț, antebraț, mână, gât, mandibulă, abdomen superior, spate. Și nu e obligatoriu să fie pe partea stângă. Durerea toracică anterioară cu caracter de apăsare, gheară, înțepătură, cu intensitate mare și durată de peste câteva minute trebuie să fie un semnal de alarmă. Un infarct se poate manifesta și cu dureri abdominale, greață, arsuri în capul pieptului și se poate face confuzia cu o gastrită sau altă afecțiune digestivă. Un consult la medic e deosebit de important.

 

Medicii cardiologi ne spun însă că necroza NU se produce imediat după ocluzie. Ea debutează după 20 de minute, în centrul zonei de miocard ameninţate, și se extinde progresiv, în „pată de ulei”, astfel încât după 4-6 ore cuprinde întreaga arie irigată de coronara ocluzionată.

De aceea, înlăturarea precoce (în primele 4-6 ore) a trombusului care a indus ocluzia arterei coronare („destuparea” arterei) poate conduce la reluarea fluxului de sânge prin această arteră, fapt care conduce la reluarea irigării miocardului aflat în suferinţă („reperfuzie miocardică”). Astfel, evoluţia necrozei poate fi oprită, iar aria de infarct poate fi limitată, spun medicii, care subliniază că șansele unui pacient de a supraviețui și de a se recupera după un infarct depind de rapiditatea cu care trombul care a ocluzionat artera coronară este înlăturat, iar irigarea miocardului este reluată.

Așadar, recunoaşterea imediată a semnelor de infarct şi transportul rapid al pacientului la un spital capabil să efectueze imediat reperfuzia miocardică sunt condiţiile capitale care trebuie îndeplinite pentru salvarea vieţii şi recuperarea pacientului!

 

Factori de risc 

ATEROSCEROZAArterele coronare transportă sânge încărcat cu oxigen la inimă. În timp însă, pe pereții acestor artere se depun bucăți de calciu, grăsimi, colesterol sau produși sangvini, denumiți în termeni medicali placă de aterom. Acest proces se numește ateroscleroza și stă la baza producerii unui infarct miocardic. Ateroscleroza este determinată de mai multe cauze, atât medicale cât și de stilul de viață.

Nivelul mare de colesterol LDL – „rău” se lipește de pereții arterelor, producând îngustări ale acestora, iar în timp, aceste îngustări (stenoze) devin din ce în ce mai severe și pot provoca infarct miocardic.

Nivelul mare de trigliceride (un tip de grăsimi naturale care se adună în artere) din sânge, care nu sunt depozitate în celulele adipoase, rămân pe artere, provocând în timp, îngustarea acestora.

Alimentația dezechilibrată, bogată în zahăr și grăsimi crește nivelul de colesterol rău din corp și reduce nivelul de colesterol bun.

 

HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ (HTA) – este un factor de risc important pentru infarctul miocardic acut, contribuind la deteriorarea arterelor și formarea plăcii de aterom. OMS a atribuit presiunii arteriale crescute 13% din totalul deceselor la nivel global, făcând din aceasta un domeniu de importanță majoră pentru sănătatea publică globală. Hipertensiunea arterială cauzează 22% din totalul infarcturilor de miocard în Europa de Vest și 25% în Europa Centrală si de Est.  Bolile cardiovasculare pentru care presiunea sanguină crescută cauzează 42 % din totalul deceselor anuale din întreaga Regiune Europeană. La 5% dintre pacienți, HTA este secundară unei alte boli. România ocupă locul trei în lume la mortalitatea prin boli cardiovasculare. La fiecare 30 de minute, un român suferă un infract miocardic acut, unul din trei romani este diagnosticat cu hipertensiune arterială, iar doi din trei români mor din cauza unei boli cardiovasculare.

DIABETUL – este o afecțiune care determină creșterea nivelului glicemiei din sânge. Nivelul mare de glucoză (zahăr) din sânge poate deteriora arterele și conduce la boala coronariană, precursoare pentru infarctul miocardic acut. Șansele producerii unui infarct miocardic sunt mai mari în cazul persoanelor supraponderale, care de obicei au asociați mai mulți factori de risc: diabet, hipercolesterolemie, hipertrigliceridemie, hipertensiune arterială. Fumatul, vârsta înaintată și istoricul familial reprezintă, de asemenea, riscuri majore pentru apariția aterosclerozei și a infarctului miocardic.

 

Simptomatologie

Simptomele clasice ale infarctului miocardic sunt durerea în piept (angina instabilă) și dificultățile de respirație. Totuși, infacrtul miocardic se poate manifesta în diverse feluri, de aceea este important să monitorizăm și apariția altor simptome. Durerile în piept, dificultate în respirație, transpirații, stare de greață și vărsături, anxietate, tuse (mai ales noaptea sau în poziția culcat), amețeli, puls mărit sunt cele mai evidente simptome care ar trebui să ne determine să cerem ajutor specializat.

Diagnosticul infarctului se face în regim de urgență. Este important ca arterele închise să fie revascularizate cât mai rapid, pentru ca mușchiul cardiac să aibă cât mai puțin de suferit. Medicii vor evalua pacientul, măsurându-i tensiunea arterială, efectuând o electrocardiogramă și analize de sânge. Se pot efectua un test de efort și o ecografie cardiacă. Ghidurile de cardiologie recomandă ca pacientul să fie dus în cel mai scurt timp într-un laborator de cateterism cardiac, unde se face o coronarografie, se observă artera ocluzionată și se deschide prin angioplastie cu implantare de stent.

 

Primul ajutor

Ca în orice afecțiune care pune viața în pericol, în cazul infarctului, primul ajutor este extrem de important. Medicii atrag atenția că este extrem de importantă recunoașterea rapidă a infarctului miocardic. Salutară va fi recunoașterea imediată a simptomelor clasice (durere, anxietate, puls rapid, probleme la respirație).

În cazul apariției simptomelor tipice sau nespecifice, se apelează imediat la 112. Persoane din apropiere, dacă e cazul, vor interveni prompt în caz de stop cardiorespirator, cu manevre tipice. Victima va fi așezată pe spate, i se ridică puțin capul pentru a elibera căile respiratorii și se eleberează (dacă e cazul), apoi se începe masajul cardiac, stând în dreapta. Podul palmelor se une unul peste altul, se aplică palmele la 2/3 de partea superioară a sternului (acea scobitură numită și furculița sternală) și 1/3 de partea inferioră. Se apasă viguros, astfel încât să coboare sternul cu aproximativ 5 centimetri. Ritmul trebuie să fie rapid, la 100 contracții pe minut și nu va fi oprit până la venirea ambulanței. Dacă victima își revine, nu trebuie lăsată să plece și nu va fi abandonată! Are nevoie obligatoriu de suport medical.

 

Tratamentul infarctului miocardic

În urgență, tratamentul infarctului miocardic se realizează prin procedura de angioplastie coronariană – o metodă minim invazivă prin care artera blocată este revascularizată. Practic, medicul cardiolog intervenționist va monta o teacă subțire pe artera radială (de la mână) sau pe cea femurală (de la picior) și prin această teacă va înainta un cateter prevăzut la capăt cu un balon și/sau stent. Procedura se realizează în sala de angiografie, sub controlul razelor X, medicul cardiolog intervenționist observând astfel care este locul exact unde artera sau arterele coronare sunt îngustate. Cateterul este înaintat până la locul respectiv, iar artera este dilatată cu ajutorul balonului și al stentului care rămâne pe arteră și previne reîngustarea acesteia.

În anumite cazuri, infarctul miocardic se poate trata prin by-pass coronarian. Este o intervenție prin care chirurgul va atașa o porțiune dintr-o arteră sau venă recoltată din altă parte a corpului, redirecționând astfel circulația sângelui, pentru a ocoli zona îngustată.

 

(Surse: cardioportal.ro; medicinaintervenționala.ro; suumc.ro)

* Informațiile din acest articol au caracter informativ și nu înlocuiesc consultul medical sau recomandările medicului specialist. 

 


Adaugati un comentariu


 

*