Studiu: O infecție cu SARS-CoV-2 protejează la fel de bine ca două doze de vaccin anti-COVID

Unul dintre cele mai ample studii privind gestionarea pandemiei COVID, publicat în revista The Lancet, confirmă că protecția imună dobândită prin infecția cu SARS-CoV2 este similară cu cea determinată de două doze de vaccin ARNm, iar riscul de spitalizare sau deces este cu 88% mai redus, timp de 10 luni.

 

O meta-analiză realizată de Universitatea din Wahington, pe 65 de studii preexistente, din 19 țări (Austria, Belgia, Brazilia, Canada, Cehia, Danemarca, Franța, India, Italia, Țările de Jos, Nicaragua, Norvegia, Qatar, Scoția, Africa de Sud, Suedia, Elveția, Regatul Unit și SUA), publicat în The Lancet, pe 16 februarie, arată că la persoanele care s-au infectat cu SARS-CoV2 cel puțin o dată, protecția împotriva COVID-19 este similară cu cea a persoanelor care au primit două doze de vaccin ARN mesager, iar riscul de spitalizare sau deces este cu 88% mai redus timp de 10 luni, comparativ cu cei care nu au trecut prin infecție sau nu s-au vaccinat.

Infecțiile cu variantele care circulau înainte de Omicron s-au asociat cu o protecție mult mai redusă contra reinfectării cu Omicron BA.1 (36% la 10 luni de la infecție). Meta-analiza arată că durata protecției contra bolii simptomatice și formelor severe este cel puțin la fel de importantă precum cea determinată de două doză din vaccinurile mARN pentru variantele Alfa, Delta, Omicron BA.1.

 

Comparaţia vizează riscul de reinfectare cu SARS-CoV-2 a persoanelor vaccinate în special cu ARN mesager dezvoltate în special de Pfizer/BioNTech şi Moderna, considerate printre cele mai eficace împotriva COVID-19 şi vârf de lance al campaniilor de vaccinare în numeroase ţări occidentale.

Autorii atrag însă atenția că vaccinarea reprezintă în continuare cea mai sigură metodă de a obține protecția imună, dar precizează că autoritățile ar trebui să ia în considerare atât imunitatea naturală, cât și cea obținută prin vaccinare pentru informarea politicilor de sănătate (stabilirea de recomandări pentru zonele cu transmitere ridicată, la locul de muncă, în mijloacele de transport, etc), subliniind că „vaccinarea este în continuare extrem de importantă pentru toată lumea pentru a proteja populațiile la risc (persoanele vârstnice, cei cu comorbidități)”.

 

Cercetarea arată că „30 de studii au inclus informații despre timpul de la infecție – 18 dintre aceste studii au analizat în mod explicit protecția ca o funcție a timpului de la infecție. Pentru restul de 13 studii am reușit să identificăm timpul mediu de la infecție pentru populația aflată în studiu”, se menționează în cercetarea fără precedent prin amploarea sa. Studiile anterioare „au folosit o varietate de abordări pentru a determina starea anterioară a infecției. 16 studii s-au bazat numai pe testarea anticorpilor, 38 de studii s-au bazat doar pe istoricul testelor confirmate (PCR sau RAT), nouă studii au folosit o combinație de testare a anticorpilor și istoricul testelor confirmate și două studii nu au specificat care abordare a fost utilizată”, se arată în lucrarea publicată în The Lancet.

Studiul oferă o imagine mai clară a ceea ce se poate aştepta în rândul populaţiei în urma dezvoltării unei imunităţi „hibride”, pe măsură ce din ce în ce mai multe persoane vor fi fost atât vaccinate sau bolnave cel puţin o dată.

 

Preocupați și de efectele pe termen lung ale trecerii prin boală, cercetătorii de University College London au realizat un studiu pe care l-au publicat publicat în Journal of the Royal Society of Medicine. Studiul arată că la un an de la infecția COVID-19, peste 50% dintre pacienți prezintă afectare persistentă de organ. În studiu au fost incluse 536 de persoane cu vârsta medie de 45 de ani, pentru care au fost evaluate simptomele, dar și funcția mai multor organe și țesuturi la 6 luni și la 12 luni de la infecția acută cu SARS-CoV2, confirmată clinic și prin teste RT-PCR.

Dispneea, disfuncțiile cognitive, calitatea vieții redusă au fost manifestări frecvent raportate la cele două borne de evaluare. Disfuncția de organ s-a menținut la 59% dintre persoanele urmărite la 1 an de la COVID-19, cu implicații asupra stării de sănătate pe termen lung, ceea ce sugerează nevoia unor măsuri sporite de prevenție COVID-19 și de îngrijiri integrate pentru cei cu long-COVID.

 

Pe de altă parte, țările UE au convenit să renunțe, treptat, la restricţiile anti-COVID impuse turiştilor din China, la începutul acestui an, pentru a proteja populaţia europeană în faţa unor eventuale noi variante de coronavirus după ce redeschiderea Chinei a dus la o creştere bruscă a numărului de infectări în ţara asiatică.

Experţii din domeniul sănătăţii din cele 27 de state membre ale Uniunii Europene au decis, în cadrul unei şedinţe de joi, ca până la sfârşitul lunii februarie să renunţe la cerinţa prezentării unui test COVID-19 cu rezultat negativ înaintea plecării din ţara lor, de către turiștii veniți din China, iar până la jumătatea lunii marite, și la testarea aleatorie a acestora, a anunţat preşedinţia suedeză a Consiliului UE.

Aceleași decizii au fost acceptate şi de ţările care nu sunt membre în UE dar care fac parte din spaţiul de liberă circulaţie Schengen – Islanda, Liechtenstein, Norvegia şi Elveţia.

Pe 4 ianuarie, ţările europene s-au pus de acord pentru a cere realizarea unor teste COVID pre-îmbarcare şi a unor testări aleatorii post-sosire, înainte ca China să îşi relaxeze restricţiile de călătorie pe 8 ianuarie, o măsură considerată între ultimele rămase încă în vigoare de pe vremea celui mai strict regim de restricţii anti-COVID.

Măsurile au fost formulate sub forma unor recomandări pentru ţările membre în UE, însă anumite state, precum Franţa şi Italia, au impus teste COVID obligatorii şi secvenţieri virale pentru pasagerii veniţi din China. Italia a relaxat însă aceste măsuri de control la sfârşitul lunii ianuarie.