TERAPEUTUL TAU: Calmul si puterea constienta
Evenimentele din Paris, care au acaparat in aceste zile atentia intregii lumi, ma determina sa va reamintesc faptul ca puterea este intotdeauna a celor care stiu sa-si pastreze calmul.
Taisia TRICA , psihoterapeut
Se spune ca cea mai rara calitate a fiintei umane este calmul. Te ajuta sa-ti pastrezi echilibrul, in armonie cu tine insuti si cu idealurile tale, intr-o atmosfera morala a unei vieti pe care numai tu o poti controla. Calmul iti da incredere absoluta si putere constienta, te ajuta sa te poti concentra intr-o clipa in caz de nevoie si te ajuta sa-ti conservi sanatatea fizica si mentala.
Daca iti pastrezi calmul si eviti reactiile necontrolate, gasesti metoda si ocazia sa le explici celor din jur unde au gresit si de ce trebuie sa nu mai faca altadata asa ceva, iar in felul acesta vor disparea frustrarile si de o parte si de cealalta.
De aceea spun ca in aceste zile, in care tristele evenimente din Franta atrag atentia lumii intregi si creeaza reactii dintre cele mai controversate care la un moment dat ar putea escalada ratiunea, este bine sa incercam sa ne pastram calmul. Deciziile luate sub imperiul fricii, al urii, al razbunarii si al lipsei de calm pot duce la adevarate tragedii, atat la nivel colectiv cat si la nivel individual.
Despre Puterea calmului au vorbit, de-a lungul timpului, inteleptii, artistii, medicii si psihologii. Unii au scris chiar carti pe aceasta tema. O doctrina japoneza dezvoltata de Yoritomo Tashi insista si asupra influentei energiei care mentine hotarile luate, astfel incat PUTEREA CALMULUI are patru calitati dominante: Retinerea, Disecernamantul, Agerimea mentala si Perspicacitatea.
Va invit, de aceea, sa luam aminte la invataturile care se desprind dintr-o poveste populara si sa reflectam, apoi sa tragem concluzii, pentru a intelege puterea calmului.
„O legenda spune ca intre zei era mare disputa. Fiecare zeu controla una dintre virtutile sau pasiunile omenesti si pretindea ca detine taina fericirii supusilor de pe pamant, fiind convins de propria-i superioritate, chiar suprematie. Se povesteste ca se auzea de pe pamant cum vuia cerul de certurile lor, fara sfarsit.
Vazand ei insa ca nici unul nu-si poate dovedi ascendentul fata de rivalii sai, au hotarat cu totii sa se prezinte, impreuna, Judecatorului Superior. Dupa ce si-au prezentat pasul, toti zeii de fata, asteptau verdictul.
Deodata insa, un fulger stralucitor a brazdat noaptea, iar bubuitul napraznic i-a incremenit de groaza pe toti cei de fata. O imensa prapastie s-a deschis in fata fortelor ceresti, astfel incat zeii si-au pus la indoiala propria invulnerabilitate. S-a ivit apoi o furtuna mare, involburata, iar muntiii s-au cutremurat. Dupa un timp, totul s-a calmat, iar cerul a fost invadat de o muzica divina.
O voce se aude: Puterea in manifestarea fortei-brutale distruge, nu creeaza. Puterea consta in arta de a supune oamenii si de a-i mentine sub legea blandetei, nu a violentei.
Muzica divina a continuat pana a cuprins si subjugat tot spatiul si toate fiintele prezente. Demonstratia a luat apoi sfarsit si a fost considerata un succes. Unul, doar unul dintre cei prezenti ramasese indiferent la tot ceea ce se intamplase.
Contrariat, Judecatorul Suprem il intreba:
– Tu esti surd, orb sau nesimtitor ca muritorul de rand, de nu reactionezi la nimic din tot ce ti-am aratat?
– Nu. Eu sunt CALMUL, acela care stie sa-si disciplineze impresiile. Gloria celorlalti este conditionata de emotii, pentru ca nu le stapanesc. Ce fel de putere este aceea care se lasa molesita de admiratie sau tremura in fata stihiilor?
Judecatorul suprem al zeilor se pronunta:
– Lui ii apartine toata puterea. In el salasluieste adevarata forta. Stapanind pasiunile, el se ridica mai presus de dominatia naturii. Nu se deda la demonstratii inutile. Puterea lui nu sovaie in fata unei forte potrivnice. El rezista tuturor sugestiilor zadarnice, nedemne de spirit. Totusi, el percepe si discerne emotiile. CALMUL este superiorul si maestrul tuturor.” (autor anonim)
Concluziile le trageti dumneavostra, fiecare. Eu va mai spun doar ca oamenii din toate timpurile au trait adesea cu sentimente negative care le-au incetosat judecata. Asa s-au nascut razboaiele, bolile si temerile cele mai profunde.
Cine uraste, se uraste de fapt, pe sine. Cine este ingrijorat sau furios va avea inima grea. Iar cine respira superficial sau cu greutate va simti o povara in suflet.
Iar cine nu stie sa se ierte, nu va dobandi pacea sufleteasca.
De aceea este bine ca atunci cand simtiti ca va incearca amaraciunea, sa respirati adanc, sa vizualizati o imagine panoramica si sa va lasati invaluiti de lumina, bucurie si iubire, sa va deschideti inima spre lume, pentru ca ea este esenta linistii.
Iertati-va propriile greseli, pentru a putea invata sa-i iertati apoi pe ceilalti. Relaxati-va, respirati adanc si indepartati-va din minte orice gand haotic, nu-l lasati va chinuie asemeni unor pasari zgribulite de frig.
Pana la intalnirea viitoare va doresc sa va gasiti calmul si sa deveniti puternici…
