TERAPEUTUL TAU: Despre noi…
Psiholog Taisia TRICA
Venim pe lume dornici de cunoastere, de dorinta de a experimenta, de a ne exprima, de a fi autentici, de a gasi solutii creative la provocarile esentiale.
In intalnirea cu adultii incepem sa ne modelam insa si… dintr-o data renuntam la o parte din noi. Parintii, scoala, societatea cer de la noi anumite lucruri. Incepem astfel sa fim asemenea altora si nu asemenea noua.
Povestea de mai jos mi-e foarte draga si vreau s-o impartasesc cu voi.
„Creativitate” – dupa Jack Canfield
„Intr-o zi un baietel s-a dus la scoala. Baietelul era mic, iar scoala era mare. Dar cand baietelul a vazut ca intrarea in clasa lui se facea printr-o usa direct din curte, a fost foarte fericit… iar scoala nu i s-a mai parut atat de mare ca la inceput.
Intr-o dimineata cand baietelul se afla in clasa, profesoara le-a spus copiilor:
-Astazi o sa facem un desen.
-Grozav, a spus baietelul, caci ii placea foarte mult sa deseneze. Stia sa deseneze o multime de lucruri: lei si tigri, pui si vaci, trenulete si vapoare. Si si-a scos cutiuta cu creioane colorate si a inceput sa deseneze…
Dar profesoara a zis:
-Asteptati! Nu incepeti inca! Si a asteptat pana cand toti copiii au fost pregatiti.
-Acum o sa desenam o floare, a zis profesoara.
–Grozav, s-a gandit baietelul, caci ii placea sa deseneze flori. Si a inceput sa deseneze flori frumoase si le-a colorat in roz, portocaliu, albastru.
Dar profesoara le-a zis copiilor:
– Asteptati, va voi arata eu cum sa colorati. Si a desenat o floare rosie cu o tulpina verde.
– Acum puteti incepe, a zis profesoara.
Baietelul a privit floarea profesoarei, apoi s-a uitat la floarea sa. A lui era mai frumoasa decat a profesoarei, dar n-a spus nimic. A intors doar pagina si a desenat o floare ca cea a profesoarei… Era rosie, cu o tulpina verde.
Intr-o alta zi, cand baietelul intrase in clasa prin usa din curte profesoara le-a spus copiilor:
– Astazi o sa facem ceva din argila.
–Grozav, a spus baietelul, caci ii placea sa lucreze cu argila. Stia sa faca tot felul de lucruri din argila: serpi si oameni de zapada, elefanti si camioane. Dar a asteptat pana ce toti copiii au fost gata.
– Acum o sa facem o farfurie, a zis profesoara.
–Grozav, s-a gandit baietelul caci ii placea sa faca farfurii de toate formele si marimile. Si a inceput sa faca farfurii de toate formele si marimile.
Dar profesoara le-a spus copiilor:
– Asteptati, va arat eu cum se face! Si le-a aratat cum sa faca o farfurie adanca.
– Asa! Acum puteti incepe!, a zis profesoara.
Baietelul s-a uitat la farfuria profesoarei si apoi la ale sale. Ii placeau mai mult farfuriile lui, decat farfuria adanca a profesoarei. Dar n-a spus nici un cuvant. Si-a transformat farfuriile lui intr-o bila mare de argila din care a facut o farfurie adanca si mare ca cea facuta de profesoara.
Foarte curand, baietelul a invatat sa astepte si sa priveasca si sa faca lucruri ca cele facute de profesoara, iar foarte curand n-a mai facut nimic de unul singur.
S-a intamplat intr-o zi ca baietelul si familia lui s-au mutat intr-o alta casa, intr-un alt oras. Si baietelul a trebuit sa mearga la scoala. Scoala cea noua era si mai mare si nu mai avea nici o usa prin care sa intre direct din curte in clasa lui. Trebuia sa urce niste trepte inalte si sa mearga de-a lungul unui coridor lung, pana ajungea in clasa lui.
In prima zi de scoala profesoara le-a zis copiilor:
– Astazi o sa facem un desen!
– Grozav, a zis baietelul, si a asteptat sa-i spuna profesoara ce sa faca…
Dar ea n-a zis nimic. S-a plimbat prin clasa. Cand a ajuns langa baietel i-a spus:
– Tu nu vrei sa desenezi?
– Ba da, a zis baietelul. Ce desen facem?
– Nu stiu pana nu-l faci, a zis profesoara.
– Cum sa-l fac? zise baietelul.
– Cum isi place tie! raspunse ea.
– Sa-l colorez cum vreau eu? a mai intrebat baietelul.
– Cum vrei tu!, a fost raspunsul ei. Daca toti ati face acelasi desen si l-ati colora la fel, cum sa stiu eu cine l-a facut?
– Nu stiu, zise baietelul.
Si a inceput sa deseneze o floare rosie cu o tulpina verde…”
Poate nu este prea tarziu sa recuperam o parte din noi, acea parte pe care am pierdut-o!
