TERAPEUTUL TAU: Iertarea (I)

A ierta inseamna a fi puternic. Oamenii au tendinta de a ramane agatati de fapte din trecut. Inchidem in noi, in camarutele sufletului, suparari si dureri provocate de altii. Invatam sa le uitam, dar uneori ele reapar, ca orice cicatrice. Si atunci suferim iar. Asta inseamna ca nu suntem vindecati.

Dar… ce vindeca? Iertarea autentica, totala. Oamenii cred ca a ierta inseamna a fi naiv, a fi slab. De fapt, a ierta inseamna putere si multa iubire, iubire fata de noi insine si fata de ceilalti.

Vindecarea, in procesul terapeutic, incepe cu iertarea. Iertarea nu este, in primul rand, un sentiment, ci este o forma de implicare.

Procesul iertarii implica un travaliu in care este necesar ca cel indurerat sa vada trauma in afara, detasata de personalitatea sa. Poate cel mai important este sa observam ca problema este la cel care a provocat trauma si nu la cel care a primit-o.

Prin iertare ne curatam de ranile emotionale, restabilim relatia cu cei din jur si cu noi insine. Iertarea celuilalt, ca si iertarea de sine este o stare interioara la care se ajunge uneori dupa o lupta indelugata, insa numai astfel putem intelege, accepta, aprecia darurile primite, cu adevarat.

 

Cei mai multi dintre noi traversam o perioada speciala, de aceea va propun un fragment dintr-o conferinta pentru suflet, cu suflet.

„Fiecare om cu bunavointa face un efort pentru a deprinde dragostea. Toti suntem constienti de neputinta noastra de a iubi si numai daca suntem nebuni credem ca avem dragoste. Dar, daca avem putina sinceritate, putina seriozitate, vedem in noi la tot pasul aceasta neputinta de a iubi. Daca ma uit inapoi in viata mea, nu gasesc niciun om care sa ma fi iubit si caruia eu sa-i fi putut raspunde asa cum as fi vrut, asa cum s-ar fi cuvenit. Intotdeauna dragostea pe care am primit-o a fost peste puterile mele de a raspunde. Si, in stradania aceasta de a intelege dragostea, de a raspunde celuilalt, dar mai intai de toate de a raspunde Mantuitorului Hristos, Care ne-a poruncit si ne-a rugat sa iubim, in stradania de a-L intelege pe Hristos in aceasta porunca, in stradania de a-L intelege pe Dumnezeu ca dragoste, fiecare dintre noi incearca sa iubeasca.

 

Dragostea este o stare, dar aceasta stare strabate prin anumite gesturi exterioare. Oamenii obisnuiti inteleg dragostea in multe feluri. „Ma iubeste pentru ca m-a asteptat, m-a asteptat pe ploaie, pe frig, a facut un drum indepartat ca sa vina pana la mine, mi-a acordat din timpul sau, din darurile sale, m-a ajutat cu bani, m-a primit la el acasa…” si asa mai departe. Toate acestea sunt gesturi care izvorasc din dragoste.

Totusi, nu este neaparat ca aceste gesturi sa presupuna dragostea. Pentru ca si darurile se ofera de multe ori si cu alte scopuri, cu scopul de a dobandi ceva, de a-l avea de partea noastra pe cineva pentru a ne atinge un scop mai nobil sau mai putin nobil. Dincolo de aceste gesturi exterioare, noi, cei care suntem in Biserica, cei care am mai citit niste carti despre duhovnicie, care avem un duhovnic, stim ca exista o lucrare launtrica a fiecarui om, exista un exercitiu prin care noi ne educam mintea, ne educam vointa, ne educam inima.

 

Si atunci, care ar fi atitudinea inimii noastre atunci cand iubim?

Apostolul Pavel, cand a trebuit sa defineasca dragostea, a vorbit prea putin de gesturile exterioare ale ei, el s-a referit la niste porniri si simtaminte ale inimii: „Dragostea toate le rabda, dragostea toate le crede, dragostea toate le iarta, dragostea nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar, dragostea nu se trufeste, dragostea nu se inalta, dragostea nu cauta ale sale…” Toate acestea reprezinta tabloul duhovnicesc, tabloul sufletului nostru atunci cand el iubeste.

Dar cuvintele pe care ni le spune Apostolul Pavel sunt foarte greu de priceput. Sunt greu de priceput nu pentru ca ele ar fi grele, ci pentru ca mintea noastra nu este obisnuita sa gandeasca astfel.

„Dragostea nu cauta ale sale” – ce-i asta? Dar ale cui sa le caute? Ale aproapelui tau. Care aproape? Unul vrea sa mearga la fotbal, altul vrea sa mearga la bar, altul vrea sa mearga la peste. Pe care din acestia trebuie sa-l urmez si sa-l satisfac? Desigur, Apostolul Pavel, inainte de a propune sa cautam la toate dorintele celor din jurul nostru, ne vorbeste de o dispozitie a sufletului, aceea de a nu te socoti pe tine ceva, de a te pune pe tine in urma celorlalti, de a sti ca, daca este sa alegi intre aproapele tau si tine, trebuie sa-l alegi pe aproapele tau.

 

M-am gandit ca pana la urma si la urma, dincolo de toate aceste gesturi prin care unii incearca sa fie milostivi pentru a dobandi dragostea, altii incearca sa-i asculte pe toti, pentru a-si cultiva dragostea, lucruri care presupun foarte mari riscuri, pentru ca cel care isi imparte averea saracilor, intr-o zi ramane fara de avere si felul in care intelegea el dragostea pana atunci iata ca nu mai poate fi lucrat, nu mai poate fi practicat. Atunci el, dintr-o data, vede ca nu-si mai poate folosi (nu mai poate aduce folos) si iubi aproapele. Cel care asculta pe toti si le slujeste, intr-o zi vede ca dorintele si apucaturile oamenilor sunt atat de diferite, incat ajunge, chiar bine dorind pentru aproapele sau, sa intre in nenumarate pacate si incurcaturi carora nu le mai poate face fata.

Si atunci, cum lucram aceasta porunca de capatai pe care ne-a adus-o Dumnezeu? Cum? Mergand la esenta. La lucrarea pe care o putem face oricand, oriunde, aceea ca inainte de a iubi, sa incercam sa nu uram.

 

Inceputul binelui este indepartarea de la rau. Spune Prorocul: „Indeparteaza-te de la rau si fa binele” (Ps.33) Inainte de a cauta dragostea in inima noastra, de a o cultiva, trebuie sa ne izbavim de raul care este in inima noastra.

Si care este acest rau care se ridica impotriva dragostei? Invidia, slava desarta – ca suntem mai buni decat aproapele nostru, cine este el sa ne spuna noua, ca sa ne invete? – toata rautatea care se savarseste cu gandul si cu dorinta. Si inceputul a toate este iertarea.

(Fragment din conferinta parintelui Savatie Bastovoi, „A iubi inseamna a ierta“, tinuta in decembrie 2005 la Cluj-Napoca )

 

*Taisia TRICA este psihoterapeut, specialist in psihoterapie integrativa, consiliere psihologica, consiliere institutionala, consiliere cariera si management