TERAPEUTUL TAU: Pledoarie pentru acceptare si impacare…

 Suntem si traim conform cu ceea ce gandim. Gandurile noastre ne declaseaza trairile emotionale.

 

Este o perioada dureroasa din propria mea viata, dar nu aceasta realitate ma face sa fiu cu sufletul alaturi de cei care nu mai sunt sau de cei care au reusit sa supravietuiasca unei teribil infern pe pamant –  HOLOCAUSTUL.  Ma doare ceea ce a fost. Ma gandesc cu ingrijorare la cat de intoleranti suntem inca.

Sunt un crestin practicant, dar inainte de toate sunt om si nu pot sa spun ca nu-mi pasa.

Habar n-am de ce, dar multi dintre «parintii» psihoterapiei sunt din neam evreiesc. Poate asta ma face cumva partas la suferinta lor.

Dar, la urma urmei nu venim toti de la Dumnezeu si nu suntem noi urmasii lui Adam si ai Evei ?

 

Asa cum spuneam in unul dintre articolele trecute, ne lasam atrasi si actionam in numele diferentelor dintre noi si uitam, de fapt, ceea ce uneste. Zilele trecute, la ceas tarziu de seara, pe un post national de televiziune am vazut si audiat doua interviuri cu doi supravietuitori ai Holocaustului. Cred ca a fost o lectie de viata, de acceptare si de smerenie.

Imi doresc si sper ca multi dintre voi sa fi fost martori la aceste dezvaluiri. In cele doua interviuri i-am vazut pe domniile lor  Otto Adler si Klara Marcus. Dincolo de deteriorarea sanatatii fizice, pe care au indurat-o, la nivel psihologic si unul si altul au luat situatia ca atare. Acceptarea ! Evident ca, desi s-au considerat dezumanizati, dupa eliberare au incercat sa afle ce s-a intamplat cu rudele lor. Vestile au fost devastatoare, dar acest fapt nu i-a impiedicat sa traiasca mai departe. Evident, multi dintre ei nu au reusit, dar diferenta a facut-o raportarea la ceea ce ce intampla.

 

Practic suntem si traim conform cu ceea ce gandim. Gandurile noastre declaseaza trairile noastre emotionale. E alegerea fiecaruia dintre noi daca privim partea plina sau pe cea goala a paharului. Acesti oameni, pe care i-am vazut, aveau o senitate aparte, o lumina, o impacare. Impacare!

Normal ca, sufletul si mintea mea au fugit spre martirii crestini din inchisorile comuniste si, inca o data, pentru a nu stiu a cata oara, m-am gandit ca noi oamenii detinem cheia propriei bucurii si a propriei vindecari.

Ajut in psihoterapie oameni sa se descopere, sa se regaseasca, sa se dezvolte, dar stiu ca profesia mea va muri cand oamenii vor si impacati cu ei, cu lumea, vor accepta ceea ce le este dat, vor intelege ca au ceea ce merita in acel moment, spre a invata lectia existentiala.

Iubirea este cheia spre desavarsirea noastra. Nu poti gresi, nu te poti trada pe tine si pe ceilalti, iubindu-te si iubindu-i.

Iubirea si smerenia ne sustin in propria noastra vindecare !

 

*Taisia Trica este psihoterapeut, specialist in psihoterapie integrativa, consiliere psihologica, consiliere institutionala, consiliere cariera si management