TERAPEUTUL TAU: Comunicarea se invata (I)
Toti ne dorim o comunicare mai buna dar oferim doar firimituri. Fiecare putem invata, dar tare ne dorim sa invete ceilati. Totusi, nu e timpul pierdut pentru a invata sa comunicam unii cu altii.
Taisia TRICA , psihoterapeut
Cu fiecare zi ce trece, realizez ce legatura profunda exista intre ceea ce traim si ceea ce vedem in copilarie si modul nostru de a fi si de a functiona in viata adulta. Zilele trecute, reporterii unei televiziune m-au intrebat despre disfunctiile din comunicarea copiilor cu parintii.
Exista un raport in legatura cu apelurile la Telefonul Copilului in care se arata ca o mare parte dintre apelanti au «reclamat» lipsa sau comunicarea problematica cu parintii. Pentru mine nu este o noutate, pentru ca, din pacate, in practica terapeutica multe dintre situatiile grele pe care le traverseaza oamenii au o legatura mai mare sau mai mica cu procesul comunicarii.
Stiu ca am mai abordat aceasta tema in articolele anterioare, dar se pare ca mai avem nevoie de astfel de subiecte.
De ce avem aceasta nevoie de a comunica ? Iata, o intrebare cheie de la care putem pleca in optimizarea acestui proces.
Avem nevoie de comunicare pentru a ne cunoaste pe noi si pentru a-i cunoaste pe ceilalti, pentru formarea si umanizarea noastra, pentru a ne impartasi gandurile, emotiile, senzatiile, pentru a ne integra in grupurile sociale (familie, prieteni, colegi), pentru aprimi si oferi apreciere si iubire. Intelegand toate aceste lucruri, intelegem, desigur, ca ele presupun abilitati specifice, disponibilitate, timp alocat, empatie, stare de confort psihologic.
Comunicarea nu se limiteaza la a schimba informatii unul cu celalalt. Evident, ea este una dintre functiile pe care le indeplineste limbajul, dar a comunica inseamna prezenta, contact, intelegere, ascultare.
Copiii copiaza de la adulti. In mediile unde comunicarea intre oameni nu este prezenta sau este defectuoasa, copilul nu va putea sa-si dezvolte abilitati de comunicare. Daca parintii nu se consulta unul cu celalalt, daca nu-si impartasesc bucuriile, supararile, grijile, nu se asculta unul pe celalalt, nu-si fac timp pentru amintiri sau pentru planuri de viitor, copilul nu va avea un model. Nu poti sa-i ceri copilului sa fie intr-un anume fel, cand tu te comporti intr-un alt mod. Copilul nu invata din ceea ce i se spune, ci imitandu-l pe adult.
Toti ne plangem de aceasta problema, dar nu facem mare lucru..
Toti ne dorim mai mult, dar oferim firimituri.
Toti putem invata, dar tare vrem sa invete ceilalti.
Nimic nu este pierdut daca ne vom implica activ in relatia cu celalalt.
Iar pentru ca maine este Ziua Femeii si tot despre comunicare vorbim atunci cand trimitem un gand bun catre altcineva, eu va doresc tuturor femeilor, fie ca sunteti mame, sotii, iubite, fiice sau bunici, un calduros La Multi Ani!
