TERAPEUTUL TAU: Comunicarea se invata (II)
Relatia de comunicare presupune minim doi parteneri. Prin comunicare ne exprimam gandurile, sentimentele, dorintele, intentiile, experientele traite, primim si oferim informatii.
Taisia TRICA , psihoterapeut
Comunicarea inseamna mai mult decat a te exprima prin cuvinte. Este schimbul de mesaje dintre cel putin doua persoane, dintre care una emite (exprima) o informatie si cealalta o recepteaza (intelege), cu conditia ca partenerii sa cunoasca codul (aceeasi limba). Comunicarea implica insa si limbajul corpului (expresia fetei, pozitia corpului, gesturi, tonalitatea vocii, etc).
O buna comunicare presupune combinarea armonioasa a limbajului verbal (vorbit, scris, citit) cu cel nonverbal (semne, gesturi, desene). Limbajul este forma cea mai inalta de exprimare si manifestare individuala a omului. Aceste „instrumente” care fac posibila comunicarea nu sunt, insa, suficiente; este neaparata nevoie de capacitatea de a invata si de a intelege. Vorbirea foloseste buzele, limba, palatul moale, laringele si plamanii. Scrisul si cititul presupun coordonare vizuala si manuala. Limbajul semnelor/gesturilor utilizeaza mana, palma si intregul corp. Din dinamica acestor schimburi, prin invatare, omul se construieste pe sine ca personalitate. Capacitatea de a comunica reprezinta o premisa a procesului de construire a relatiilor interpersonale si de integrare sociala.
Dar, asa cum am spus, comunicarea presupune minim doi parteneri si capacitatea acestora de a transmite si de a primi informatii. Altfel, comunicarea este defectuoasa, iar rezultatul difera de cel dorit.
Citeste si: „Comunicarea se invata (I)”
Aspecte disfunctionale (lipsa comunicarii si comunicarea defectuoasa) pot aparea in ambele parti (emitator si receptor). Vorbind despre comunicarea dintre parinti si copii, identificam adesea astfel de disfunctionalitati, desi limbajul reprezinta axul central al sistemului psihic uman, generand constiinta. Limbajul conserva experienta generatiilor anterioare si este, in acelasi timp, modalitatea de cunoastere si de relevare a existentei inconjuratoare.
Evitarea comunicarii sau comunicarea defectuoasa la parinte se produce atunci cand :
- Este lipsit de abilitati socio-emotionale
- Nu a avut modele de intercomunicare in propria lui existenta
- Se simte depasit de situatie, nesigur (ca fiinta umana, ca parinte sau ca statut profesional)
- Este tributar unui model educativ rigid si autoritar
- Petrece mult timp in afara familiei sau este un parinte pasiv care considera ca acest palier poate fi acoperit de celalalt parinte.
Evitarea comunicarii sau comunicarea defectuoasa la copil se produce atunci cand :
- A avut experiente negative legate de comunicare cu parintii (a fost certat, criticat, sfatuit rapid, ridiculizat)
- A trait stari de disconfort psihologic – a fost respins, nu a fost ascultat activ, i-au fost ignorate nevoile, a experimentat frica
Comunicarea se invata. Pentru a avea o comunicare eficienta si de calitate, trebuie sa stim ca ea se realizeaza pe trei nivele: logic (al cuvintelor) – 7% din totalul actului de comunicare; paraverbal (ton, volum, viteza de rostire) – 38%; nonverbal (expresia faciala, pozitia, miscarea etc) – 55%. Este important sa tinem cont de aceste aspecte.
Sugestii pentru toti :
- Separam planurile (personal, familial, profesional). Daca suntem nervosi de la serviciu sau de la scoala incercam sa depasim starea in afara casei. Ne putem plimba cateva minute si face cateva exercitii de relaxare sau putem exersa contemplatia sau ruga.
- Ne ingrijim de spatiul si de ambianta in care au loc discutiile (distante, factori perturbatori, obiecte intre interlocutori). Renuntam/terminam alte activitati atunci cand initiem comunicarea. Oferim timp de calitate si prezenta.
- Privim disputele si conflictele ca situatii firesti, naturale care diminueaza tensiunea si din care toata lumea poate invata si castiga
- Ne abtinem in a eticheta, judeca, critica, moraliza. Nimeni nu detine adevarul absolut. Ne impartasim unii altora ganduri, emotii, evenimente nu neaparat cu intentia sau dorinta de a fi ajutati, sfatuiti. Vom fi mai dispusi sa impartasim si lucrurile mai putin placute daca suntem ascultati, priviti cu ingaduinta, ajutati sa intelegem consecintele faptelor noastre.
- Invatam sa ascultam. Omul are doua urechi si o singura gura, pentru a asculta mai mult si a vorbi mai putin. Fara interpretari si proiectii ale noastre ne intalnim cu celalat in realitatea lui.
- Totul este important. Nimic nu poate fi ignorat, daca cineva doreste sa-l aduca in discutie. Suntem aici unii pentru altii si impreuna putem creste frumos.
- Suntem vulnerabili, imperfecti, gresim si este normal, dar avem un mijloc eficace de a optimiza relatia de comunicare si interactiune : a ne cere iertare.
Cuvantul este totul, iar cuvantul vine din gand si din simtire. Cuvantul modeleaza caractere, existente, lumi…
