TERAPEUTUL TAU: Toleranta si bunavointa

Atitudinea unei persoane fata de semeni determina hotarator cantitatea si mai ales calitatea relatiilor interpersonale pe care ea tinde sa le stabileasca. In egala masura influenteaza insa si raspunsurile pe care  le primeste din partea celorlalti.

Acceptarea celorlalti poate fi interpretata facand apel la termeni proximi, mult mai bine descrisi in psihodiagnoza, cum sunt toleranta si bunavointa.

Din perspectiva tolerantei se poate aprecia ca scala identifica atitudinile sociale permisive, lipsite de prejudecati, deschise, care ii accepta pe ceilalti asa cum sunt. Evaluarea se face prin descriptori ca:

– deschiderea si flexibilitatea in opozitie cu rigiditatea si dogmatismul;

– increderea ca opus al  suspiciunii si criticismului;

– excluderea resentimentelor, a tendintelor mizantropice si ostilitatii fata de ceilalti.

 

Toleranta poate fi caracteristica unei personalitati puternice – caz in care persoana este: intelegatoare, iertatoare, generoasa, lipsita de formalism, cu tact, autocontrolata, calma, moderata iar toate acestea se manifesta pe fondul increderii in sine si in ceilalti, al independentei si flexibilitatii.

In cazul unei personalitati slabe, toleranta poate fi caracterizata prin faptul ca persoana are trasaturile de mai sus, dar acestea se manifesta pe fondul neincrederii in sine si in ceilalti, al dependentei, al conduitelor de defensa, retragere si abandon, ca si pe un fond de maleabilitate.

   Toleranta fata de ceilalti are deci consecinte pozitive directe asupra persoanei, ducand la evitarea propriei anxietati, izolari, alienari, la afirmarea echilibrului si sigurantei de sine in raporturile interpersonale.

 

Intoleranta unei personalitati puternice poate face ca aceasta sa fie afectata, rece, insensibila, aspra, orgolioasa, nemultumita ( nemultumire exprimata prin infruntare directa, agresiva), aroganta, sarcastica, autocrata, insecurizanta si stresanta pentru cei din jur carora le produce teama.

Intoleranta unei personalitati slabe – face ca aceasta sa fie plangareata, sacaitoare, cusurgie, egocentrica, superficiala, nemultumita (nemultumire exprimata indirect prin barfa, calomnie, conduite subversive si manipulative), infantila, suparacioasa, obositoare si stresanta pentru cei din jur pe care ii agaseaza si irita constant.

Neacceptarea celorlalti tradeaza asadar o neimpacare a unei persoane cu sine insusi, ceea inseamna ca aceasta trebuie sa-si alinieze raporturile interpersonale, pentru a nu esua intr-o viata lipsita de satisfactii, multumire si linistea care decurg din stabilirea unor relatii interumane optime, ca si pentru cresterea autoacceptarii.

 

Din perspectiva bunavointei – acceptarea celorlalti se refera la capacitatea de a intelege oamenii asa cum sunt ei – cu defecte si calitati, cu realizari si esecuri, cu momente de varf dar si cu inevitabile caderi. Personalitatile puternice se manifesta prin: prietenie, respect, tendinta spre descoperirea si valorizarea celorlalti.

Bunavointa asociata unei personalitati puternice se manifesta prin: prietenie, respect, tendinta de a   descoperi si valoriza calitatile celorlalti, intelegerea problemelor lor, atitudine echilibrata fata de injurii, ostilitate si frustratii, toate acestea insotite de o tendinta combativa moderata, intemeiata pe argumente rationale (solicitari, apeluri justificate prin date si fapte obiective) si exprimata in maniera asertiva (isi sustine opiniile, isi apara drepturile sale fara a le incalca pe ale celuilalt).

Asociata unei personalitati slabe, bunavointa se manifesta prin calitatile mentionate mai sus, dar insotite de o tendinta combativa scazuta, intemeiata pe argumente mai ales emotionale (rugaminti), pe pacifism si exprimata in maniera non-asertiva (conciliere, compromis sau chiar cedare). La personalitatile slabe si prin natura lor dependente, se adauga si nevoia puternica de a place, de a fi acceptate, aprobate, iubite.

 

Lipsa de bunavointa, ca trasatura a unei personalitati puternice, o face pe aceasta sa fie: ostila, criticista, combativa si beligeranta, dispretuitoare fata de ceilalti, dominatoare ( adesea din pura placere de a supune si de cele mai multe ori pentru a-si compensa complexele de inferioritate) insotite de argumente emotionale (amenintari). Aceasta conduita combativa  se exprima predominant in maniera activ-agresiva (isi apara drepturile, punctul de vedere, incalcandu-le pe ale celorlalti).

In cazul unei personalitati slabe, lipsa de bunavointa se manifesta prin aceleasi trasaturi descrise anterior, dar unele componente isi schimba ordinea, in fuctie de pregnanta cu care se manifesta si anume – conduita combativa se intemeiaza in primul rand pe argumente emotionale si abia apoi pe cele rationale, iar in exprimarea acestei combativitati predomina modalitatea pasiv-agresiva asupra celei activ-agresiva.

Concluzie: Exista o vizibila asemanare de continut intre cele doua trasaturi: toleranta/bunavointa si intoleranta/lipsa de bunavointa, ele fiind de fapt complementare.

Intre cele doua extreme – personalitate puternica si personalitate slaba – exista multiple variante si combinatii intermediare.

Sesizarea nuantelor tine de abilitatea si experienta psihologului/psihoterapeutului.

 

*Taisia TRICA este psihoterapeut, specialist in psihoterapie integrativa, consiliere psihologica, consiliere institutionala, consiliere cariera si management