Traumele nerezolvate, mostenirea nedorita transmisa de mama copilului ei

9 august 2016 | 0 comentarii |

Traumele nerezolvate ale unei mame interfereaza cu capacitatea de a raspunde nevoilor copilului ei, afectand astfel dezvoltarea atasamentului fata de copil si contribuind la transmiterea traumei, urmatoarelor generatii.

 

Testele genetice previn afectiuni grave

Testele genetice previn afectiuni grave

Jumatate din bagajul genetic este mostenit de la mama, arata studiile de specialitate. Informatii extrem de pretioase despre codul genetic vine si dinspre bunici, atat dinspre cea materna cat si dinspre cea paterna, de la care se mostenesc aproximativ o patrime din aceste informatii. Restul vine de la tata.

Medicina ia serios in calcul riscul pe care o persoana il are in dezvoltarea  anumitor afectiuni, facand istoricul bolilor rudelor apropiate ale acesteia. Este necesar ca doctorul sa fie la curent cu istoricul medical al familiei si, in special, sa aiba cunostinta de antecedentele maligne ale mamei sau bunicilor, pentru a face o riscograma corecta. Sanatatea este definita ca fiind starea de bine fizic, mental si social, nu doar absenta infirmitatii sau a bolii. Bazandu-se pe aceasta definitie, specialistii cauta permanent cai de sprijinire a pacientilor, nu doar pentru a preveni sau diminua efectele bolilor cronice, cat mai ales pentru a le creste starea de bine.

Cercetarile medicale sprijinite pe studii fiziologice, biologice, chimice si genetice au explicat in multe cazuri de ce unele persoane au o mai mare predispozitie de a dezvolta anumite afectiuni, in timp ce altele, care evolueaza in conditii similare, au predispozitii diferite.

 

bebelusbolnavStudiile psihologice au adus explicatii suplimentare, care au individualizat riscurile si beneficiile bagajului genetic mostenit. Una dintre preocuparile care au dat mult de furca specialistilor este trauma psihica (constienta sau nu) pe care mama o poate transmite urmatoarelor generatii.  Uneori, un eveniment petrecut pe parcursul vietii sau o anumita circumstanta, cum ar fi cazurile de abuz sau pierderea unei persoane dragi pot fi traumatizante din punct de vedere psihologic. Expunerea la pericol sau pierderea unor persoane apropiate pot genera mai multe rezultate posibile.

Unul dintre acestea ar fi acela ca persoana traumatizata acumuleaza informatii din contextul respectiv, rezultand astfel o forma de adaptare si dobandirea de intelegere a situatiei, devenind astfel capabila sa evite pericolul viitor. In acest caz, trauma este considerata rezolvata.

In alte cazuri, persoana care se confrunta cu o trauma sau o pierdere majora sa pastreze prea multe informatii despre evenimentul traumatic sau chiar sa respinga importanta evenimentului intr-un mod maladaptativ pentru prelucrarea ulterioara a informatiilor,dupa cum dezvaluie cercetatorii P. Crittenden si A. Landini intr-o lucrare publicata in 2011.

 

mama cu bebelus Teoria atasamentului subliniaza calitatea relatiilor timpurii si felul in care acestea afecteaza modul de functionare al individului pe parcursul vietii. Relatia de atasament dintre mama si copil asigura supravietuirea copiilor precum si dezvoltarea lor emotionala, sociala si cognitiva. Mamele care sunt sensibile la semnalele copiilor lor, care sunt disponibile din punct de vedere emotional, perceptiv si receptiv la nevoile si starile de spirit ale copiilor lor, cresc sansele acestora de a dezvolta un atasament sigur.

In anul 1990, cercetatorul E. Hesse a constatat mai intai o asociere intre modelul de atasament al unui adult care si-a pierdut mama in copilarie si transmiterea ulterioara a atasamentului nesigur asupra propriului copil. De asemenea, sugarii cu mame care au suferit o trauma prezinta dificultati in a atinge o stare de confort si au un comportament speriat atunci cand se afla in prezenta mamei, releva o lucrare publicata in 2006 de S. Madigan si echipa sa de cercetatori.

 

geneticUn alt studiu recent, efectuat de o echipa de specialisti ai Colegiului de Medicina Baylor (Houston, Texas), a carui activitate legata de sanatatea mamei si a copilului este foarte apreciata la nivel international, dezvaluie datele unei cercetari realizate asupra a 47 de mame aflate la prima sarcina, o parte dintre participantele la studiu avand traume nerezolvate.

Atunci cand copiii au atins varsta de 11 luni, mamele au raspuns unui chestionar care privea nivelul de atasament fata de copil.

Ulterior, raspunsurile au fost comparate si s-a constatat ca mamele cu traume nerezolvate prezentau nesiguranta in ceea ce priveste atasamentul fata de copil, crescand astfel sansele transmiterii acestei probleme urmatoarei generatii. In schimb, mamele care se aflau in procesul de vindecare a traumei raspundeau mai bine nevoilor copilului, contribuind la dezvoltarea unui atasament sigur.

Experientele de viata sunt percepute astfel in umbra intamplarilor anterioare si a traumelor nerezolvate, iar lipsa rezolvarii de catre parinti a problemelor legate de aceste antecedente anticipeaza atasamentul dezorganizat si anumite tulburari de personalitate in cazul copiilor lor.

 

geneticaRezultatele acestui studiu sunt sustinute si la nivel neurobiologic. Folosind imagistica prin rezonanta magnetica functionala (IRM) s-a demonstrat impactul traumelor nerezolvate asupra raspunsului creierului atunci cand mamei i se arata o poza cu fata trista a copilului ei.

Mamele clasificate ca avand traume nerezolvate prezentau un nivel redus de activitate in amigdala, o structura neuronala cheie implicata in procesarea emotiilor, care este susceptibila atat la schimbari structurale cat si schimbari functionale in caz de trauma. Acest tip de raspuns lent al amigdalei a fost observat doar atunci cand mamele vizualizau imagini cu propriul copil aflat intr-o situatie de disconfort, nu si in cazul in care priveau imagini ale unor sugari necunoscuti, justificand astfel modul in care trauma este transmisa urmatoarelor generatii. Prin urmare, traumele nerezolvate pot interfera cu asteptarile si preceptiile unei mame privind propriul copil, compromitand astfel dezvoltarea unui atasament sigur intre ea si copil. Desi experimentul ar trebui refacut pe un esantion mai mare, acest studiu este primul care exploreaza corelatia intre atasamentul fata de copil si procesul de vindecare al traumelor mamei. Daca studiile urmatoare vor fi confirmate, se poate oferi o perspectiva clinica asupra transmiterii atasamentului nesigur intre generatii, in contextul unor traume nerezolvate.

Aparent fara legatura cu cele de mai sus se spune ca, in cazul in care copilul seamana cu mama din punct de vedere fizic, are sufletul si personalitatea tatalui si invers. Genetica, o stiinta in plina dezvoltare, va da, probabil, si acestei ipoteze, un raspuns.

                                                                    Analiza realizata de Ana-Maria DINESCU – biolog

 


Adaugati un comentariu


 

*