Verdict final în cazul unui copil cu sindrom Down, discriminat la școală

Deși sentința favorabilă vine la patru ani după ce a fost depusă plângerea, cazul se constituie într-un precedent important, care va împiedica apariția altor situații similare.

În urmă cu patru ani, cazul lui Andrei, un elev de 14 ani de la o școală din Botoșani, care suferă de sindrom Down, a ajuns în atenția publică din cauza faptului că acesta a fost discriminat la școală pe fondul dizabilității de care suferă, act la care au fost părtași deopotrivă colegii săi, părinții acestora, dar și cadrele didactice. La acea vreme, o serie de profesori printre care s-a numărat și diriginta copilului, au refuzat să facă adaptări curriculare şi educaţionale specifice şi necesare dizabilităţii lui Andrei, aşa cum prevede legea. Împotriva lui s-a creat chiar și o coaliție formată din părinții colegilor, care au solicitat excluderea sa din clasa în care învățau copiii lor, pe motiv că prezența sa îi împiedică pe aceștia să se pregătească pentru examenele naționale, prin faptul că deranjează orele, iar aceștia nu se pot concentra.

Fiind vorba de un caz clar de discriminare pe criteriul dizabilității, Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilităţi (CEDCD) a sesizat, în 2016, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD), instituție care a analizat plângerea și a parcurs toate celelalte etape necesare, iar în 2017 a decis că Andrei a fost discriminat și a sancționat unitatea de învățământ cu avertisment. Totodată, școala a fost obligată să adopte măsurile de incluziune necesare, fiind monitorizată în acest sens de CNCD, timp de o lună.

Reprezentanții școlii nu au fost însă mulțumiți de acest verdict, așa că au atacat în instanță decizia de sancționare venită din partea CNCD, și așa a început un lung proces care s-a întins până la finele lunii mai a acestui an. S-a apelat la toate căile de atac, ajungându-se în final la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aceasta fiind ultima instanță la care se mai putea apela.

Spre marea dezamăgire a reprezentanților instituției de învățământ din Botoșani, verdictul final nu le-a fost favorabil, instanța supremă decizând că Andrei a fost discriminat la școală de colegi, părinți acestora și de cadrele didactice, pe criteriul dizabilității de care suferă.

Deși verdictul vine la aproape patru ani de la consumarea faptelor, acesta este foarte important pentru prevenirea apariției unor cazuri similare în școlile din România.

Astfel, într-un comunicat prin care se anunță această sentință finală în cazul lui Andrei, reprezentanții CEDCD spun că, în conformitate cu precizările făcute de instanță în motivarea deciziei, „părinţii colegilor elevilor cu dizabilităţi, care se opun incluziunii, fac demersuri, acte de coalizare şi de petiţionare a instituţiilor în vederea excluderii copilului cu dizabilităţi de la clasă comit fapte de discriminare, care sunt sancţionabile contravenţional. Interferenţa acestora în actul educaţional al copilului cu dizabilităţi, din pricina condiţiei sale, nu este permisă de lege”. Astfel, părinții care recurg la astfel de demersuri pot fi sancționați și, totodată, acțiunile lor cu caracter segregaționist cad și sub incidența penalului.

Totodată, verdictul dat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie confirmă o dată în plus că Ministerul Educaţiei şi Cercetării, prin şcoli, are obligaţia legală de a adapta actul educaţional şi materialele educaţionale nevoilor copiilor cu dizabilităţi. „Refuzul de a face acest lucru reprezintă discriminare şi este sancţionabil. Incluziunea nu constă doar în permiterea accesului unui copil într-o şcoală, ci şi în facilitarea învăţării acelui copil, prin adaptarea conţinutului programei şcolare”, se mai arată în comunicatul CEDCD.