Viata dupa atacul cerebral

8 decembrie 2014 | 0 comentarii |

Hemiplegia, care face imposibila miscarea sau altereaza tonusul musculaturii membrelor, se poate trata, cu conditia ca recuperarea sa inceapa in cel mult doua luni de la debutul bolii, sustine dr. Cristina China, medic primar medicina fizica si recuperare medicala.

 

Dr. Cristina China

Dr. Cristina China

Accidentele vasculare cerebrale sunt tot mai frecvente in randul persoanelor tinere, iar diabetul, obezitatea si colesterolul crescut sunt motivele pentru care varsta la care apare un accident vascular cerebral este tot mai mica, sustin oamenii de stiinta de la Universitatea Cincinnati, SUA.

Cel mai frecvent, hemiplegia sau hemipareza se produce in urma unui accident vascular cerebral, (ischemic sau hemoragic), a unui traumatism cranio-cerebral, a unei tumori cerebrale sau a unei infectii a sistemului nervos central. In functie de cresterea sau scaderea tonusului muscular, hemiplegia poate fi spastica sau flasca, explica dr. Cristina China, medic prima medicina fizica si recuperare in cadrul Clinicii Bio Ortoclinic.

Deficitul motor apare din cauza unei leziuni a caii piramidale, fascicul de fibre nervoase care merg de la cortexul cerebral pana la diferite niveluri ale maduvei spinarii si transmit comanda de contractie muschilor, explica medicul. Urmarea, bolnavul nu mai pupate sta in picioare, nu mai poate merge, nu se poate hrani, imbraca sau spala. „Pe langa deficitul motor apar si alte pertubari ale functiilor normale cum sunt: alterarea echilibrului, tulburari de coordonare, pierderea controlului sfincterian, dureri musculo-articulare, dificultate la inghitire, tulburari de sensibilitate, tulburari de perceptie si comunicare, tulburari de vedere, pareza faciala, tulburari de personalitate si emotionale, tulburari cognitive, ajungand in cazurile grave pana la dementa”, precizeaza dr. Cristina China.

 

Accident vascular cerebral

Accident vascular cerebral

Diagnosticul reprezinta prima veriga a procesului de recuperare, in functie de acesta stabilindu-se atat strategia de recuperare cat si eventualele limitari in procesul de reabilitare. La stabilirea diagnosticului, dupa examenul clinic, pacientul trece prin mai multe teste de evaluare: scala FIM (Functional Independence Measure), aprecierea activitatilor zilnice ADL (Activities of Daily Living) si IADL ( Instrumental Activities of Daily Living) pentru evaluarea independentei functionale, scala VAS pentru durere, scala Ashworth modificata pentru testarea spasticitatii, scala FAC pentru evaluarea mersului, scala Rankin si fisa de bilant a pacientului hemiplegic, testul MMSE (Mini Mental State Evaluation) pentru evaluarea starii cognitive, precum si testarea compliantei si increderii pacientului fata de tratament.

Pentru intocmirea planului de recuperare este nevoie de un diagnostic corect si precoce, tratament medicamentos bine condus, identificarea deficitelor si dizabilitatilor ca si a limitarilor individuale (patologie preexistenta) urmate de stabilirea si adaptarea interventiilor terapeutice la acestea, corespunzator telurilor optime pentru fiecare pacient. Pacientul participa activ la elaborarea acestui plan, impreuna cu toti membrii echipei de reabilitare si cu familia. Planul va fi revizuit si actualizat in functie de evolutia pacientului, pe parcursul derularii tratamentului.

 

Electroterapie

Electroterapie

Dr. China insista asupra necesitatii constientizarii faptului ca starea pacientilor tinde sa se imbunatateasca in timp, dar gradul de recuperare a functiilor si durata recuperarii depind de tratamentul de reabilitare si de sustinerea familiei, oferite bolnavului.

Recuperarea bolnavului hemiplegic se face prin introducerea acestuia intrun plan de recuperare complex si individualizat, nelimitat de timp, care incepe in sectia de terapie intensiva si se continua atat intr-un serviciu de reabilitare medicala cat si la domiciliul pacientului”, mai spune dr. China, mentionand ca in astfel de cazuri, intarzierea mai mare de 2 luni a tratamentului recuperator dubleaza perioada de reabilitare.

In primele 6-8 luni de la instalarea bolii este necesar sa se faca recuperare continua. Specialistii recomanda efectuarea unui program zilnic de 1-2 ore, in una sau doua etape, minim 5 zile/saptamana, cel putin in primele 2-3 luni de la debut. Implicati in tratament ar trebui sa fie medicul neurolog, medicul de reabilitare medicala, psihologul, kinetoterapeutul, fizioterapeutul, ergoterapeutul si ortezistul.

 

Recuperare- kinetoterapie

Recuperare- kinetoterapie

Ulterior, in conditiile unei evolutii favorabile si a efectuarii independente a programului recuperator de catre pacient, sedintele supravegheate pot avea loc de 2 ori/saptamana, timp de minim 1 an. „Importanta tratamentului de reabilitare este enorma atat din punctul de vedere al beneficiilor aduse direct pacientului, cat si din punctul de vedere al societatii, bolnavul putandu-si recastiga autonomia pentru autoingrijire si uneori chiar activitatea productiva”, sustine specialistul Bio Ortoclinic.

Dr. Cristina China subliniaza ca succesul terapiei este in mare masura conditionat de gradul de colaborare al pacientului. „Trebuie sa reusim sa “impacam” pacientul cu boala sa, sa-l invatam ce inseamna reabilitarea in aceasta suferinta si cum sa foloseasca instrumentele pe care aceasta stiinta le are, pentru a-si controla si ameliora dizabilitatea indusa de boala”.

Tratamentul nu este sustinut insa doar de catre medici, ci si de aparatura de electroterapie pentru generarea curentilor de joasa si medie frecventa, de cea cu ultrasunete si unde scurte, de aparatul pentru laser-terapie si shockwave-terapie sau de cel pentru generarea de campuri magnetice de joasa frecventa. De asemenea, bolnavul are un program de recuperare in sala, cu kinetoterapeutul, folosind spalierul, bicicleta ergometrica, pedalierul, dar trece si pe la masa de terapie ocupationala, unde ii sunt testate sensibilitatea si abilitatea, precum si tensiunea din timpul tratamentului.

 


Adaugati un comentariu


 

*