Victor Babeș, românul care a scris primul tratat de bacteriologie din lume și a descoperit peste 50 de microbi

19 octombrie 2021 | 0 comentarii |

Astăzi se împlinesc 95 de ani de când Victor Babeș, unul dintre cei mai importanți savanți pe care i-a dat România la nivel mondial, a plecat din această lume, lăsând în urma sa o avere științifică uriașă, descoperind peste 50 de microbi și un vaccin împotriva turbării. Și pentru că tot vorbim în aceste zile despre cât de important era ca românii să fi fost vaccinați pentru a nu ne confrunta cu criza fără precedent a pandemiei de COVID-19, vom încerca să aflăm astăzi mai multe despre medicul şi bacteriologul Victor Babeş.

Fiu al unui avocat român și al unei unguroaice, Victor Babeș s-a născut la Viena, la 4 iulie 1854. A început să studieze artele la Budapesta, dar moartea de tuberculoză a surorii sale Alma l-a marcat, iar din dorința de a vindeca oameni, a renunțat la pictură și s-a înscris la Facultatea de Medicină din Viena, unde profesează ca demonstrator la catedra de medicină.  În 1872 revine la Budapesta, unde este numit asistent la catedra de anatomie patologică, unde rămâne până în anul 1872. Între timp, la Viena îşi ia diploma de „Doctor în medicină” şi titlul de „Docent” la Universitatea din Budapesta, unde este numit profesor de anatomie patologică şi bacteriologică.

A devenit faimos în centrele academice din lume după ce a publicat, în 1885, împreună cu savantul francez A.V. Cornil, primul tratat complet de bacteriologie din lume – „Les bactéries et leur rôle dans l’étiologie, l’anatomie et l’histologie pathologique des maladies infectieuses”. În câteva luni, Victor Babeş publică aproape 20 de lucrări ştiinţifice şi face o serie de descoperiri de importanţă deosebită. În 1895, Victor Babeș a formulat principiul serovaccinării. A preparat în laboratorul său diverse seruri şi vaccinuri pentru prevenirea şi combaterea în masă a unor boli transmisibile şi a fost unul dintre promotorii activi ai medicinei sociale din România. În 1900 a fondat Societatea anatomică și toată viața și-a dedicat-o științei.

 

Victor Babeș a lucrat și la Berlin, cu Robert Koch – cel care a dat numele bacilului Koch, bacteria care cauzează tuberculoza, după care a fost invitat să lucreze la Berlin și chiar în America. După primirea premiului francez acordat pentru primul tratat de bacteriologie, Kogălniceanu și Sturdza îl invită să devină membru al Academiei Române, la doar 35 de ani. Victor Babeş a fost membru corespondent (1 aprilie 1889), apoi membru titular (11 martie 1893) al Academiei Române, vicepreşedinte al Academiei Române (14 aprilie 1899-6 aprilie 1900; 8 octombrie 1918-11 iunie 1919), precum şi preşedinte al Secţiunii Ştiinţifice a Academiei Române (1922-1925). Discursul său de recepţie, rostit la 24 martie 1895, s-a intitulat „Despre transmiterea proprietăţilor imunisante prin sângele animalelor imunisante”.

Readus în România lui Carol I de rugămințile tatălui său și ale lui Dimitrie Sturza, lui Victor Babeș i se construiește un institut de cercetare. Astfel, în 1887, pune bazele Institutului de Patologie şi Bacteriologie din Bucureşti, primul institut de cercetări ştiinţifice înfiinţat în ţara noastră. Aici a organizat unul dintre primele centre de vaccinare antirabică din lume, după cel creat de Pasteur, la Paris.

În activitatea sa neobosită a descoperit o serie de microorganisme – dintre care o parte îi poartă numele și a inventat metode noi de tratament a unor boli. Între 1877 şi 1886 a tipărit 60 de lucrări științifice importante. „Caracteristic în activitatea lui este faptul că el n-a despărţit diferitele ramuri ale ştiinţelor medicale unele de altele, el n-a separat ştiinţele de practică. Babeş a rostit odată o minunată cugetare: «Cu cât un învăţat dominează mai mult ştiinţa, cu atât vederile sale devin mai largi, cu atât ele se întind mai mult peste marginile înguste ale specialităţii sale»“, arată profesorul Iacob Haller în lucrarea „Marele savant-patriot Victor Babeş”.

 

Deschizător de drum în medicina şi biologia universală și creator al şcolii române de morfopatologie şi microbiologie, Victor Babeș a fost un pionier al medicinii profilactice, s-a străduit toată viaţa să găsească vaccinuri, seruri preventive prin care omul să fie protejat de îmbolnăviri şi să i se poată fixa diagnosticul cu crtitudine. A căutat și a găsit metode prin care să fie transformați microbii ce dau anumite boli în microbi atenuaţi care, administrați omului sau animalelor, să le dea organismelor acestora rezistenţă contra bolilor date de aceiaşi microbi. A căutat, de asemenea, o metodă prin care să se poată înlătura bolile date de apele infectate și să se vaccineze populaţiile ameninţate de epidemii. În cadrul Institutului pe care-l conducea a înființat serviciul de vaccinare antirabică cu un vaccin descoperit chiar de el, menit să prevină apariţia acestei boli la cei muşcaţi de câini sau de lupi turbaţi. „Metodele originale proprii întrebuinţate în cercetări, tehnicile imaginate de el pentru rezolvarea necunoscutelor din experienţe, aparatele inventate de el, instrumente făurite de el au fost însuşite şi întrebuinţate în laboratoarele din toată lumea. Babeş a descoperit 50 de noi microbi. El a arătat că anumite asociaţii de microbi pot produce boli. În această problemă de o importanţă deosebită, ce a studiat-o în 1885, ce s-a realizat cu 60 de ani mai târziu este tratamentul cu antibiotice“, mai spune profesorul Haller, care mai spune că Victor Babeș s-a dedicat și cercetării anumitor boli fără leac la vremea respectivă, precum ciuma, holera, tuberculoza, răpciuga, lepra, gangrena pulmonară, febrele tifoide şi paratifoide, sifilis.

 

În domeniul turbării, descoperirile lui Victor Babeş au o valoare mondială incontestabilă, cercetările sale desfășurându-se pe parcursul a 50 de ani. Vaccinul contra turbării, preparat de savantul român la puţin timp după ce Pasteur imaginase vaccinul său, a dat rezultate strălucite în lupta pentru prevenirea bolii, iar metoda de vaccinare găsită de el a primit numele de «metoda românească». Deci după Pasteur, Babeş poate fi considerat între cei mai mari cercetători ai turbării, boală provocată de un virus. A adus, astfel, contribuţii de importață globală în studiul turbării, leprei, difteriei, tuberculozei, malariei, pelagrei etc., descoperind corpusculii virotici din celulele creierului animalelor turbate („Corpusculii Babeş-Negri”) şi peste 50 de germeni patogeni noi. În literatura de specialitate, agenţii patogeni care provoacă unele boli la animale au fost denumiţi „babesii”, iar respectivele boli – „babesiose” („babesia bovis” şi „babesia ovis”).

În 1892, a publicat împreună cu Gheorghe Marinescu şi Paul Blocq un „Atlas de Histologie patologică a Sistemului Nervos”.

Cartea sa despre turbare, publicată în 1912, este considerată un reper al ştiinţei în domeniu. Victor Babeș s-a preocupat şi de alte viroze precum rujeola, vărsatul, gripa, scarlatina, tifosul exantematic, febra aftoasă etc. și a studiat diferite boli infecţioase ale animalelor precum dalacul, holera găinilor, tuberculoza păsărilor etc. Tot în domeniul parazitologiei, Babeş are lucrări de seamă de malarie, trichinoză etc.

 

Ca urmare a cercetărilor sale din domeniul parazitologiei, Victor Babeş a fost considerat cel mai mare parazitolog din lume și pionier în prepararea şi folosirea serurilor. Considerat de însuşi Pasteur drept unul dintre cei mai competenţi specialişti în problemele turbării, datorită atât studiilor referitoare la anatomia patologică a acestei afecţiuni, cât şi perfecţionărilor aduse tehnicii de vaccinare antirabică, Victor Babeş a pus bazele experimentale şi clinice ale seroterapiei şi a introdus în România vaccinarea antirabică la numai trei ani de la iniţierea ei (tratament asociat: vaccin şi ser antirabic, cunoscut drept „metoda română de tratament antirabic”). A fost al doilea după Pasteur care a studiat „concurenţa vitală” dintre speciile bacteriene şi a introdus pentru prima oară în lume tehnica antibiogramei (Dicţionarul „Membrii Academiei Române”). În laboratoarele din Paris, metoda Babeş a fost folosită în prepararea serului antidifteric.

Victor Babeș a fost pasionat și de filosofie, iar în 1889 a înfiinţat publicaţia „Analele Institutului de Patologie şi Bacteriologie”, în 1939 – „România medicală” şi „Arhivele ştiinţelor medicale”  în 1895.

Opera lui Victor Babeş este inclusă în peste o mie de lucrări publicate, iar vieţii şi operei sale i-au fost consacrate numeroase cărţi şi articole.

 

Prodigioasa activitate științifică a savantului Victor Babeș a fost recunoscută nu doar de Academia Română, ci și de Academia de Medicină din Paris al cărei membru a fost, i s-a atribuit și distincția de ofiţer al Legiunii de Onoare, a fost membru al Comitetului Internaţional pentru Combaterea Leprei din Paris, precum şi triplu laureat al Academiei de Ştiinţe din Paris, fiind distins cu premiile „Montyon” şi „Bréant”. A primit Ordinul Naţional al Meritului Civil în grad Comandor (1891) al statului bulgar, Ordinul Steaua României, Coroana României, Ordinul Sanitar Civil în grad de Comandor (Bulgaria), Ordinul Coroana de Fier (Austria).

Victor Babeș a încetat din viață la 19 octombrie 1926, iar printr-un decret din 2 martie 1925 s-a hotărât ca „Institutul de Patologie şi Bacteriologie” din Bucureşti să se numească „Institutul dr. Victor Babeş”. În onoarea marelui savant român, numele său a fost atribuit, de asemenea, Spitalului de Boli Infecțioase și Tropicale „Victor Babeș” din București, Universității de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” din Timișoara și Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj Napoca – unde profesorul a predat după plecările medicilor unguri, după Primul Război Mondial.

În noiembrie 2018, a fost redeschis Muzeul Victor Babeş, aflat pe strada Andrei Mureşanu, în partea de nord a Capitalei. Aici poate fi admirată expoziţia permanentă „Victor Babeş – Principii, valori, moşteniri”, potrivit muzeulbucurestiului.ro.

 

 

 

 


Adaugati un comentariu


 

*