Zâmbește și dăruiește!

Mai sunt doar două zile până la Crăciun și deja ne-a cuprins emoția cu gândul la darul pe care-l așteptăm sub brad și la bucuria de a le dărui celor dragi un cadou pe care credem că și l-ar dori.

Zâmbim și ne gândim totodată la cei mai puțin norocoși, iar dacă le putem dărui o fărâmă de bucurie și putem aduce zâmbetul celor din jur, cu siguranță bucuria noastră va fi deplină…

 

Fesul roşu era pata de culoare ce se vedea printre nămeţi. Un ghemotoc de fetiţă înainta cu greu. Pantalonaşii îi erau uzi. Cu mănuşile mari, îşi ridică fesul ce-i alunecase pe frunte.

– Am obosit. Nu-mi mai simt picioarele.

Două alune şi vreo trei nuci au fost aruncate de veveriţele din copacii ce mărgineau aleea.

– Sunt pentru mine oare? se miră fetiţa.

– Da, da, da… numai şi numai pentru tine.

– Mulţumesc, şi desfăcu repede nucile, aruncând miezul în guriţa îngheţată.

– Ţi-ai piedut bucuria vârstei tale. Unde îţi este zâmbetul? întrebă curioasă o veveriţă.

– Nu mai pot zâmbi. Moş Crăciun nu a sosit la mine. Merg să-i duc personal scrisoarea.

– Micuţo, nu cred că ai procedat bine. E posibil să te rătăceşti, îi zice o veveriță.

– Părinţii tăi sigur se vor îngrijora, rostește alta.

– Ce ţi-ai dorit să primeşti? – o întreabă prima.

– Mi-am dorit… să o văd pe mama zâmbind. Vreau să fie fericită.

– Priviţi! E un cadou sub bradul acela! strigă o veveriţă.

– Copilă, deschide-l. Poate e pentru tine, o îndeamnă celalată.

– Sunt sigură că Moş Crăciun l-a pierdut, în grabă…

Cu mâinile roşii din cauza gerului aspru, copila a luat cadoul şi l-a strâns la piept. Ridcă ochii spre cer, şi spuse zâmbind:

– Mulţumesc, mulţumesc Moş Crăciun!

– Mergi acasă. Părinţii îţi vor simţi lipsa – au îndemnat-o veverițele.

Ajungând acasă, nici nu intră bine, şi mama o îmbrăţişă, zâmbind.

– Te-ai întors, draga mea. Ce emoţii mi-ai dat! Credeam că te-am pierdut – i-a zis mama, îmbrățișând-o.

– Mamă, ai zâmbit!…

– Da, copila mea. De săptămâna viitoare voi lucra într-un atelier de croitorie. Ne vom putea plăti datoriile.

– Mamă, Moş Crăciun ţi-a oferit această slujbă.

– Sigur, micuţo, şi femeia îşi strânse din nou fata la piept şi zâmbi.

– Mulţumesc şi pentru cadoul mamei, Moşule!, şopti fetiţa.

 

Sursă: Claudia Groza Lazăr