Povestea lui Moș Crăciun

Pe lângă simbolistica religioasă, creștinii celebrând în această zi Nașterea Domnului, Crăciunul este una dintre cele mai iubite sărbători, este prilej de bucurie în familie, părinţii, copiii și nepoţii se strâng laolaltă, îşi fac daruri, se bucură de clipele petrecute împreună.

 

Toți creștinii sărbătoresc Crăciunul și se bucură de darurile lui Moș Crăciun, cel mai iubit personaj din perioada sărbătorilor de iarnă.

Se spune că Moș Crăciun este un bărbat foarte bătrân, care trăiește împreună cu soția sa, doamna Crăciun, la Polul Nord. Este atât de bătrân încât nimeni nu își amintește să-l fi văzut vreodată altfel și nici nu se întreabă dacă acest bătrânel a fost vreodată tânăr. Totuși, se pare că Moș Crăciun a apărut în secolul I d.H., iar acest moment al venirii lui se sărbătorește diferit, în funcție de zonă și țară.

Se spune ca tot timpul anului, Moș Crăciun construiește jucării pentru copiii cuminți, ajutat de spiriduși. La Polul Nord, el primește scrisorile oamenilor din toată lumea, cu ceea ce-și dorește fiecare să găseasca sub bradul de Crăciun.

În Ajunul Crăciunului, Moșul își ia sacul cu daruri, îl pune în sania trasă de reni și merge să le ducă la casa fiecaruia, așezând darurile, de obicei, sub bradul împodobit.

Afirmarea lui Moș Crăciun și a Crăciunului ca sărbătoarea a copiilor a avut loc însă abia în 1843, când Charles Dickens a publicat celebrul „Cantec de Crăciun”, de multe ori ilustrat de cinematografie și în desenele animate.

Dar care este povestea Moșlui cel darnic și bun? Și cum face el ca să ajungă în fiecare casă și să aducă bucurie tuturor copiilor? Puţini sunt cei care ştiu povestea lui Moș Crăciun…

 

Cea mai cunoscută dintre legendele despre Moș Crăciun spune că acesta nu a fost un om bun încă de la început, dar o minune înfăptuită de Maica Domnului l-a făcut să se transforme în personjul bun pe care-l știm astăzi, cu toții.

Legenda spune că atunci când Fecioara Maria se pregătea să-L nască pe Iisus, i-a cerut lui Moş Ajun să-i ofere adăpost pentru a putea naște. Notivând că este sărac, acesta a trimis-o la fratele lui maimic dar mai înstărit, Crăciun, care avea unde să o adăpostească.

Fecioara Maria a mers acasă la Moş Crăciun, unde soţia lui, Crăciuneasa, care era o femeie bună, a primit-o, dar știindu-și soțul rău și necredincios, îi oferă adăpost în grajdul vitelor, pentru că soţul ei nu ar fi lăsat-o să intre în casă.

Apoi, fără a-i spune soțului, doamna Crăciun a ajutat-o pe Maica Domnului să nască pe pruncul Iisus. Când a aflat Moş Crăciun, acesta s-ar fi înfuriat şi și-a pedepsit soția tăindu-i mâinile.

Fecioara Maria însă ar fi vindecat-o pe Crăciuneasă, lipindu-i mâinile la loc. Când a văzut această minune și afând că în grajdul său s-a născut Domnul Iisus, Crăciun a înțeles că a greșit, așa că se căiește și îi cere iertare lui Dumnezeu, devenind astfel primul creștin. Se spune că s-a căit atât de mult, încât a doua zi și-a împărțit întreaga avere copiilor săraci, iar, de atunci, în fiecare an, în Ajunul Nașterii Domnului, Moș Crăciun vine cu sania trasă de reni, intră pe horn și pune sub brad cadourile mult așteptate de copiii cuminţi.

 

Există însă şi o altă legendă, care spune că Moș Crăciun era un bătrân sărman care trăia la marginea unui oraș și făcea jucării. Tot anul meșterea la ele cu dragoste și răbdare. Erau minunate și nu semănau una cu alta. În Ajunul Crăciunului, bătrânul meșter pleca să-și vândă jucăriile la târg. Dar pentru că oamenii din acel oraș nu erau prea bogați, meșterul le vindea jucăriile pe mai nimic. Asta nu-i scădea însă bucuria de a face jucăriile de care copiii să se bucure, după datină, în dimineața de Crăciun. Într-un an în care meșterul vânduse toate jucările și se întorcea spre casă, la marginea orașului s-a oprit și a privit pe fereastra unei case în care știa că locuiește o familie sărmană și se întreba ce jucării or fi primit cei trei copii din această casă.

Copiii visau cu voce tare și spuneau că s-ar bucura să aibă o jucărie, care le-ar fi de ajuns pentru a se juca toți trei cu ea, fără să se certe între ei. Bătrânul știa ca nu mai avea nici o jucărie și tare ar fi vrut să le dăruiască măcar una. Dar… minune! Pe fundul sacului, nu se știe de unde, a apărut una. Și astfel, dorința celor trei frați sărmani s-a îndeplinit.

În drum spre casă, bătrânul gândea: „Aș vrea să fac atât de multe jucării, încât sa dăruiesc câte una fiecărui copil din lume, dar mai ales celor sărmani, cărora n-are cine sa le cumpere”. Și mergând așa, dus pe gânduri, văzu în zăpadă un pui de căprioară care-l privea cu ochi triști.Se pare că se rănise la un picior. Cum a știut si cu ce a avut la îndemâna, bătrânul i-a legat rana și a ajutat puiul de căprioară să se ridice.

Atunci, ca din pământ, a apărut o sanie fermecată, purtată în zbor de niște reni minunați, iar hainele lui sărăcăcioase ale bătrânului s-au preschimbat într-unele neobișnuite, de culoare roșie. S-aurcat în sania fermecată și a fost dus într-o lume de basm, unde-l așteptau o mulțime de pitici care de atunci îl ajută dă facă tot mai multe și mai frumoase jucării, pentru fiecare copil din lume. Iar după numele sărbătorii, copiii i-au pus numele Moș Crăciun și așa a rămas până astăzi.

 

O altă legendă vorbeşte despre un păstor bătrân și câinele lui credincios. La lăsarea serii, bătrânul își dorea să-și găsească un loc în care să poată să se adăpostească peste noapte. Tot mergând prin noapte, câinele începe să-i vorbească bătrânului păstor și îi spune că vede o stea extrem de frumoasă pe cer și îl îndeamnă să o urmeze.

Bătrânul este de acord și urmează împreună lumina stelei. La un moment dat, într-un pustiu, găsesc un grajd în care se afla o femeie și Pruncul Ei. Pentru că afară se făcea din ce în ce mai frig, vitele din grajd încercau să-L încălzească, cu respirația loc, pe cel mic și pe mama Lui.

Văzând acestea, păstorul a învelit femeia și copilul cu cojocul din blană de oaie pe care-l avea pe el, iar pentru a nu-i fi frig peste noapte, el și câinele lui credincios s-au așezat între oi, să se încălzească.

Dis de dimineață, când dă să plece din grajd, bătrânil păstor este înconjurat de o lumină albă și strălucitoare. Își dă seama că se află în fața lui Dumnezeu. Pentru că i-a oferit Maicii și Pruncului haina ce o avea pe el, Dumnezeu l-a răsplătit și l-a pus să fie cel care aduce bucurii în fiecare an. Moș Crăciun i-a rămas numele până în zilele noastre.

 

În cultura românească, Moş Crăciun este un personaj cu trăsături bivalente: are puteri miraculoase, specifice zeilor şi eroilor din basme, dar şi calităţi şi defecte specifice oamenilor. La apariţia creştinismului, Crăciun era un zeu atât de venerat încât nu a putut fi exclus cu desăvârşire din Calendarul Popular şi din conştiinţa oamenilor care adoptaseră credinţa în Hristos.

Lingviştii nu s-au pus de acord cu privire la originea cuvântului „Crăciun”. Unii spun că ar fi moştenit din latinescul „creationem”, „creaţie” sau „naştere”, alte izvoare sugerează că la origine se află un cuvânt mult mai vechi, tracic, de dinainte de romanizarea Daciei. Alţi specialişti spun că ar proveni din slavă. Cel puţin opt sensuri diferite au fost asociate acestui cuvânt de-a lungul timpului.

De Crăciun, în toate zonele țării au loc o serie de practici care au în centrul lor colindele şi mesele rituale. Romanii au un obicei unic în lumea creștină, acela al tăierii porcului de Ignat, pe 20 decembrie. Gospodinele încep pregătirea bucatelor pentru masa de Crăciun, casa este curățată și împodobită cu crenguțe de brad, iar copiii fac repetiții pentru colindat.

Sărbătorirea Crăciunului începe, practic, de pe 24 decembrie, în Ajunul Crăciunului, când copiii primesc nuci, colaci, vin și bani drept rasplată pentru urarea și colindele lor.

Crăciunul mai este numit şi sărbătoarea familiei, este ocazia când părinţi, copii, nepoţi  se reunesc, îşi fac daruri, se bucură de clipele petrecute împreună în jurul mesei, cu credinţa că prin cinstirea cum se cuvine a sărbătorilor, anul care începe curând va fi unul care le va aduce belșug, noroc și sănătate.

 

Tradiţia legată de Moş Crăciun care împarte daruri copiilor cuminţi în noaptea de 24 spre 25 decembrie a apărut în secolul al IX-lea. El este îmbrăcat într-un costum roşu cu blăniţă albă pe margini, cizme negre şi o căciulă roşie, are o barbă mare şi albă ca zăpada.

Marele secret al adresei lui Moş Crăciun a fost divulgat în 1927, la un post de radio finlandez, de către Markus Rautio („Uncle Markus”), gazda emisiunii „Ora Copiilor”. El a declarat că Moş Crăciun locuieşte în Munţii Korvatunturi (în traducere „Muntele Ureche”), care se află în ţinutul Savukoski, la graniţa Finlandei cu Rusia.

Spiriduşii şi renii lui Moş Crăciun sunt personaje importante în legendele legate de Crăciun. Fiecare dintre cei şase spiriduşi are misiunea sa. Bushy Evergreen este inventatorul maşinii magice de fabricat jucării. În timpul anului, spiriduşii construiesc jucării. La locuinţa moşului sosesc zilnic o mulţime de scrisori trimise de copii din toată lumea. Shinny Upatree este cel mai vechi prieten al lui Moş Crăciun şi cofondator al satului secret din Laponia, de a cărui pază se ocupă Pepper Minstix. Alabaster Snowball este administratorul Listei celor Cuminţi şi Neastâmpăraţi, iar Sugarplum Mary este ajutorul soţiei lui Moş Crăciun. Wunorse Openslae a făcut sania lui Moş Crăciun şi o întreţine.

Cel mai cunoscut dintre renii lui Moş Crăciun este Rudolph. El îi conduce pe ceilalţi reni: Blitzen, Comet, Cupid, Dancer, Dasher, Donder, Prancer şi Vixen.

 

Redacția Sănătatea Buzoiană vă dorește Sărbători de Crăciun Binecuvântate, cu sănătate și bucurie în familie!