Ziua Internațională a Carității – Maica Tereza, simbol al voluntariatului și filantropiei

Ziua Internaţională a Carităţii a fost instituită de ONU, în 2012, pentru sensibiliza şi încuraja oamenii și societățile din lume să acorde mai multă importanță activităţilor de voluntariat şi filantropice.

 

Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) a stabilit, prin Rezoluţia /RES/67/105, ca data de 5 septembrie să fie dedicată marcării Zilei Internaționale a Carității, ca recunoaştere a rolului carităţii în atenuarea crizelor umanitare şi a suferinţei umane, în interiorul şi între naţiuni, precum şi a acţiunilor caritabile desfăşurate de organizaţiile şi persoanele din întreaga lume.

Data de 5 septembrie nu a fost aleasă întâmplător, fiind ziua în care, în 1997, a încetat să mai bată inima Maicii Tereza, călugăriță și misionară care și-a dedicat întreaga viață ajutorării semenilor, îngrijind copii, alinând suferinţe și promovând iubirea, altruismul și pacea. Datorită eforturilor ei, milioane de bolnavi şi muribunzi au primit adăpost şi au fost trataţi în dispensare mobile sau în clinici specializate şi sute de mii de copii abandonaţi au fost îngrijiţi şi daţi spre adopţie.

Pentru pentru o viaţă închinată semenilor din lumea întreagă și pentru toate faptele bune realizate în întreaga sa viață, în 1997, Maica Tereza a fost răsplătită cu Premiul Nobel pentru Pace.

 

Maica Tereza (pe numele de botez Agnes Gonxha Bojaxhiu) s-a născut la 26 august 1910, la Skopje, din părinți catolici, de origine albaneză. În 1929 a plecat în India, unde s-a dedicat celor nevoiaşi. A deschis o şcoală în aer liber şi o casă pentru cei fără adăpost, a convins autorităţile locale să facă donaţii pentru această cauză și a adus alinare celor aflați în nevoie sau în suferință, iar în 1948, a devenit cetăţean indian.

În 1950, Maica Tereza a fondat, în în Calcutta, Ordinul „Misionarele Carităţii”, organizație caritabilă recunoscută ulterior de Vatican şi subordonată Papei, care a devenit cunoscută în întreaga lume pentru ajutorul oferit celor săraci şi bolnavi. În 1995, Ordinul susţinea financiar, din donaţii publice, 534 de cămine din 115 ţări, iar în 1997, congregaţia număra 4.000 de surori în 610 fundaţii din 123 de ţări.

„Dacă nu poţi să hrăneşti o sută de oameni, atunci hrăneşte unul singur”/ „Nu lăsa pe nimeni să plece de la tine fără a-i aduce bine şi fericire!” – sunt principii după care trăia Maica Tereza, iar acțiunile sale de caritate s-au bucurat de apreciere globală și au fost recunoscute prin numeroasele premii și distincții.

 

În 1979, Maica Tereza a primit Premiul Nobel pentru Pace „pentru munca depusă în lupta pentru depăşirea sărăciei şi a nesiguranţei, care constituie ameninţări la adresa păcii”, iar ea, primind distincţia „spre slava lui Dumnezeu şi în numele săracilor”, i-a rugat pe cei din comisia Nobel să renunțe la dineul oferit după premiere, afirmând că „Sunt 6.000 de dolari pe care i-aş putea folosi pentru hrana săracilor din Calcutta. Cu banii ăştia mănâncă un an întreg”.

Pe 5 septembrie 1997, inima Maicii Tereza a încetat să mai bată. A fost înmormântată în sediul central al congregaţiei Misionarele Carităţii de pe Lower Circular Road din Calcutta, iar la ceremonia religioasă au participat 400 de demnitari din 23 de ţări ale lumii.

Mormântul ei a devenit loc de pelerinaj şi de rugăciune pentru oameni de orice credinţă, vârstă sau statut social.

 

În anul 1999, datorită sfinţeniei ei şi a harurilor obţinute prin mijlocirea Maicii Tereza, Papa Ioan Paul al II-lea a aprobat deschiderea cauzei de canonizare, iar la 20 decembrie 2002 a aprobat decretele asupra virtuţilor eroice şi a miracolelor sale, admițând ca miracol vindecarea de cancer abdominal a indiencei Monica Besra, care a mărturisit că a purtat un medalion cu fotografia Maicii Tereza, din care s-au prelins „seminţe de lumină” care i-au vindecat tumoarea.

La 19 octombrie 2003, în cadrul unei slujbe ce a avut loc la Vatican, Maica Tereza a fost beatificată de Sfântul Scaun, ca pas necesar pentru canonizarea şi trecerea ei în rândul sfinţilor Bisericii Romano-Catolice. A primit dreptul de a fi numită, în mod oficial, „Binecuvântată” şi de atunci este sărbătorită de catolici, anual, pe 5 septembrie.

Pe 4 septembrie 2016, Papa Francisc a oficiat, în faţa a mii de credincioşi adunaţi în Piața Sfântul Petru din Vatican, slujba de canonizare a Maicii Tereza, sub numele de Sfânta Tereza de Calcutta. Aproximativ 1.500 de oameni fără adăpost din Italia au primit atunci locuri de onoare la ceremonia urmată de un prânz servit de 250 de călugăriţe şi preoţi ai ordinului Surorilor de Caritate, la solicitarea Papei.

 

Caritatea, la fel ca voluntariatul şi filantropia, susţine legături sociale reale şi contribuie la crearea unor societăţi cuprinzătoare şi mai rezistente, arată ONU.

Caritatea înseamnă a dona bani sau anumite bunuri, dar mai ales a dărui o parte din timpul tău și de a face un cât de mic gest de bunătate față de cei din jur:

– Donează pentru o cauză: identifică o organizaţie de caritate care susţine o cauză în care crezi şi donează pentru a contribui la eforturile lor.

– Fii voluntar: timpul tău poate avea un impact semnificativ. Implică-te într-o organizaţie locală sau oferă-te voluntar pentru a ajuta pe cineva în nevoie.

– Ajută pe cineva în jurul tău: un gest mic de bunătate, un zâmbet, o vorbă bună sau un gest de generozitate poate face o zi mai bună pentru cineva.

– Împărtăşeşte-ţi povestea: foloseşte mediile sociale pentru a inspira şi motiva pe alţii să se implice în acţiuni de caritate.

– Educaţie şi conştientizare: învaţă mai mult despre problemele sociale şi cauzele care te preocupă, apoi împărtăşeşte cunoştinţele cu alţii.

– Organizează evenimente de strângere de fonduri: poţi organiza evenimente caritabile pentru a colecta fonduri pentru o cauză care contează pentru tine.

 

Psihologii spun că o faptă bună, un gest de bunăvoință, un zâmbet sau o mângâiere adusă unei persoane aflată în nevoie are efecte benefice și asupra sănătății celui care dăruiește; în creier se eliberează endorfine, care conferă o stare generală pozitivă şi un sentiment de mulţumire interioară.

Oamenii de ştiinţă au descoperit că persoanele care au considerat important să-i ajute pe ceilalţi sunt mai fericite odată cu trecerea timpului. Un profesor de psihologie care a studiat fenomenul timp de 20 de ani a observat că dacă faptele bune au loc odată pe săptămână, fericirea este mai mare. Atunci când facem bine, devenim mai motivaţi să continuăm în același fel, iar dacă ne gândim la clipele în care i-am ajutat pe cei din jur vom simţi nevoia să-i ajutăm din nou. Când reflectăm asupra faptelor trecute şi dorim să ajutăm mai mult, ne simţim mai bine decât atunci când ne gândim la momentele în care alţii ne-au ajutat pe noi.

„Un pom este cunoscut prin fructele sale, iar un om prin faptele sale. O faptă bună nu este niciodată pierdută. Cine seamănă bunăvoinţă, culege prietenie; iar cine plantează bunătate, culege dragoste”- Sf. Vasile.

 

Caritatea poate atenua cele mai grave efecte ale crizelor umanitare, poate completa serviciile publice din domeniile sănătatății, educaţiei, locuinţelor şi protecţiei copilului. În același timp ajută la promovarea culturii, ştiinţei, sportului şi protecţia patrimoniului cultural şi natural, promovează drepturile celor marginalizaţi şi defavorizaţi şi răspândeşte mesajul umanităţii în situaţii de conflict.

În Agenda 2030 privind dezvoltarea durabilă, adoptată în septembrie 2015, ONU atenționează că eradicarea sărăciei în toate formele şi dimensiunile ei, inclusiv formele sale extreme, constituie cea mai mare provocare globală şi o cerinţă indispensabilă pentru dezvoltarea durabilă. Totodată, dezvoltă spiritul de solidaritate globală consolidat, axat în special pe nevoile celor mai săraci şi mai vulnerabili, recunoscând rolul sectorului privat şi pe cel al organizaţiilor societăţii civile şi al organizaţiilor filantropice în implementarea obiectivelor sale.