Ziua Internațională a Stomatologului, ziua în care mulțumim pentru zâmbete frumoase
Ziua Internațională a Stomatologului este celebrată anual, la data de 9 februarie, cu scopul de a promova importanța sănătății orale și a serviciilor stomatologice și pentru a încuraja oamenii să-și îmbunătățească sănătatea dentară și să se protejeze.
Începând cu anul 1984, la inițiativa Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi a Societății Internaţionale a Stomatologilor, la data de 9 februarie se sărbătorește Ziua Mondială a Stomatologului – International Day of Dentist, sărbătoare care are ca scop creșterea gradului de conștientizare a importanței stomatologiei și igienei bucale, dar și o ocazie ca pacienţii să își exprime aprecierea și recunoștința faţă de medicii stomatologi, pentru grijă pe care o au pentru ca noi să avem un zâmbet frumos și sănătos.
„Cu ocazia Zilei Mondiale a Stomatologului, onorăm astăzi dedicarea și expertiza colegilor noștri din domeniul stomatologiei. La Mulți Ani tuturor profesioniștilor care activează în această industrie! Stomatologia nu este doar o profesie, ci o chemare la baza căreia stă grija pentru cei din jurul nostru. Vă mulțumim pentru serviciile medicale de înaltă calitate oferite, în fiecare zi, pacienților. Cu această ocazie specială, reafirmăm importanța colaborării între profesioniștii din această industrie. Veți găsi în CMSR un aliat pregătit să vă protejeze drepturile și un partener transparent, motivat să susțină progresul stomatologiei din România”, a transmis conducerea Colegiului Medicilor Stomatologi din România (CMSR).
SFanta Apolonia
În aceeași zi este sărbătorită Sfinta Apollonia, considerată patroana medicilor dentiști și a celor suferinzi de dureri de dinți. Potrivit unei legende, atunci când numele ei se pronunță, durerea de dinți dispare!
Sfânta Apollonia a făcut parte dintr-un grup de fecioare martire care au suferit, în Alexandria, în timpul unei răscoale locale împotriva creștinilor. Se crede că a fost torturată și toți dinții i-au fost smulși sau sparți cu violență extremă, apoi a fost amenințată că va fi arsă de vie, dacă nu îl va huli pe Dumnezeu. Ea a cerut să i se dezlege mâinile și a zis: „Dumnezeu va pune capăt suferinţelor mele”, după care s-a aruncat de bună voie în flăcări. În anul 300 d. H., la 9 februarie, a fost canonizată, devenind Sfânta Mare Muceniţă Apollonia, diaconița. Mai târziu, în Evul Mediu, breasla medicilor stomatologi și a dentiştilor a adoptat-o drept protectoare, motiv pentru care s-a stabilit ca Ziua Mondială a Stomatologului să fie celebrată în aceeași zi cu cea a comemorării Sfinteli Apollonia.
Afecțiunile stomatologice au reprezentat dintotdeauna o problemă de sănătate, iar istoria stomatologiei ne confirmă acest lucru. Sub o formă rudimentară, stomatologia a fost practicată înca din Epoca Antică, urme ale practicării acestei ramuri a medicinei datând din anul 7000 î.H., când popoarele de pe Valea Indului din Pakistan practicau o formă incipientă a stomatologiei, folosind pentru tratarea problemelor danturii un fel de burghiu, ca instrument.
Se crede chiar că vechii stomatologi au folosit prototipul primei bormaşini stomatologice cu 9.000 de ani în urmă… Această descoperire a fost făcută de cercetătorii din SUA şi Franţa, în provincia Belucistan din Pakistan, unde au fost desoperite cadavrele unor oameni care au trăit în Secolele al IV-lea şi al VI-lea, î.H., care aveau găuri cu plombe de un diametru perfect, de 1-3 milimetri, şi o adâncime de 3,5 milimetri.
Despre arta vechilor stomatologi vorbeşte şi faptul că erau puse plombe şi la dinţii la care accesul este unul destul de dificil.
Stomatologie – Egiptul antic
Mesopotamia și Egiptul antic sunt însă considerate leagănul stomatologiei. Primul stomatolog cunoscut venea din Egipt și a fost identificat ca trăind în jurul anului 2.600 î.H. sub numele de Hesy-Re. Pe piatra lui de mormânt au fost inscripționate cuvintele „cel mai grozav dintre cei care se ocupă cu dinții și dintre medici.”
Mai mult, se consideră că egiptenii practicau intervenții chirurgicale dentare încă din anul 3000 î.H., deși nu există dovezi serioase care să susțină aceste presupuneri.
Dovezi ale practicării stomatologiei în Epoca Antică au fost găsite și în scrierile lui Hipocrate și Aristotel, care fac referire la tratamente împotriva deteriorării dinților, împotriva gingivitei și a ceea ce mai târziu s-au numit boli parodontale.
Primele încercări de înlocuire a dinților (implant dentar) datează din jurul anului 600 î.H. în Phoenicia (Libanul de azi), unde dinții lipsă erau înlocuiți cu dinți de animale și fixați cu un șnur.
În trecut, extracția era singura posibilitate de tratare a afecțiunilor care provocau dureri și infecții dentare. În Evul Mediu, călugării efectuau extracțiile, dar între anii 1130 – 1160, edictele papale au interzis acestora să se mai ocupe de astfel de probleme de sănătate, iar extracțiile au început să fie realizate de bărbieri.
Istoria stomatologiei prezintă unul dintre cele mai importante momente ale medicinei moderne care a avut loc în anul 1685, când apare primul manual dentar. Mai târziu apare și prima lucrare academică în cadrul căreia autorul Pierre Fauchard descrie stomatologia drept o profesie modernă. Lucrarea a fost scrisă în anul 1728 și a fost intitulată ,,Dentistul Chirurg”. Astfel, unul dintre părinții fondatori ai stomatologiei moderne este Pierre Fauchard, cel care a introdus în domeniul medical primele plombe dentare și a vorbit pentru prima dată despre protezele dentare.
În 1816, Auguste Taveau a realizat un prim amestec de amalgam dentar, din monede de argint și mercur. Invenția a fost folosită ani de-a rândul în scopul umplerii cariilor dentare. În 1839, Charles Goodyear descoperă cauciucul vulcanizat, care a constituit baza protezelor dentare.
Prima freză dentară mecanică a fost patentată în anul 1871 de către James Morison Beall. În anul 1900, cabinetele stomatologice au început să folosească frezele dentare acționate electric, care au ușurat munca medicilor și au crescut confortul pacienților. În 1957, John Borden a inventat prima freză de mare viteză, care putea atinge până la 300 000 de rotații pe minut! Chimistul german Alfred Einhorn este cel care a formulat primul anestezic local pentru stomatologie numit procaină. Acest anestezic local este folosit în ziua de astăzi atât de des încât este greu să ne gândim cât de mult au avut de suferit pacienții înainte de inventarea acestuia… De-a lungul timpului, marile descoperiri și invenții ale domeniului medical au făcut posibilă tratarea afecțiunilor dentare, dar și dezvoltarea stomatologiei drept domeniu de sine stătător.
În România, domeniul stomatologiei a devenit subiect de studiu în anul 1890, când doctorul Pavel Macarovici a înființat la Iași prima societate a dentiștilor – „Chirurgia dentistică”. La începutul secolului XX, stomatologia a devenit ramură oficială a medicinei, iar în anul 1919, la Cluj, a fost deschisă în cadrul Facultății de Medicină, prima Clinică de stomatologie, unde în 1929 s-a ținut primul curs, care permitea studenților la Medicină generală să se specializeze ulterior ca stomatologi.
Alma Mohora devine, în 1921, prima femeie medic stomatolog din România și prima care a obținut doctoratul în medicină, precum și prima femeie cadru didactic universitar, dar se retrage din cariera didactică în 1933 și profesează doar ca medic stomatolog în ambulatoriul de stomatologie din Cluj.
Doctorul Dan Theodorescu obține, în 1935, titlul de medic primar pentru chirurgie maxilo-facială și înființează prima secție clinică de chirurgie oro-maxilo-facială din România. Sub conducerea sa, Institutul Clinic-Stomatologic se mută la Spitalul Colentina, iar în anul 1948 se transformă în Facultatea de Stomatologie.
Astăzi, o simplă carie este tratată în mai puțin de jumătate de oră. Tehnicile au evoluat odată cu trecerea timpului, iar aparatura utilizată de către medicii stomatologi este una de ultimă generație. Din păcate, mai bine de jumătate dintre români amână vizita la dentist, 20% nu au fost niciodată, iar un procent îngrijorător de mare apelează la medicul stomatolog doar atunci când apare o urgență. Deseori însă, problema dentară se agravează și poate duce și la alte complicații.
La ora actuală, în România sunt aproape 30.000 de medici stomatologi, care profesează în aproape 16.000 de cabinete și clinici stomatologice private sau în cele aproape 500 de cabinete stomatologice școlare (doar unul în mediul rural) aflate în subordinea autorităților locale.
157 dintre medicii stomatologi din rețeaua școlară profesează în Capitală. Cu ocazia Zilei Mondiale a Medicului Stomatolog, ASSMB i-a felicitat pentru „grija și profesionalismul cu care își desfășoară activitatea zi de zi pentru asigurarea unor zâmbete sănătoase elevilor și studenților din unitățile de învățământ de stat din Municipiul București”, subliniind că eforturile lor „se materializează printr-o îmbunătățire constantă a serviciilor și tratamentelor stomatologice oferite, precum și adaptarea continuă la nevoile și provocările cotidiene”.
„În această zi specială, felicităm medicii stomatologi din rețeaua școlară pentru munca nobilă depusă cu scopul asigurării unor zâmbete frumoase și a unor dinți sănătoși copiilor noștri! Această profesie dificilă și, totodată, atât de importantă, necesită multă atenție, acuratețe și răbdare, scopul final fiind sănătatea viitoarelor generații”, a transmis dr. Oana Criu, medic stomatolog.
