TERAPEUTUL TAU: Un psihoterapeut – o credinta !
Este important sa fim atenti, nu numai la experientele exterioare, ci si la cele interioare, care ajuta la inaintarea noastra spirituala.
Psiholog Taisia TRICA
Deseori ii intreb pe cei pe care-i consiliez daca ei „traiesc sau supravietuiesc”. Deseori raspunsurile lor graviteaza in jurul substantivului supravietuire. Nu spun ca este usor sa traim, dar spun ca suntem datori sa incercam. Cum ? Poate fiind mai prezenti in propriile noastre existente, mai putin obsedati de control, mai empatici si mai racordati la valori precum binele, adevarul si frumosul.
Existenta nu este usoara pentru nimeni, nu este un lan de grau plin de maci, inseamna schimbari, inseamna ca vin peste noi furtuni, ierni grele, arsite, dar… felul in care ne raportam la acestea ramane doar in sarcina noastra.
Poate este vremea sa ne relaxam un pic, sa ne zambim unii altora, sa ne privim in ochi si sa ne salutam cu adevarat, sa ne bucuram de fiecare dimineata care ne este daruita si de fiecare incercare care ne este data spre cresterea noastra. Nu sunt sau nu am fost una dintre persoanele cele mai pozitive, dar am acceptat ca pot sa invat si am invatat.
Am putea crede ca este necesar sa ni se intample ceva «special» ca sa facem ceva, dar nu este asa.
Este important doar sa ne ascultam si sa dorim sa intram in conctact cu Universul. Universul din noi tanjeste permanent dupa optimum dat de legile universale.
Nu cred in umilinta, cred in afirmare, nu cred in razbunare, cred in asertivitate, nu cred in autosuficienta, cred in evolutie, nu cred in soarta, cred in destin, dar stiu ca este important sa dau trecerii mele prin lume un sens.
Ceea ce traim nu are intotdeauna o explicatie, dar are cu siguranta un sens, o semnificatie.
Sunt oameni care cred ca motivatia dominanta a vietii lor este fuga de schimbare. Traim intr-o lume a schimbarii, deci a gandi ca nu e posibil sa te schimbi este o idee aflata intre iluzie si amagire.
Va propun un alt mod de a gandi, unul integrator. A gandi bine inseamna a percepe lucrurile in modalitati multidimensionale. Vom exersa astfel calitatea de a fi complet, total. Cu totii ne intrebam care este sensul vietii. Cred ca suntem aici sa invatam, adica sa evoluam.
Viata ar putea fi privita ca o serie de ocazii de a invata si a alege. In mod tipic, efortul de a crea impreuna cu Dumnezeu si sub calauzirea lui este un proces continuu de inmugurire, dezvoltare si inflorire.
Este inutil sa traiesti si sa ai experiente variate daca nu inveti din ele nimic despre tine si despre lume.
Este important sa fii atent, nu numai la experientele exterioare, ci si la cele interioare, care ajuta la inaintarea noastra spirituala.
Soren Kierkegaard spune : „Un om poate face lucruri extraordinare si poate asimila o cantitate uriasa de cunostinte fara sa se inteleaga totusi pe sine insusi. Dar suferinta te intoarce spre tine insuti. Daca reusesti, atunci acolo, in interiorul tau, se afla inceputul invatarii”.
Exersarea eului observator este esentiala, deoarece astfel putem spera in dezvoltarea eului transcendent.
Devenim mai constienti de intreaga gama a gandurilor si sentimentelor noastre, ne simtim mai putin amenintati de cunoasterea defectelor si putem mai usor integra si aprecia tot ceea ce suntem.
Sunt dese momentele cand Dumnezeu ne transmite un mesaj simplu : „Tu fa-ti datoria si lasa-ma pe mine sa conduc !”.
Pe cat de simplu, pe atat de greu de acceptat si de pus in practica de catre unii dintre noi.
Persoana care se dedica voit invatarii si dezvoltarii spirituale isi aliniaza vointa voii lui Dumnezeu si intra in armonie cu ordinea nevazuta a lucrurilor.
