176 de ani de Învățământ Medical Superior în România

La data de 29 iulie 1857, la iniţiativa şi sub conducerea medicului Carol Davila, a fost înfiinţată, la București, Şcoala Naţională de Medicină şi Farmacie, pe bazele căreia s-a dezvoltat actuala Universitate de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”.

 

 

În urmă cu 167 de ani, medicul Carol Davila (1828-1884), medic și farmacist român de origine franceză, în colaborare cu Nicolae Kretzulescu (1812-1900) doctor în medicină la Paris și om politic, care deschisese la Spitalul Colţea din Bucureşti o şcoală de mică chirurgie în 1842, puneau bazele Școlii Naționale de Medicină și Farmacie, atestată oficial la 16 august 1858, prin Ofisul 1092.

Creată cu scopul de a forma ofițeri de sănătate și farmaciști ,,pentru serviciul sanitar al armatei, al spitalelor și districtelor, precum și veterinari”, noua instituție de învățământ medical superior avea la început 110 elevi (40 pentru armată, 50 pentru districte și 20 pentru farmacie). Diplomele şi titlurile date de şcoală erau acelea de ofiţeri de sănătate, maeştri în farmacie şi de veterinari. Pe măsură ce numărul de studenți și cerințele educaționale au crescut, școala a suferit multiple transformări și extinderi.

În 1862, Școala Naţională de Medicină, Farmacie şi Veterinărie devine Şcoala Naţională de Medicină, având cursuri distincte de medicină, farmacie şi medicină veterinară. Cei mai buni dintre absolvenți, după ce susțineau examenul de bacalaureat în științe organizat după regulile sistemului francez, erau trimişi la marile facultăţi din Paris, Roma, Berlin şi Viena, de unde se întorceau doctori în medicină și deveneau în același timp profesori.

 

La 12 noiembrie 1869 se înfiinţează, în cadrul Universității din București, Facultatea de Medicină, sub îndrumarea doctorului Carol Davila, căruia i se datorează și înființarea primelor societăți  științifice medicale – „Societatea medicală” (1857) „Societatea de cruce roșie” (1876) și „Societatea științelor naturale” (1876) -, precum și a revistelor „Monitorul medical” (1862) și „Gazeta medicală” (1865).

Facultatea de Medicină din București este prima instituţie de învăţământ superior medical din România și își începe cursurile 10 zile mai târziu, la 22 noiembrie. A fost începutul unei noi ere în educația medicală din România, oferind studenților acces la o educație interdisciplinară și la resurse academice complexe.

În 1873, la Facultatea de Medicină din București se susțin primele teze de doctorat. Până în 1888 s-au susținut, în paralel cu tezele de doctorat, 19 diplome de licență în medicină, iar începând cu anul 1885, nu se mai admit în facultate studenți fără bacalaureat. După 1888, absolvenții facultății trebuie să susțină o teză de doctorat, pentru a obține titlul de doctor în medicină și chirurgie.

 

Printre profesorii de seamă care au contribuit la dezvoltarea învățământului medical din București se numără, așa cum se menționează în istoricul Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” (UMFCD), alături de Carol Davila, Iacob Felix (1832-1905) – fondatorul școlii de igienă, cu preocupări de medicină generală, Alexandru Marcovici (1835-1886) – inițiatorul clinicii medicale; Nicolae Turnescu (1819-1890) – primul decan al Facultății de Medicină care, alături de Constantin Dumitrescu-Severeanu (1840-1930) a întemeiat clinica chirurgicală, Zaharia Petrescu (1841-1901) – fondatorul terapeuticii medicale; Alexandru Sutzu (1837-1919), care pune bazele medicinii legale și ale psihiatriei.

Anul 1887 a marcat o nouă etapă în dezvoltarea Facultății de Medicină din București și o dată memorabilă în istoria științei românești. Trei savanți vin ca profesori la conducerea unor catedre principale ale facultății: Victor Babeș (1854-1926), unul din marii bacteriologi și anatomo-patologi ai epocii sale; George Assaky (1855-1899), fondatorul școlii de chirurgie experimentală și Nicolae Kalinderu (1832-1902), eminent clinician, inițiatorul orientării anatomo-clinice în medicina românească.

 

Timp de treizeci de ani după înfințare, Facultatea de Medicină din Bucureşti nu a avut un local propriu. Decanatul, biblioteca şi două laboratoare funcţionau în clădirea Universităţii București, amfiteatrul de anatomie şi cel de anatomie patologică la Spitalul Colţea, iar celelalte laboratoare în diferite imobile, pe străzile Brezoianu, Sf. Spiridon, Batiştei.

În anul 1883, după modelul Institutului de Patologie din Innsbruck (Austria), a fost inițiată construcția clădirii Facultății de Medicină. Clădirea a fost ridicată după planurile arhitectului Louis Pierre Blanc (1860-1903), iar construcţia a fost terminată parțial, în 1901. La 1 octombrie, în noul local s-au deschis cursurile şi laboratoarele.

Clădirea Facultății de Medicină a fost complet terminată şi inaugurată în ziua de 12 octombrie 1903, când s-a inaugurat și statuia lui Carol Davila, aşezată în faţa facultăţii, realizată de sculptorul Carol Stork, turnată în bronz în atelierele Şcolii de artă şi meserii din Bucureşti, în urma unei inițiative luată la primul Congres medical naţional, care a avut loc la Bucureşti, în octombrie 1884.

 

De-a lungul timpului, Școala Națională de Medicină și Farmacie, devenită ulterior Facultatea de Medicină și apoi Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” (UMFCD) din București este locul unde au activat numeroase personalități ale medicinei românești și internaționale: Thoma Ionescu (1860-1926) – fondatorul chirurgiei moderne românești, inovatorul rahianesteziei superioare; Gheorghe Marinescu (1863-1938), întemeietorul școlii românești de neurologie, Ion Cantacuzino (1863-1934), bacteriolog și biolog, imunolog și epidemiolog, creatorul școlii românești de medicină experimentală.

După primul război mondial se remarcă: Ion Nanu Muscel (1862-1938), clinician și creator de școală; Anibal Theohari (1873-1933), creatorul terapeuticii experimentale și al balneologiei; Ernest Juvara (1870-1933), inovator în tehnica chirurgicală și instrumentală; Alexandru Obregia (1860-1937), care a ilustrat știința psihiatriei; Mina Minovici (1858-1933), creatorul și organizatorul științific al medicinii legale în România; Francisc Rainer (1874-1944), erudit anatomist și antropolog; Constantin I. Parhon, promotor al endocrinologiei și al biochimiei; Dimitrie Bagdasar (1893-1946), fondatorul școlii de neurochirurgie; Constantin Ionescu-Mihăiești (1883-1962), reprezentant al școlii românești de microbiologie, organizator al practicii de producere a serurilor, unul din fondatorii Institutului „Dr. I. Cantacuzino”.

 

În 1898, Școala de Farmacie devine secție a Facultății de Medicină, recunoscându-i-se caracterul de instituție de învățământ superior și funcționează pe lângă Facultatea de medicină până în 1923, când se înființează Facultatea de Farmacie, ca instituție separată, în cadrul Universității din București.

La început, Palatul Facultății de Medicină a fost și sediul Facultății de Farmacie, care în prezent își are sediul în strada Traian Vuia. Un rol însemnat la crearea Facultății de farmacie și la stimularea cercetării științifice farmaceutice l-a avut profesorul Ștefan Minovici (1867-1935) și tot în cadrul Facultății de Farmacie a UMF „Carol Davila”, insulina a fost izolată pentru prima dată de Nicolae Paulescu în 1921, ducând la controversata acordare a Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină din 1923. Un eveniment important în orientarea terapeuticii și a farmaciei românești l-a constituit apariția, la începutul anului 1863, a primei Farmacopei române, la realizarea căreia a contribuit, alături de inițiatorul ei, Carol Davila, eruditul farmacist Constantin C. Hepites (1804-1890), profesor la Școala de medicină.

Singurul român laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină, George Emil Palade, descris ca „cel mai influent biolog celular”, a studiat la UMF „Carol Davila”.

 

Pilon al educației medicale superioare din România, Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București continuă să progreseze și formează viitoarele generații de medici și farmaciști, pregătindu-i să facă față provocărilor actuale ale sistemului de sănătate.

„Universitatea noastră are la bază eforturile și viziunea înaintașilor noștri, de la fondatorul Carol Davila, până la alți ctitori ai școlii medicale românești. Această instituție prestigioasă l-a avut printre absolvenți pe George Emil Palade, laureat al premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină, simbolizând excelența academică și contribuția semnificativă la știința medicală mondială. Împreună cu toți colegii care fac parte din comunitatea academică a universității noastre, am construit și continuăm să construim prezentul și viitorul acestei instituții de renume. Mulțumesc tuturor celor care își dedică eforturile și cunoștințele pentru a perpetua tradiția de excelență academică și pentru a pregăti noi generații de medici și farmaciști”, punctează prof. univ. dr. Viorel Jinga, rectorul UMFCD.

 

Așa cum a fost încă de la început, Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București se află, de mai bine de un secol și jumătate, în topurile celor mai bune universități din România și este cea mai titrată instituție de învățământ superior medical din România.

Sute de generații de medici, farmaciști, medici stomatologi și, mai nou, asistenți medicali și moașe cu studii superioare au ieșit de pe băncile acestei instituții de învățământ medical cu un bagaj solid de cunoștințe și abilități apreciate în țară dar și în întreaga lume.

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” a fost clasificată, în 2011, în prima categorie a universităţilor de cercetare avansată şi educaţie din România, iar în 2021 a fost plasată în topul primelor 150 de universități din lume din domeniul Științelor Medicale, la capitolul Medicină Clinică.

În 2023 a fost acreditată internațional pe baza standardelor World Federation for Medical Education (WFME), conferită de Independent Agency for Accreditation and Rating (IAAR) pentru o durată pe 5 ani. În ediția 2024 a Round University Ranking (RUR) World University Rankings, UMFCD urcă pe primul loc între universitățile din România, atât în clasamentul global, cât și în ceea ce privește predarea – unul dintre principalele domenii evaluate de prestigiosul top internațional, alături de cercetare.

 

La 165 de ani de la înființare, UMFCD a realizat un videoclip a istoriei învățământului medical românesc