Pacienții oncologici, discriminați la locul de muncă
Mulți dintre ei evită să informeze angajatorul după ce au fost diagnosticați cu o astfel de afecțiune și chiar nu vorbesc public despre problema lor de sănătate.
Diagnosticul oncologic are un puternic impact psihologic asupra pacienților, iar în cazul celor care au un loc de muncă în momentul în care se îmbolnăvesc, acest impact este accentuat și de teama de a nu-și pierde serviciul, sau de a fi retrogradat pe un post inferior. De asemenea, nici cei care încearcă și își găsească un loc de muncă în timp ce se află sub tratament oncologic, nu au șanse mari de reușită, 20% dintre ei fiind respinși de angajatori. Această realitate o relevă datele unui sondaj efectuat recent sub coordonarea asociației Sănătate pentru Comunitate, ce a vizat discriminarea la locul de muncă în cazul pacienților cu afecțiuni oncologice.
Studiul a fost realizat pe un eșantion reprezentativ de pacienți cu vârste între 21 și 66 de ani, care au trecut printr-un tratament împotriva cancerului sau încă urmează un astfel de tratament, rezultatele cercetării relevând că discriminarea la locul de muncă în cazul acestor angajați nu este un fenomen rar în România.
Astfel, circa 30% dintre participanții la sondaj au declarat că au amânat sau încă amână informarea angajatorului despre boala de care suferă, de teama unor eventuale consecințe negative, cauzate de lipsa de înțelegere și de empatie.
Din aceeași cauză, mulți dintre acești pacienți evită chiar să vorbească public despre problema lor de sănătate, preferând ca acest lucru să fie cunoscut de cât mai puține persoane, în care au foarte mare încredere. Dintre cei care și-au informat angajatorii despre diagnosticul oncologic, 17% spun că au decis de comun acord cu aceștia să încheie colaborarea, iar 6% au declarat că se simt obligați să demisioneze, chiar dacă acest lucru nu le este solicitat explicit.
Nici în cazul fericit al pacienților care și-au încheiat tratamentul pentru cancer și doresc să revină la locul de muncă, situația nu este una mai bună. Astfel, deși 60% dintre ei revin la același angajator după încheierea tratamentului, 17% sunt repartizați pe un post inferior celui ocupat în momentul în care au fost diagnosticați cu această boală. În același timp, peste jumătate din cei care au reușit să se angajeze din nou după ce au încheiat lupta cu cancerul, spun că nu au beneficiat de nici un fel de sprijin din partea angajatorilor sau al colegilor de muncă, doar 30% dintre aceștia declarând că au beneficiat de un astfel de sprijin.
Alina Comanescu
Studiul mai relevă că nici pacienții care aveau o afacere proprie la momentul în care au început tratamentul oncologic nu sunt foarte privilegiați, un sfert dintre ei fiind nevoiți să își închidă afacerea, întrucât nu au simțit că au parte de vreun fel de sprijin din partea colaboratorilor, și astfel, lucrurile au început să meargă din ce în ce mai greu. În ceea ce îi privește pe pacienții care încă nu și-au reluat activitatea după ce au finalizat tratamentul oncologic, 10% dintre aceștia nu au mai încercat și își găsească un loc de muncă, de teama unui refuz, iar 25% dintre ei încă sunt în căutarea unul job. Teama de refuz este justificată, dat fiind faptul că același sondaj relevă că 20% dintre pacienții cu cancer care au încercat să își găsească un loc de muncă au fost respinși de angajatori, principala cauză fiind afecțiunea de care suferă, care i-ar putea împiedica să dea randamentul dorit.
Alina Comănescu, președintele asociației Sănătate pentru Comunitate a precizat, referindu-se la rezultatele acestui sondaj, că „intenționată sau nu, discriminarea la locul de muncă în cazul pacienților cu afecțiuni oncologice există. Pacientul care primește un astfel de diagnostic are nevoie de sprijin, nu doar de la personalul medical care îl tratează și de la familie, ci și de la colegi și angajatori. Într-o perioadă atât de grea pentru el, când riscul de depresie este extrem de mare, acest pacient angajat are nevoie să știe că este în continuare valoros pentru companie și că nu este definit de boala de care suferă. Cred că încă mai este mult de lucrat în ceea ce privește acceptarea la locul de muncă. De altfel, studiile arată că în aceste cazuri, colegii de la locul de muncă pot forma o rețea vitală de sprijin. Conversațiile despre această afecțiune, faptul că păstrează legătura cu pacientul cât timp acesta lipsește, toate pot avea un impact pozitiv în recuperarea fizică și psihică a angajatului bolnav”.
