Cele mai multe decese din UE din cauze prevenibile și tratabile sunt în România
Țara noastră are a treia cea mai scăzută speranță la naștere din UE, cea mai mare mortalitate din cauze prevenibile, cei mai mai puțini bani alocați Sănătății, dar și cele mai multe categorii sociale scutite de plata taxelor la sănătate.
Cea mai importantă dorință a românilor este să fie sănătoși, iar sănătatea este și cea mai mare grijă exprimată în ultimele sondaje de opinie. Și nici nu e de mirare, dacă privim datele publicate recent de Organizaţia pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD), în raportul numit „Starea Sănătății din Uniunea Europeană pe anul 2023”, realizat în colaborare cu European Observatory on Health Systems and Policies și în cooperare cu Comisia Europeană, în care România are a treia cea mai scăzută speranță de viață la naștere din Uniunea Europeană și ocupă primul loc în UE la numărul de decese din cauze prevenibile cât și din cauze pentru care există tratament.
Raportul prezintă o analiză succintă a stării actuale de sănătate în România, factorii determinanți pentru starea de sănătate, cu accent pe factorii de risc comportamentali, organizarea sistemului de sănătate, precum și o evaluare a eficacității, accesibilității și rezilienţei sistemului de sănătate. În plus, ediția din 2023 a acestui profil prezintă o secțiune tematică despre starea sănătății mintale și a serviciilor asociate din România.
A treia cea mai scăzută speranță de viață din UE
Speranța de viață la naștere în România a fost, în 2022, de 75,3 ani (71,5 ani la bărbați și 79,3 ani la femei), ceea ce înseamnă că trăim mai puțin cu 5,4 ani decât majoritatea locuitorilor UE, având a treia cea mai scăzută speranță de viață din UE, după Letonia și Bulgaria. Cea mai ridicată speranță de viață s-a înregistrat în Spania – 83,2 ani, în Suedia – 83,1 ani, Italia și Luxemburg – 83 de ani, media UE fiind de 80,7 ani.
România a înregistrat o creștere lentă a speranței de viață între anii 2010 și 2019, dar pandemia de COVID-19 a făcut ca acest indicator să scadă cu 0,3 ani, nivel care s-a plasat la jumătatea mediei UE. Cât privește factorii de risc, datele arată că 1 din 5 adulți este fumător (la nivelul mediei UE, de 19%), însă avem de aproape două ori mai mulți consumatori de alcool comparativ cu media UE – 35%, față de 19%. Rata obezității este de 11%, în tip ce media europeană este de 16%.
S-a ajuns aici pentru că statul nu alocă fonduri suficiente pentru prevenție și tratamente, dar și pentru că multe categorii de persoane sunt scutite de plata taxelor la sănătate. În plus, majoritatea românilor merg la medic doar atunci când sunt în stare gravă, în țara noastră neexistând o cultură a prevenției și nici educația sanitară necesară.
Primul loc în UE la decese din cauze prevenibile și tratabile
Țara noastră are cel mai mare număr de decese atât din cauze prevenibile, cât și din cauze tratabile din Uniunea Europeană, potrivit raportului Starea Sănătății în UE.
Mortalitatea prevenibilă este considerată un indicator al eficienței politicilor publice de prevenție, în timp ce mortalitatea din cauze tratabile este considerată un indicator al eficienței sistemului de sănătate.
Conform raportului Comisiei Europene, care a analizat datele din 2020, singurele disponibile, țara noastră a avut 358 de decese la 100.000 de locuitori, aproape de două ori mai multe decât media UE, iar principalele cauze au fost Covid-19, bolile cardiace și cosumul de alcool.
Avem cel mai mare număr de decese și din cauze pentru care există tratament – 235 de decese la 100.000 de locuitori, o mortalitate de 2,5 ori mai mare față de media UE (92 decese/ 100.000 de locuitori), principalele boli incriminate fiind bolile cardiace, cele pulmonare sau accidentul vascular cerebral (AVC). Raportul atrage atenția că principalele cauze sunt dieta săracă, fumatul și consumul de alcool.
Mortalitatea prin cancer, peste media UE
Mortalitatea prin cancer în România se situează peste media UE, iar serviciile de screening sunt doar sporadice și parțiale. Cancerul pulmonar și colorectal sunt cele două cauze principale ale deceselor prin cancer care pot fi prevenite. Ratele de mortalitate la cancerele de vezică urinară, pancreas, prostată, sân, ficat și colorectal au crescut între 2011 și 2019 și s-a observat o ușoară scădere a ratei mortalității prin cancer pulmonar (OECD, 2023).
Documentul mai arată că datele privind îngrijirea pacienților cu cancer și calitatea acesteia lipsesc. Majoritatea registrelor active de cancer din România nu colectează date în mod regulat, iar datele Anchetei europene de sănătate realizate prin interviu (EHIS) din 2019 arată că doar 9,2% dintre femeile cu vârsta cuprinsă între 50 și 69 de ani din România au participat la un screening pentru cancerul de sân în ultimii doi ani, în timp ce media UE a fost de 65,9%. În mod similar, 25,3 % dintre femeile cu vârsta cuprinsă între 20-69 de ani din România au declarat că au fost supuse screening-ului pentru cancer de col uterin în ultimele 24 de luni – sub media UE de 59,9 % – în timp ce 4,3 % din populația românească cu vârsta între 50-74 de ani a raportat screening pentru cancerul colorectal, comparativ cu la media UE de 33,4 %.
Adoptat în noiembrie 2022, Planul Național de Combatere a Cancerului își propune să garanteze o abordare integrată și multidisciplinară a tratamentului cancerului, , dar Normele de implementare sunt abia în curs de elaborare, urmând să fie aplicate între 2023 și 2026.
Bolile cardiovasculare, principala cauză de mortalitate
Românii nu mănâncă sănătos, fumează şi beau prea mult alcool, iar aceste cauze, la care se adaugă inactivitatea fizică și stresul cronic, toate acestea ducând la apariţia bolilor cardiovasculare. Raportul arată că eficacitatea tratamentului pentru accident vascular cerebral și atac de cord pare să fie ridicată în România. În 2022, în ciuda faptului că este o cauză principală de mortalitate prevenibilă și tratabilă, mortalitatea la 30 de zile după internarea în spital pentru accident vascular cerebral a fost de 5,4 la 100 de pacienți cu vârsta de 45 de ani și peste. Este însă o rată relativ scăzută în rândul țărilor cu date disponibile și mult sub cea mai recentă medie a UE de 14,6 la 100 de pacienți.
În mod similar, pentru infarct miocardic (infarct miocardic acut), rata mortalității la 30 de zile este mai mică în România (6,4 la 100 de pacienți) decât media UE a țărilor cu date disponibile (10,1 la 100 de pacienți). Astfel, nivelurile ridicate ale mortalității tratabile din cauza accidentului vascular cerebral și a atacurilor de cord par să fie legate mai degrabă de probleme de acces la îngrijire, în special de îngrijire în ambulatoriu și medicamente pentru pacienți ambulatoriu, decât de deficiențe în calitatea îngrijirii furnizate în spital.
Prevenția, un mare MINUS
Pe lângă finanțarea corespunzătoare, educația sanitară, screeningul și accesul la terapiile adecvate în timp util sunt principalele mijloace prin care se poate preveni îmbolnăvirea și crește speranța de viață, dar România este codașă și în privința cheltuielilor pentru pevenție, cu a doua cea mai scăzută pondere din UE.
Nici la capitolul vaccinare nu stăm mai bine. În 2021, 34,8 % din populația cu vârsta de 65 de ani și peste a primit un vaccin antigripal, mai mult decât dublu față de rata de vaccinare a populației țintă în 2018 (15,9 %), dar mult sub media UE de 50,8 %.
În ceea ce privește accesibilitatea, conform datelor EU-SILC, nevoile de îngrijire medicală rămân nesatisfăcute pentru aproape 5% din populație, în special pentru românii cu venituri mici (față de o medie de 2,2% în UE), principalul factor fiind costurile, la care se adaugă lipsa personalului sanitar și a disponibilității îngrijirilor. Cele mai afectate sunt persoanele cu venituri reduse și cele din zone
Cea mai scăzută prevalență a tulburărilor de sănătate mentală
Ediția din 2023 a acestui profilului de țară privind sănătatea prezintă, în premieră, și o secțiune dedicată sănătății mintale în România și a serviciilor asociate acesteia, în contextul în care țara noastră înregistrează cea mai scăzută prevalență a tulburărilor de sănătate mintală dintre țările UE și nici nu are o strategie națională și un plan privind sănătatea mintală, deși obiectivele de sănătate mintală sunt incluse în Strategia Națională de Sănătate 2022-2030.
Potrivit estimărilor Institutului de Statistică Medicală și Evaluare a Sănătății (IHME), în urma analizei datelor din 2019, în România, 13% din populație a fost diagnosticată cu afecțiuni mintale, față de 17%, media UE. Cele mai frecvente tulburări sunt anxietatea și depresia, fiecare fiind estimată la 4% din populație, urmate de consumul de alcool și de droguri și de alte boli mintale, între care schizofrenie și tulburări bipolare.
În schimb, ponderea adulților care consideră că sunt la risc de depresie a fost de 60%, în 2022, mai mare decât media UE de 55%. Înainte de pandemie, doar 1% dintre români declaraseră că au experimentat depresia. Tulburările depresive au fost mai frecvente în rândul femeilor și a persoanelor cu venituri mici.
Doar 1 român din 3 plătește taxe la sănătate
România ocupă ultimul loc în UE la capitolul cheltuieli cu sănătatea, pe cap de locuitor. În 2021 a alocat doar 1.663 de euro, mai puțin de jumătate din media UE, care a fost de 4.030 de euro. Chiar dacă ponderea cheltuielilor publice a rămas ridicată – 78% în 2021, la fel a rămas și ponderea contribuției pentru sănătate scoase de români din propriul buzunar, respectiv 21%, față de media UE de 15%. Iar anul trecut, 18% dintre români au declarat că au fost nevoiți să achite o plată suplimentară, să ofere un cadou unui medic sau asistente sau să facă „donații” către unitățile sanitare. Este cea mai ridicată rată din uniune unde media la acest capitol este de 4%.
Doar unul din trei români plătește însă asigurări de sănătate (36% în 2020). În anul 2023, Casa Națională de Asigurări de Sănătate înregistra 22 de categorii sociale scutite de plata taxelor pentru sănătate dar care beneficiază de servicii medicale. De la 1 ianuarie, nu vor mai fi scutiți angajații din agricultură și construcții. Persoanele neasigurate beneficiază de un pachet minimal de servicii medicale constituit din servicii de urgență, tratament pentru boli infecțioase, precum și consultații pe parcursul gravidității.
Prea multe internări și prea puțini medici
Îngrijirea pacienților internați în spitale a reprezentat cea mai mare parte a cheltuielilor cu sănătatea în România, în 2021 – 44 %, la cel mai înalt nivel din UE, media europeană fiind de 28%. Comparativ, serviciile oferite în ambulatoriu au fost de doar 18%, cea mai scăzută valoare din UE, cu toate că prioritizarea îngrijirii primare a ocupat agenda politică încă din anii 1990. Un sfert din cheltuielile cu sănătate sunt destinate produselor farmaceutice, plătite predominant din buzunarul propriu al românilor.
Același raport vorbește și despre paradoxul că, deși țara noastră pregătește medici și asistente mult peste media europeană, sistemul nostru de sănătate are un deficit de personal, iar mai mult de jumătate dintre medici, lucrează în spitalele din capitală și din alte 5 orașe universitare, în timp ce în mediul rural nu se înghesuie nimeni.
Documentul menționează și că, în ciuda creșterii forței de muncă din domeniul sănătății, numărul de medici și de asistenți medicali la 1.000 de locuitori rămâne sub media UE. Astfel, în 2021, existau 3,5 medici la 1.000 de locuitori, față de media UE de 4,1 la 1.000 de locuitori și de 8 asistenți medicali la 100.000 de locuitori, media UE find de 8,5. În plus, pacienții români tind să solicite îngrijiri spitalicești în mod direct, ocolind asistența primară, făcând ca serviciile de medicină de familie să fie subutilizate, simultan cu suprautilizarea serviciilor spitalicești.
În perioada pandemiei, volumul mare de muncă al medicilor din spitale și ambulatorii, a medicilor de familie a crescut în timpul pandemiei ducând la burnout.
