Cum te pot imbolnavi informatiile din mass-media

Citirea ziarelor si a informatiilor de pe internet, sau vizionarea unui documentar la televizor pot imbolnavi persoanele mai sensibile, generand efectul NOCEBO.

 

Efectul subliminal pe care il au aspra psihicului uman informatiile de un anumit tip (acte comise cu violenta, anumite tipuri de muzica etc) nu mai constituie de mult timp o noutate, dar explicatia stiintifica nu este lamurita pe deplin. Pe acelasi principiu, informatiile actioneaza si asupra sanatatii fizice.

Multi dintre noi am auzit de efectul PLACEBO si de insanatosiri inexplicabile pe principiul efectului credintei ca cineva sau ceva poate influenta in mod miraculos evolutia favorabila a unei boli. Preotii explica aceste „miracole” ca fiind efectul actiunii principiului biblic „crede si nu cerceta”. Asa se explica si conceptul conform caruia „vindecarea unei boli depinde de medic si increderea pacientului in el in proportie de 80% si numai 20% este efectul medicamentului”.

Se stie insa mai putin despre efectul NOCEBO, care genereaza efecte contrare si datorita caruia omul se poate imbolnavi din cauza unor informatii gresit distribuite sau gresit intelese. In limba latina „nocebo” inseamna „a rani, a face rau”. O trecere rapida in revista a studiilor privitoare la efectul Nocebo arata ca etimologia cuvantului surprinde esenta: „efectul nocebo pare a fi biletul spre nebunie ori chiar spre moarte”. Uneori, cateva cuvinte sunt suficiente pentru a genera un raspuns organic devastator.

 

Nu exista inca explicatii stiintifice certe asupra cauzelor niciunuia dintre cele doua efecte, dar realitatea a demonstrat ca daca Placebo poate ajuta prin simpla incredere in eficacitatea unei pastile asupra imbunatatirii starii de sanatate, efectul Nocebo, dimpotriva, poate distruge sanatatea, chiar daca nu exista cauze reale care sa actioneze in acest sens.

Cercetarile stiintifice asupra efectului nocebo realizate in anii ’70 arata ca, un om caruia i s-a spus ca avea cancer la ficat in stare avansata, a murit in cateva luni. La autopsie s-a vazut insa ca desi avea o tumora, aceasta era foarte mica si in niciun caz nu putea fi cauza mortii. Cel mai probabil, diagnosticul doctorului a fost cel care l-a omorat pe bietul pacient…

In mod similar, persoane carora li s-a spus ca aspirina le va provoca dureri de stomac au avut, intr-adevar, dureri de stomac.

Iar exemple de acelasi fel, care demonstreaza existenta si capacitatea de actiune a efectului Nocebo sunt nenumarate, asa cum sunt si cele ale efectului Placebo.

 

Un studiu recent, realizat de o echipa de cercetatori de la Universitatea Gutenberg din Mainz (Germania), arata ca informatiile vehiculate in mass-media pot declansa simptomatologiile unor boli grave si chiar se poate ajunge la situatii extreme, daca persoana care intra in contact cu acestea este mai sensibila, mai usor de influentat.

Potrivit cercetatorilor, unele persoane pot avea simptome patologice reale, fara vreun motiv obiectiv in afara informatiilor despre sanatate vehiculate in mediile de informare. Avertismentele despre efectele stresului ori ale insomniei provoaca la unii pacienti depresii, oboseala, greata si durere cronica. Aceia carora li s-a spus ca o oarecare procedura medicala este dureroasa afirma ca suferintele au fost intr-adevar mari, in comparatie cu pacientii care au urmat aceeasi procedura, dar  li s-a spus ca durerea va fi moderata si care, in consecinta, nu s-au plans de durerile incercate.

Acest efect este numit NOCEBO (de la termenul latin „nocere” – a dauna), contrar efectului PLACEBO. Michael Witthoft, psihoterapeut si conducator al studiului, il rezuma astfel: „Simpla anticipare a deteriorarii sanatatii poate produce dureri si tulburari de sanatate”.

 

Desi identificat, efectul ramane aproape necunoscut. Studiul permite onsa identificarea modului in care actioneaza. Pentru a evalua masura in care mesajele vehiculate de media pot influenta sanatatea, cercetatorii au recurs la 147 de persoane, care au vizionat un documentar si un reportaj despre efectele negative ale telefoanelor mobile si ale semnalelor WiFi asupra sanatatii, fiind expusi la false semnale WiFi, fara ca participantii sa stie insa acest lucru.

Rezultatele au scos in evidenta efectul Nocebo: desi nu fusesera expusi niciunui fel de unde, majoritatea participantilor a resimtit simptomele descrise de media. 54% dintre ei au dezvoltat anxietate, pierderea concentrarii, molesirea bratelor, a picioarelor si a degetelor. Doi dintre ei au abandonat chiar studiul, sustinand ca simptomele sunt atat de serioase, incat nu mai doresc sa fie expusi asa-ziselor unde.

Explicatia ar fi ca cei mai sensibili pacienti la undele electromagnetice ar fi afectati de o „hipersensibilitate magnetica”, cu cauze fizice, dar mai ales psihologice, arata Michael Witthoft. Regiunile cerebrale care dau durerea fizica pot fi declansate psihologic, fara niciun factor exterior, numai prin forta convingerii.

 

Psihologul Michael Witthoft apreciaza ca mesajele trimise de media despre potentiale riscuri medicale pot avea repercusiuni serioase asupra sanatatii unei mari parti a populatiei. Potrivit acestuia, unele persoane pot simti simptome grave numai gandindu-se ca ar putea fi bolnave. Asadar, pentru aceia care sunt victime virtuale ale efectului nocebo, fiecare apropiere de medic, cu avertismentele si diagnosticele sale, ca si informatiile aflate din mass-media, reprezinta un potential pericol.

Solutia impiedicarii unor atfel de consecinte ar fi, potrivit cercetatorilor,  ca „stiinta si media sa colaboreze si sa se asigure ca informatiile despre posibilele riscuri provocate de noile tehnologii sunt cat mai precise si sa fie prezentate publicului cu ajutorul celor mai bune date stiintifice”, concluzioneaza Witthoft.

Pe cat este de util pentru om efectul placebo, care pare ca produce efecte organice fara alt ingredient decat credinta ca un anumit lucru aduce beneficii, pe atat de nociv pare a fi efectul nocebo, care, dupa cate se pare, poate ucide printr-un simplu diagnostic gresit.

Nici efectul placebo, nici efectul nocebo nu sunt pe deplin intelese de cercetatori, reprezentand unul dintre cele mai curioase mecanisme de functionare ale organismului uman.