Gigi, esti de capul tau?

Pentru a sasea oara sunt in avion, cu familia. De aceasta data urmeaza un concediu in Spania. Familia este cu mine, este momentul cand se distribuie masa, fiecare fiind preocupat sa comande cat mai corect in limba engleza, bautura care-i place.

Cat mai circula oamenii! Ma uit la ei, cred ca unii-s cu treburi, altii in vizite…

Tati, ma cam doare stomacul, zice baietelul meu.

Ei, lasa ca trece, ii raspund, repede.

Cand? – insista el.

O sa vezi, stai linistit!

Ce o fi cu mine? Cam de mult timp nu am mai spus cuvintele acestea. De ani buni, pentru cea mai mica durere a unui pacient, scriu repede o reteta. Trei, patru medicamente nu au cum sa-i faca rau! Gandul imi fuge inapoi, la cativa pacienti. Le-am cam exagerat diagnosticul. Doar nu i-am omorat, nu?

Tati, ai avut dreptate, mi-a trecut!

Sotia imi zambeste. Este bucuroasa ca am mai plecat si noi de acasa.

Aseara, pe posturile TV, se batea toba ca sunt in cercetare doctori si farmacisti. Care ar fi facut intelegeri cu firme producatoare de medicamente.

Ai vazut?– ma intreaba sotia. Cum pot sa faca asa-ceva?

Nu stiu… Privesc in gol, preocupat de cafeaua care se racise. N-au ce sa descopere. De unde specialisti care sa cerceteze starea unui pacient, in urma cu o saptamana sau doua luni? A fost pe moarte, dar si-a revenit. Care-i problema? Doar de aceea i-am dat medicamente scumpe sau foarte scumpe.

De ce naiba sunt trist acum? Am colegi care nu au nicio treaba. Sunt cu zambetul pe buze si fara retineri in cresterea vanzarilor pentru anumite medicamente. M-am cam enervat eu, la ultimul caz… Cum il chema? Gigi, parca! Operat de nodul la plamani, il trimit sa faca chimioterapie si oncologul ii spune ca nu-i cazul, dupa ce a vazut RMN-ul. Am cam ridicat tonul la Gigi: te duci si faci sedintele, altfel mori!

Ce-o fi si cu oncologul asta? Se zice insa ca-i printre cei mai buni. Ce sa-i spun? Si daca avea dreptate?

 Ei, una peste alta, sunt in avion. Sa ma bucur de concediu! Mai ales ca nu-i pe banii mei. Sotia nu stie, se uita pe hublou. Simte ca o privesc si imi zambeste.

Doar nu sunt nebuni astia cu controalele? Nu stiu si ei, cu totii, ca se procedeaza astfel? Ce, sunt singurul? Daca am fost la conferinte pe teme de specialitate, pe banii firmelor, care-i nenorocirea?

Tati, ma abordeaza din nou baiatul meu, cand ma fac mare, vreau sa ma fac doctor, ca tine, sa vindec oamenii de toate bolile!

Da, puiule, sigur…